The voice within me

Ascultând nişte muzică de acum câţiva ani buni şi răsfoind prin albumul cu amintiri al minţii am ajuns la o concluzie. De unde până acum eram aproape sigură de faptul că băieţii nu-şi amintesc chestii mici, care au locşorul lor acolo, acum sunt convinsă că măcar unii îşi amintesc...şi încă aşa, cu lux de amănunte. Da, oricât de insensibili i-am considera noi şi oricât de puţin credem noi că le pasă...mie mi-a demonstrat chestia asta un tip de la care chiar nu mă aşteptam să aducă vorba despre subiectul respectiv, darămite să-şi amintească exact o replică pe care eu, personal, aş fi putut doar s-o parafrazez. Deci, da, băieţilor poate să le pese, băieţii pot fi sensibili, băieţii pot să surprindă uneori, chiar deseori.

Îi admir pe băieţii sinceri, care sunt în stare să recunoască nişte chestii . E drept, în faţa fetelor pe care abia încep să le cunoască şi într-o stare uşor...veselă să-i zicem. Am zis uşor, chiar foarte uşor.
Discuţie, el şi ea, timp de când se cunosc: câteva ore, cadru: festiv şi totuşi foarte degajat:

"[...]
Ea: dar oricum, nicio fată nu vă crede cu adevărat când spuneţi Te iubesc...
El: (zâmbet) păi nici...păi pentru că nici n...
El şi ea: ...nu e adevărat...
Ea: exact, de-asta şi zic.
El: ...da, aşa e, ai dreptate!
[...]"

Atât despre ei.

În altă ordine de idei, din nou aceeaşi problemă: nu-mi vine să cred că mâine va fi ultima zi din an :| Nici măcar nu mai fac vreun bilanţ, n-are sens, pentru că deja ştiu că anul ăsta am făcut mai puţine decât mi-aş fi dorit, dar am făcut şi lucruri la care nu mă gândeam anul trecut pe vremea asta. Nici planuri pentru 2010 nu-mi fac, vi le dau vouă pe toate, dacă le vreţi. M-am hotărât să nu mai trăiesc în viitor.

La mulţi ani!

Groove Amanda - My friend
Asculta mai multe audio Muzica

A.S.Post special şi dedicat. Şi scurt.

De ce special? Păi pentru că e o zi specială. Dedicat, pentru că e scris pentru o persoană specială. Şi scurt pentru că persoana ştie că e specială (sau sper că ştie!) şi nu am nevoie de o zi anume în an ca să-i spun chestia asta.

Da, mă, ai 17! La mulţi ani! Ştii ce, cu cât mă gândesc cum să scriu ce vreau, cu atât ceva mă bate la cap şi îmi spune: "lasă cuvintele sofisticate!". Considerând încă valabilă afirmaţia: "vreau sa zic doar ca Ioana e de neinlocuit.", o să spun doar că şi Laura e la fel de de neînlocuit. De ce? Păi pentru că pot să-ţi spun orice, oricând, pentru că dacă vreau să te sun, te sun fără să mă gândesc "Dacă doarme?", pentru că eu (spre deosebire de tine, iartă-mă! :">) pot să sun şi la 3 dimineaţa, pentru că tu eşti aia care mă convinge că unele lucruri chiar nu merită stresul, pentru că eşti prima (şi uneori singura) persoană căreia îi spun chestiile fe fe fe importante, pentru că nu e nevoie să fac pe drăguţa cu tine atunci când sunt supărată, doar aşa, ca să nu te deranjez, pentru că de multe ori îţi spun ceea ce urma să-mi spui tu şi invers, pentru că dacă aud cuvântul "prietenă" (vreau să zic "prietenă", nu "pseudoprietenă") îmi apare instant în minte imaginea ta, pentru că, pentru că, pentru că...
Mă înţelegi, da? Pentru că n-am de gând să scriu mai mult; oricât aş scrie, n-o să pot spune prea multe. Sunt anumite chestii pe care chiar nu le poţi exprima în cuvinte. Ştiu că ştii. O să închei cu ale tale cuvinte: "sper ca peste X ani sa mi se para prea putin pentru ce o sa fie."

La mulţi ani! :*

P.S.Vouă, celor care mai citiţi postul ăsta, vă urez să vă găsiţi o Laura,dacă nu aveţi deja!

Mi-era dor să scriu mai des pe blog, noroc cu ierno-depresia asta şi cu toate lucrurile la care mă gândesc în preajma sărbătorilor.
Am tot văzut la tv autocare cu români plecaţi afară care se întorc de sărbători acasă. Personal, apreciez toţi oamenii care preferă să muncească, chiar şi departe de casă, decât să aştepte să li se dea, să pice de undeva. Dar când vine vorba şi de copii...totul devine relativ. Copiii nu cresc, nu devin oameni doar cu bani. Şi copiii, oricât de mult şi-ar dori confort material, jucării, dulciuri, haine şi mai ştiu eu ce, sunt capabili să judece lucrurile şi altfel şi îşi dovedesc maturitatea când te aştepţi cel mai puţin.
Cunosc o fetiţă ai cărei părinţi au fost plecaţi timp de câţiva ani buni, vreo 5-6 cred, de când ea era micuţă până când a ajuns în clasa a doua.Veneau tot din an în Paşte acasă şi, sigur, copilul era bucuros să-i vadă. Dar când s-au întors definitiv, lucrurile nu au stat chiar pe roze. La un moment dat, maică-sa a certat-o din nu ştiu ce motiv, iar replica fetiţei a fost: "Dar cine eşti tu să-mi spui ce să fac? Parcă m-ai crescut tu." Eu în locul femeii aş fi înlemnit, probabil că şi ea a rămas şocată, dar copilul avea dreptate. Ea nu fusese acolo nici s-o vadă la serbările de la grădiniţă, nici s-o îngrijească atunci când termometrul arăta peste 39, nici în prima zi de şcoală şi nici în fiecare zi. Şi anii pierduţi din copilăria propriului copil nu se vor mai întoarce niciodată, cu toţi banii din lume. Şi-atunci, cu ce te-ai ales? E o melodie superbă, a Anei Maria, care la un moment dat zice aşa : "Părinţii pleacă peste mări şi ţări, să facă bani/ Degeaba se întorc bogaţi, copiii sunt prea mari...".
Şi în momentele în care analizez lucrurile astea, mă gândesc cât sunt de norocoasă şi de fericită, pentru că am trăit ştiind tot timpul că indiferent de ora la care voi avea nevoie de ajutor, de un sfat, sau pur şi simplu de prezenţa ei...ea va fi acolo. Şi că indiferent de cât de rea şi nerecunoscătoare sunt uneori (pentru că, Doamne!, cât de rea pot fi uneori, nici eu nu pot să cred), continuă să fie acolo. Şi îi mulţumesc pentru asta şi pentru tot ce am învăţat de la ea. Mulţumesc, mami!

În altă ordine de idei, am văzut azi o parte din Gala Zece pentru România şi cel mai frumos şi mai expresiv discurs mi s-a părut cel al domnului Prof. Dr. Leon Dănăilă, care a recitat următorul fragment (nu întocmai, dar am combinat eu ce mi-am amintit cu ce am găsit pe net), legat de cerinţele dumnealui către Dumnezeu:

"Am cerut putere şi El mi-a dat dificultăţi pentru a mă face puternic! Am cerut înţelepciune şi El mi-a dat un creier cugetător şi probleme ca să le pot rezolva. Am cerut să pot iubi şi El mi-a dat lângă mine oameni pe care să-i ajut în problemele lor. Am cerut curaj şi El mi-a dat pericole pe care să le înfrunt.Nu mi-a dat nimic din ce am cerut, dar am primit tot ce am avut nevoie."

Da, a nins şi e frig, e o iarnă de aia ca atunci când eram mică, o iarnă pentru care mă rog de atâta timp. În fiecare an am sperat că poate va ninge, iar acum, când s-a întâmplat şi ai zice că atmosfera e perfectă...ceva nu e :| Nu ştiu ce, dar eu mă simt...nuştiucum, ca să nu zic oribil. În loc să fiu fericită, să mă bucur, eu mai am un pic şi intru într-o depresie. Asta dacă nu sunt deja şi nu mi-am dat seama.
Azi am împodobit bradul, mai târziu ca în niciun alt an. Serios. Nu-mi amintesc să mă fi prins vreodată 20 decembrie fără brad. Era ceva inadmisibil.L-am făcut la insistenţele mamei mele, care deja s-a prins că ori sunt bolnavă, ori am ceva. Nici măcar bucuria de până acum nu am mai simţit-o când puneam globuleţele în pom şi chiar dacă am încercat să intru puţin în atmosferă cu nişte Dean Martin, Bing Crosby and co., tot degeaba...pur şi simplu parcă eram într-un glob de sticlă şi nimic nu mă putea atinge. E prima dată când mi se întâmplă să fac bradul fără să simt nimic altcva decât că mi-e frig şi că vreau să termin ca să mă bag în pat.Poate mă trezesc mai bine de mâine, poate reuşesc să mă autosugestionez şi să mă bucur de vacanţă, de zăpadă, de sărbători.

Nu-mi place iarna la bloc. Vreau iarna copilăriei mele, de la ţară. Acum totul e artificial, începând cu cădura. Urăsc centralele. Căldura lor, chiar dacă mai confortabilă şi mai sănătoasă, nu miroase a căldură, vreau să simt mirosul ăla de fum şi trosnetul de lemn ars în sobă. Nici dovleacul copt în cuptorul aragazului nu se compară cu cel din cuptorul sobei bunicilor. Nici cozonacul făcut cu mama aici nu se compară cu cel pe care îl făcea mamaie. Ea n-avea reţete ilustrate, luate de pe cele mai populare site-uri culinare. Ştia doar că trebuie să-l facă dis-de-dimineaţă, să-l frământe bine, să-l ţină la crescut la căldură şi să aibă grijă să nu-l uite în cuptor chiar dacă avea atâtea de făcut. Şi eu care adormeam în căldura uneori insuportabilă, păzindu-l... Mandarinele şi portocalele ce-şi mai păstrează mirosul, care oricum nu-l ajunge pe cel al merelor coapte sau al covrigilor încălziţi pe sobă...
Dar pe mine nu mă atinge nimic azi. Mă simt mai rece decât un cub de gheaţă.Şi urăsc chestia asta. I-am zis "December depression" pentru că sunt sigurăăă că e cauzată de faptul că e sfârşit de an şi că e vacanţă şi am timp să mă gândesc la ce am făcut (mai bine zis NU am făcut) anul ăsta. Cică mai bine de un milion de americani suferă de depresie în decembrie. Eu şi ei. Sau ei şi eu. Şi cică trece. Păi când? Când trec sărbătorile şi vacanţa şi mă întorc la şcoală? Mmm no, thanks! Eu vreau acum! Măcar mâine, dacă nu în seara asta.
Ohhh, "Avoid alcohol. Alcohol can cause a further decline in mood." Chiar credeţi voi că se poate să mă simt mai rău de atât? Dacă eu nu am avut chef să împodobesc bradul, mai rău de atât nu se poate. Nu la mine.Asta pentru că tocmai voiam să fierb nişte vin. Şi o s-o şi fac, poate dorm, nu ca azi-noapte.

Atât.

Aaa, ba nu. M-am apucat să învăţ spaniolă. Adică pe bune. Adică să şi scriu, să pun accente, să învăţ cuvinte noi, nu numai d-astea gen " te amo, te quiero, me haces falta" şi altele de prin melodii. Şi am rămas plăcut suprinsă de mine.Nu e ca şi cum aş fi avut cine ştie ce discuţii filosofice sau pe teme ştiinţifice, but still: am fost (şi încă sunt, ce naiba) în stare să port o conversaţie relativ lungă şi coerentă cu un vorbitor nativ. Şi sunt mândră. Şi poate că ăsta e primul pas de a ieşi din depresie...poate că nu-s aşa useless şi worthless cum mă simt.

Cu ocazia asta, am descoperit două melodii frumoase (adică mi-au fost prezentate), care nu se potrivesc deloc cu starea mea de azi, dar tot merită ascultate, aşa că...poftiţi!


Shakira - Lo hecho esta hecho
Asculta mai multe audio Muzica



Noapte bună! Să n-aveţi depresii, să vă bucuraţi de zăpadă şi de vacanţă!

Cirque du soleil - Cirque du soleil mio bello bello amore musiq
Asculta mai multe audio Muzica

În sfârşit s-a terminat şi săptămâna asta. Adică partea neplăcută din ea. De când aştept momentul ăsta. Gata! Vacanţă!

"Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogăţia sufletului nostru?...Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el?...În numele cărei raţiuni?...Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!"

T.D.Mostowicz - "Vraciul. Profesorul Wilczur"

De mult am vrut să postez citatul ăsta şi acum am dat din nou peste el. Cartea în ansamblu e specială şi merită citită, o recomand călduros!

Michael Buble - Grown-Up Christmas List
Asculta mai multe audio Muzica

Melodia asta e pur şi simplu superbă şi se potriveşte atât de bine cu nevoile noastre adevărate.
Probabil că dacă toţi am avea o astfel de listă, într-un final Moşu ni le-ar îndeplini...

Michael Buble-Home
Asculta mai multe audio Muzica
De dimineaţă mi-am lăsat sufletul în pătură. Am zis ca măcar el să mai doarmă puţin. Nici acum nu s-a trezit, probabil că are nevoie de o pauză mai lungă, să nu se mai încarce aşa mult cu energie negativă.
Sper doar ca mâine să se trezească împreună cu mine, pentru că azi nu am zâmbit şi mie nu-mi place să merg pe stradă fără să zâmbesc. Mi se pare atunci că nu mai am ochii destul de albaştri şi nici privirea unei adolescente. Şi o să am destul timp să fiu stresată. Prea destul.

Vreau acasă şi când zic "acasă" vreau să spun că mă vreau pe mine înapoi. Nu mă mai recunosc, am spus?

Am vrut să scriu altceva, după care mi-am dat seama că viaţa este prea scurtă să-ţi plângi de milă sau să te "autocerţi" ore întregi. Şi nici măcar să fii tristă. Lasă, unele lucruri nu sunt pentru toată lumea. Scurt, clar şi cuprinzător. Punct şi de la capăt.

Nu vreau să mai spun niciodată "Mai am timp!".Pentru că nuuu am. Claaaar? Aşa. Vreau la teatru. Vreau la teatru mult. În fiecare zi, dacă s-ar putea, vreau să văd şi să revăd piese, să le analizez, să le interpretez, să învăţ ceva din ele şi să apuc să-i văd şi pe actorii "ăia mari", pentru că or să plece toţi, aşa pe rând...e inevitabil.

Îmi trebuie timp şi îmi trebuie mai mult "mine". Nu mă mai cunosc, nu mă mai recunosc, nu mă mai regăsesc...
O să-mi studiez convergenţa şi sunt tare curioasă dacă voi putea să-mi calculez eventuala limită...

Collie Buddz-Tomorrows another day
Asculta mai multe audio Muzica

Şi ai senzaţia că îi pasă cuiva? Mai gândeşte-te! Toţi au altceva mai bun de făcut, nu interesează pe nimeni când te simţi rău, când suferi, când plângi. Poate doar un pic atunci când râzi, ca să afle şi ei de ce şi să se amuze.Dar asta durează puţin. Atât de puţin încât nici nu contează. În final tot singură eşti.
Bea-ţi ceaiul în continuare, dar nu te iluziona, nu-ţi va schimba cu nimic starea. Singurul mod de a-ţi reveni, de a te ridica, este asemenea păsării Phoenix. Eşti puternică şi ştii asta. Gata! Punct şi de la capăt! This is not the end!

"[...]orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul.Nu mergem decât înainte."


Fragmentul ăsta din "Viaţa pe un peron" a lui O.Paler mi-a venit în minte atunci când mă gândeam că timpul trece atât de repede şi că peste foarte puţin timp va fi iarnă, iar eu voi retrăi o parte din copilărie.Îmi place să cred că atunci când sunt la ţară, în perioada sărbătorilor, mă întorc la mine-cea de mai demult, că nutresc din nou sentimentele de atunci şi că timpul stă puţin în loc...pentru mine.
De fapt, nu e aşa.Oricât mi-aş dori, eu sunt de fiecare dată alta şi alta, tot timpul alta... Deci e cât se poate de clar că de la un an la altul şi, de fapt, cu fiecare zi ce trece, viaţa mea se schimbă.Poate în mai bine, poate nu, dar nimic nu e la fel...niciodată.
Şi totuşi, în ciuda faptului că nu mergem decât înainte, iluzia asta îmi face bine.Mă linişteşte, mă calmează şi mă determină să mai iau o pauză de la stilul ăsta de viaţă agitat, să-mi dau seama că oricât m-aş grăbi, destinaţia spre care ne îndreptăm cu toţii este aceeaşi.

Da, aşa e, nu voi mai fi copil niciodată, dar încă mai am imaginaţie.Şi atât timp cât am imaginaţie, îmi permit să-mi creez iluzii de genul ăsta, să-mi închipui că pot reveni în trecut măcar pentru ceva timp.Personal, am nevoie de asta...

Strong Enough
Asculta mai multe audio Muzica

And was she worth it, was she worth it?

"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta.Şi, uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane şi milioane de ani, pământul se roteşte după cum a învăţat de milioane şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."

Scrisoare de dragoste, M.Drumeş

Amy Winehouse-Stronger than me
Asculta mai multe audio Muzica
Azi îmi place melodia asta.Punct.


Sâmbătă, dimineaţă, ploaie, frig, înăuntru, semi-întuneric, cald, cacao, engleză, muzică, ceai, miere, biscuiţi, conversaţii, zâmbet, amintiri, bloguri, carte, confort.

Reţeta perfectă pentru o zi de sâmbătă reuşită. Şi motivul ideal pentru a reflecta la sfaturile oamenilor mari: "Bucuraţi-vă de anii de şcoală, mai ales de cei de liceu, pentru că mai târziu o să tânjiţi după ei."
Nu spune nimeni cât de târziu, dar, din păcate, în căminul facultăţii nu vei mai putea trăi o astfel de sâmbătă.Cu atât mai puţin dacă ai loc în unul din căminele nerenovate, când va trebui să împarţi aceiaşi doişpe metri pătraţi, aceeaşi masă fără un colţ, acelaşi dulap cu poliţe sprijinite într-un cui şi acelaşi linoleum ars, cu alte trei colege care tânjesc la fel ca şi tine după ceaiul făcut de mama, după patul lor mare de acasă, după camera viu colorată şi după liniştea pe care o găseau mereu acolo.
Din fericire, dacă până la Bucureşti ajungi într-o oră juma'te, atunci te vei mai putea bucura de dimineţi de sâmbătă acasă, în camera ta la care visezi tot restul săptamânii şi cu tot răsfăţul mamei tale revărsat asupră-ţi.

În concluzie, să trăim clipa, cum s-ar zice, pentru că, într-adevăr, dacă privim aşa un pic spre viitor, genul ăsta de confort, atât fizic cât şi psihic, nu se prea întrevede.

Până atunci, la liceu e grevă luni, deci ador weekendurile prelungite :X

Billy Joel - Vienna
Asculta mai multe audio Muzica

...zice Billy Joel.Şi ce dacă? Nimeni n-o să mă oprească vreodată să visez, să-mi doresc, să vreau.Să fac o listă cu ce vreau acum, zice Denisa...Aşa să fie, atunci :)

Vreau...

...să plouă acum.
...o maşină a timpului.
...să fiu din nou a X-a pentru ceva vreme.
...să stau doar în banca a treia, rândul de la geam.
...să ştim o dată pentru totdeauna când, cum şi la ce se dă bacu', să nu-l mai schimbe de 587584767 de ori până anul viitor şi dacă s-ar putea, să se dea din materii pe care le studiem la şcoală...zic.
...să ningă, iar eu să stau în casă, unde e cald, să beau cacao fierbinte, cafea sau ceai şi să citesc.
...să ştiu franceză bine...foarte bine.
...să învăţ la parter/etaj.
...să termin cartea asta.
...să merg la mare iarna.
...să se desfiinţeze ştirile de la ora cinci, din lipsă de subiecte.
...să pot asculta mai mult.
...să merg la teatru.
...să merg la teatru când joacă D.A.
...să merg la teatru când joacă D.A. şi să stau în primul rând.
...să nu mai am aşa o lene cronică şi să fac mai multe exerciţii fizice.
...să fie sâmbătă dimineaţa de câte ori am eu chef.
...să scap de stres-ul "am I a little bit too tall?"; în fond, nu eu tre' să mă chinui pe tocuri de cinşpe să ajung la 1.70.
...un partener înalt la dansuri.Şi care să nu danseze ca şi când ar pune cartofi.Punct.
...să nu mai văd atâtea kitsch-uri pe stradă.
...să nu mai văd plimbându-se pe stradă copile de 11-12 ani cu telefonul prins de curea, ascultându-l la maxim pe Guţă and co. şi scuipând coji de seminţe.
...să nu mai fiu nevoită să fac slalom printre gunoaie de câini pe trotuare.
...să ştim ce înseamnă talentul şi care sunt oamenii valoroşi.
...să cunoaştem toţi tinerii la fel de talentaţi precum Aldo Blaga. ( Cover -Lost - nu, chiar nu cântă Michael, deşi aşa se aude.)
...să fiu la mare de ziua mea vara viitoare, pe una din plajele virgine de la Marea Neagră.
...să nu mai aud cuvântul "criză".
...să se îmbolnăvească Marineasca luni.
...să mă plimb prin ţară, în special pe la Timişoara, Oradea, Cluj, Sibiu, Sighişoara, Braşov, Iaşi...

Lista poate continua.Ceee mi-a plăcut leapşa asta.Mersi, Denisa.Şi ce bine mă simt la mine pe blog acum că am altă temă. Nu ştiu de ce, dar schimbările îmi fac atât de bine uneori.

Am mai spus vreodată că ador dimineţile de sâmbătă? Şi ce dacă? Mai spun.Ador dimineţile de sâmbătă!!

Cat am fost plecata am primit si o leapsa de la Alexandra, care zice sa exprim prin cinci poze cinci dorinte.Sa vedemmm.....

1.



2.



3.



4.

Iulia zice ca citeste! Si eu citesc si imi place, deci da! :> Si leapsa zice sa recomand cuiva o carte, o carte care sa i se potriveasca. Pai, cam una din putinele persoane la care "ma bag" sa recomand carti este Laura, pentru ca zic ca o cunosc intr-atat incat sa stiu daca i se potriveste sau nu.Sau cred, ca nu se stie niciodata :))
Si atuuuunci, ii recomand Lorelei de Ionel Teodoreanu, desi i-am mai spus ca tre' sa o citeasca. Si poate nu o sa-i placa, dar nu conteaza, eu tot zic ca i se potriveste :)) Deci, pune mana si citeste! :>

Denisa, te intereseaza? :>


Si eu plec, voi ce faceti? Eu ma duc sa ma joc, sa invat chestii noi, sa dansez, sa ma bronzez, sa alerg, sa rad, sa ma plimb, sa cunosc oameni, sa ma bucur de vacantza! Voi ce faceti?
Ne citim la juma'tea lunii :X

Mi-am dat seama ca am scris tot mai putin, dar asta nu inseamna ca m-am lasat si de citit bloguri. In vara asta am descoperit un bloooog :> A aparut si in blogroll si o sa stea mult timp acolo pentru ca merita. Pentru cine n-are chef sa ajunga la blogroll, blog-ul e ăsta si nu va spun cum l-am descoperit, dar ma umflu un pic in pene cu ce am descoperit pe el, adica asta.

Si ca sa completez un pic.Citeam un comentariu al unei d-re/d-ne : "...va inchipuiti cum e sa vina actorul/textierul intr-un building de birouri, cu afishu-n mana, sa-si vanda biletele la spectacol?".
Dar va inchipuiti cum te mai concentrezi tu la binomul lui newton cand vine actorul/textierul in clasa aia ingusta si deprimanta de langa centrala sa-si vanda biletele? Va zic eu ...nu te mai concentrezi 8-> Ramai doar ceva de gen : "Wow...chiar e el? Nu...nu are cum sa fie el, adica...uuuauuu!"

Eh :)
Ok, post scurt pentru ca ma duc la meci :)) Adica cine zice ca la fotbal se uita doar baietii ? Despre asta, altadata! :)

In viata avem nevoie de noi inceputuri.Mereu.Cat mai multe.Asa a aparut blogul nostru, adica al meu si al Laurei.Cum a aparut?De la un cod care s-a stricat si a facut-o pe domnisoara anterior amintita, cea care alege din toate alternativele pe cea mai drastica, gen "ori totul, ori nimic", sa-mi propuna sa scriem amandoua, ca doar vorbim despre atatea tampenii, de ce nu le-am scrie?Ma gandisem la chestia asta si eu, suna bine, deci a aparut Super Bad Girls' Blog, de data asta pe alt host :

superbadgirls.wordpress.com

Just make a stop there, poate va place, poate nu, noi speram sa da.Eh...


Oh, ce repede trece vacanta asta :-<

Pentru ca nu am scris nimic luna asta, pentru ca e vacantza, pentru ca mi-e cald, pentru ca e seara si pentru ca mi-e somn, pentru ca e iulie, adica pentru ca e luna mea, pentru ca mai sunt 15 zile pana fac saptispe ani...infinit :X


Atat.

Leapsa de la Alexandra :) Mi-era dor de lepse :P

Daca eram o luna, as fi fost... Iunie sau Iulie :-?
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... Joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... dimineata.
Daca eram un animal marin, as fi fost...balena :))
Daca eram o directie, as fi fost... spre mare :X.
Daca eram o virtute, as fi fost... generozitate.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... habar nu am :-??
Daca eram o planeta, as fi fost... Venus [numai pentru ca-mi place cum suna...ve-nusssss :)]
Daca eram un lichid, as fi fost... apa.
Daca eram o piatra, as fi fost... jad.
Daca eram o pasare, as fi fost... porumbita :)
Daca eram o planta, as fi fost...un cires .
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... insorita, dar nu prea calda.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... saxofon.
Daca eram o emotie, as fi fost...nesiguranta.
Daca eram un sunet, as fi fost...sunetul apei care curge undeva la munte.
Daca eram un element, as fi fost... heliu [pentru ca imi place cum suna si asta :)) si pentru ca imi plac baloanele cu heliuuuu :X].
Daca eram un cantec, as fi fost...nu stiu, prea greu.
Daca eram un film, as fi fost... P.S.I Love You.
Daca eram un serial, as fi fost...The Ghost Whisperer.
Daca eram o carte, as fi fost... Invitatie la vals - Mihail Drumes.
Daca eram un scriitor, as fi fost...Camil Petrescu [a nu se intelege ca e scriitorul meu preferat].
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... -
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... sarmale :)))
Daca eram un oras, as fi fost... Cluj sau Sibiu.
Daca eram un gust, as fi fost... dulce-amarui-acrisor :))
Daca eram o aroma, as fi fost... de cafea sau de cozonac proaspat scos din cuptor :) :">.
Daca eram o culoare, as fi fost... galben.
Daca eram un material, as fi fost... matase.
Daca eram un cuvant, as fi fost... amalgam.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... ochi.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost... "faţă intrebatoare".
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...engleza.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost... micuta sirena :) .
Daca eram o forma geometrica, as fi fost... triunghi oarecare.
Daca eram un numar as fi fost... 5.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un metrou sau una din" limuzinele" ratb-ului.
Daca eram o haina, as fi fost... bluza de vara.

Greutza leapsa, chiar mi-a luat ceva vreme sa ma gandesc la unele :)
O pasez catre Lauraaaa, catre Catalina si Iulia , daca vor :)

Ante Scriptum : Nu sunt norocoasa, stay calm! :))

Pot sa zic ca m-am indragostit un pic de Jason Mraz? Pot? Normal ca pot! Deci, da, m-am indragostit.Nu de el si nu c-ar fi urat baiatul, dar canta demential.Pe bune.Sau poate nu, dar mie imi place si atunci e destul.Deci m-am indragostit de vocea si melodiile lui.Una din ele e si mai dementiala pentru ca e un featuring cu Colbie Caillat, o gagica frumoasa si ea si care canta frumiiiiii, cum ar zice L.
Melodia asta se cheama Lucky [pentru cine e mai in urma ca mine, ceea ce nu cred ca se poate, ca eu sunt mereu in urma cu muzica, L. knows], suna bine si are versuri frumoase, deci...auditie placuta!


Jason Mraz & Colbie Caillat - Lucky
Asculta mai multe audio Muzica

Aşa ca de sfârşit de primăvară :)
Am găsit template-ul asta relativ drăguţ, sper să reziste ceva vreme, l-am păstrat şi pe cel vechi, just in case :) Mie imi place, nu ştiu cât o să mă ţină, dar om vedea :)


A plouat în sfârşit :X Thank You, God!
Chiar dacă am ajuns acasă ciuciulete :X

Foarte.E o atmosfera atat de incarcata, e o caldura greu sportabila pentru perioada asta, aerul ma apasa ca sa nu mai vorbim de milioanele de idei care imi alearga prin cap.
Cele mai importante sunt : Cum va fi sambata? si Vine Vacanta!

Ca vine vacanta e sigur si ideea asta nu-mi creeaza confuzie, deci nici anxietate, ci e doar starea aia de nerabdareeeee, pur si simplu imi dau seama cat de adevarat este proverbul ala spaniol : "Orele cele mai intunecate sunt cele de dinaintea rasaritului."

Cum va fi sambata ma preocupa, desi aparent totul o sa decurga dragutz si placut, poate usor stangaci la inceput.Da, ma preocupa pentru ca sunt convinsa ca fiecare are un anume tablou desenat in minte, isi inchipuie cum va fi, isi inchipuie gesturi, reactii, fizionomia fetei si tot felul de chestii de astea, care pana acum contau mai putin.Totul o sa se schimbe acum, cand toate or sa fie puse cap la cap si schimbarea nu inseamna neaparat "mai rau".Dar va fi o schimbare pe care cred ca nu vom putea sa o asimilam in cateva ore.Cred totusi ca aproape doi (doi??? ma, tu realizezi? :)) ani de comunicare vor fi de ajuns pentru a ne adapta relativ usor.
In orice caz, e clar ca era timpul pentru aceasta schimbare.Mai lipseste doar sa asteptam pana sambata si, mai ales, pana sambata dupa pranz, care cerd ca va fi cel mai greu =))

Probabil ca pare un post fara sens, imposibil de inteles, dar sigur exista o anume persoana care il intelege :) Si chiar sunt curioasa ce crede ea despre subiectul asta :))

Pana una, alta, teoretic 18 zile de scoala [luni-vineri], practic numai 13 :X

Noapte buna!

Am o leapsa de mai demult de la Alexandra...cica sa spun ce melodie "fredoneaza" sufletul meu.Probabil ca o sa postez mai des melodii pe care le ascult in diferite perioade.

Momentan, sufletul meu fredoneaza It's my time a lui Jade Ewen :)

Azi nu se pune, sambata nu se pune, inca 4 zile, baaaaa >:D<

...de blogguit :)

La multi ani mie si blogului meu, sa traim, sa fim sanatosi si fericiti impreuna, eu sa am grija de el, el sa ma asculte mereuuuuu fara sa protesteze :))

Ce coincidenţă coincidenta :) primul post a fostanul trecut pe 12 mai, tot dupa teza de la mate.Destinuuuullll :))

Calculam sin de paranteza x plus y inchidem paranteza este egal cu sin de x ori cos de y plus sin de y ori cos x.

Trigonometrie=nonsens! Daca imi arata cineva o aplicatie practica pentru aceasta stiinta, toata vacantza o sa tocesc formulele ca papagalul.

Teza maine.Noapte buna!

Mi-a venit în minte melodia lui Chris Brown...."There's never a right time to say goodbye...".Cam aşa e, nu?
Auzeam azi dimineaţă la televizor, cât timp mă pregăteam să mă trezesc, un om în vârstă care spunea aşa: "Dacă din 24 de ore ne-am gândi nu un minut, ci o secundă că suntem muritori, sigur am fi mai buni." Şi dacă ne-am gândi că oricând se poate să nu mai fim, cu siguranţă că am face şi am spune lucruri pe care nu le facem pentru că..."e timp".Ba nu, nu e timp! Vă spune asta cineva care n-a apucat să-i spună unei persoane cât de mult o admira, pentru că a plecat uluitor de repede, de neaşteptat, de brutal, cineva care nu i-a răspuns la ultimul salut pe care acea persoană i l-a adresat pentru că a crezut că mai era timp.Şi nu a mai fost.

Mi-am dat seama că niciodată de când îmi amintesc nu le-am spus bunicilor mei că îi iubesc.Sunt sigură că ei o ştiu şi o simt şi ştiu că le-am arătat de multe ori cât îi iubesc, dar cu siguranţă că şi-ar dori să audă chestia asta.Cine nu simte nevoia să i se spună că e iubit? Şi o voce din interior o să-mi zică : nu e momentul acum, mai e timp! Nu-i adevărat, momentul e acum, când nu e prea târziu.De unde ştiu eu că mai e timp?

Când crezi că o relaţie, de orice natură ar fi ea, nu mai merge, după ce ai încercat în diverse moduri, nu are sens să o continui doar pentru că ea există de ceva vreme.There's never a right time to say goodbye, de aia momentul potrivit e atunci când se umple paharul, cand simţi că nu mai merge.Dacă spui....nu terminăm acum, pentru că suntem de x ani împreună, peste un an nu vei putea termina pentru că veţi fi de x+1 ani împreună şi tot aşa... zic şi eu!

Pentru multe, multe lucruri pe care trebuie să le facem nu există momentul potrivit.Există numai momentul în care alegem noi să le facem şi le facem...