I need to stop making plans and not respecting them. I need to set some goals, some real goals and work hard in order to achieve them. And I will.
Every day I hear people complaining. I complain. Every single day. People don't even listen to each other. We don't have conversations anymore, 'cause we don't listen to the people around. We just wait for our turn to talk, to say our problems out loud, to make our voices heard. Nobody's more important than we are, nobody's got bigger problems than we have so by no means should anybody interrupt us.
And I think that, subconsciously, we are aware that the person in front of us doesn't listen to us either. However, it's just a little bit more comfortable to talk in front of a real person than in front of the mirror, 'cause that person has also got problems, has also got weaknesses and flaws, that person is as imperfect as we are...and that's comforting. Very comforting. Because this way we are sure we won't be judged. We usually encourage one another, we offer and ask for support, we seek approval and hope that if we aren't the only ones who've made mistakes, this means we are not as guilty as we feel, we are not as bad as we feel and this way...we can go on with our lives...our superficial, senseless lives. And we call this friendship. We call it friendship...how ironic and...and deceitful...!
OK. That was a pessimistic approach. This doesn't mean I don't believe in friendship, and people we really care about and who really care about us, and who are there for us and we are there for, too. I do believe. Cause no matter how hard we try to be strong and not care and keep distance... we need to have people to love and be close to. That's how it is. That's how we humans are. And, personally, I like this, even if we get hurt sometimes.
I'll finish this post with a quote from "Grey's Anatomy":
"At the end of the day, when it comes down to it, all we really want is to be close to somebody. So this thing, where we all keep our distance and pretend not to care about each other, is usually a load of bull. So we pick and choose who we want to remain close to, and once we've chosen those people, we tend to stick close by. No matter how much we hurt them, the people that are still with you at the end of the day - those are the ones worth keeping. And sure, sometimes close can be too close. But sometimes, that invasion of personal space, it can be exactly what you need."
Groove Amanda - My friend
Asculta mai multe audio Muzica
A.S.Post special şi dedicat. Şi scurt.
De ce special? Păi pentru că e o zi specială. Dedicat, pentru că e scris pentru o persoană specială. Şi scurt pentru că persoana ştie că e specială (sau sper că ştie!) şi nu am nevoie de o zi anume în an ca să-i spun chestia asta.
Da, mă, ai 17! La mulţi ani! Ştii ce, cu cât mă gândesc cum să scriu ce vreau, cu atât ceva mă bate la cap şi îmi spune: "lasă cuvintele sofisticate!". Considerând încă valabilă afirmaţia: "vreau sa zic doar ca Ioana e de neinlocuit.", o să spun doar că şi Laura e la fel de de neînlocuit. De ce? Păi pentru că pot să-ţi spun orice, oricând, pentru că dacă vreau să te sun, te sun fără să mă gândesc "Dacă doarme?", pentru că eu (spre deosebire de tine, iartă-mă! :">) pot să sun şi la 3 dimineaţa, pentru că tu eşti aia care mă convinge că unele lucruri chiar nu merită stresul, pentru că eşti prima (şi uneori singura) persoană căreia îi spun chestiile fe fe fe importante, pentru că nu e nevoie să fac pe drăguţa cu tine atunci când sunt supărată, doar aşa, ca să nu te deranjez, pentru că de multe ori îţi spun ceea ce urma să-mi spui tu şi invers, pentru că dacă aud cuvântul "prietenă" (vreau să zic "prietenă", nu "pseudoprietenă") îmi apare instant în minte imaginea ta, pentru că, pentru că, pentru că...
Mă înţelegi, da? Pentru că n-am de gând să scriu mai mult; oricât aş scrie, n-o să pot spune prea multe. Sunt anumite chestii pe care chiar nu le poţi exprima în cuvinte. Ştiu că ştii. O să închei cu ale tale cuvinte: "sper ca peste X ani sa mi se para prea putin pentru ce o sa fie."
La mulţi ani! :*
P.S.Vouă, celor care mai citiţi postul ăsta, vă urez să vă găsiţi o Laura,dacă nu aveţi deja!
Coldplay - Viva la Vida
Asculta mai multe audio Blog
All good things come to an end. Si totusi, n-avem de ce sa fim tristi. Pentru noi, experienta Force s-a terminat, dar pentru unii, cei mai putin norocosi, nici nu a inceput.Sa fim fericiti pentru asta:X
Nu stiu cum sa scriu postul asta, am milioane de ganduri si sentimente carora degetele mele nu le pot face fata.E uimitor cum se pot crea in zece zile niste legaturi intre oameni care nu se vazusera niciodata pana atunci.
Mi-e dor de tot.De oamenii minunati, de atmosfera generala, de training-urile de peste zi si de noptile gri (adica nici negre, nici albe), de cafeaua proasta de dimineatza si de cocktailurile de la Hawaii Party, de bataile hotarate in usa ale Clarei si de megafonul lui Iulian, de glumele Simonei si de rasul lui Alex, de camera roz si de zambetul Silviei ("Aveti nevoie de ceva?"), de Cosmin si bidoanele cu apa, de Alexandra cu "Esti praf!", de Diana cu "Nu sta jos, danseaza!" si de calmul Alinei, de tot sprijinul Adinei si de ochelarii albastru cu galben ai lui Vio :X
Am cunoscut oameni noi, eram toti diferiti si am reusit, totusi, sa devenim un tot, o echipa, o forta.
Poate ca pentru multi dintre cei ce vor citi acest post pare o copilarie, dar pentru noi a fost ceva important.Finalul a fost, clar, unul apoteotic.
Iulian: Cine pleaca e naspaaa! Noi: Si cine ramane? Iulian: E si mai naspa!"
Unii isi coborau cu greu bagajele pe panta neasfaltata, iar altii le faceau cu mana de undeva de sus, strigand din ce in ce mai tare "Paaaaaaaaaaaaaaaaaa!".
Drumul spre casa a fost ciudat, stiam ca suntem din ce in ce mai aproape de final, ca fiecare se va intoarce la casa lui, la viata lui, sigur, schimbat, dar se va intoarce.
Timpul ne-a furat bucuria de a mai fi impreuna, dar nimeni nu ne poate lua tot ceea ce am invatat acolo, nu ne poate lua amintirile si certitudinea ca ne vom revedea cat mai curand posibil.
Raluca, Sinziana, Cristi, Rafa, Theo, Maria, Alexandra, Cecilia, Andreea, Simina, Csilla, Andrei1, Andrei2, Raul, Sebi, Diana, Vitalie, Ana, Costi....va multumesc! Pentru tot ce am facut impreuna si pentru tot ce am invatat de la voi >:D<
We are the force! :X
Michael Jackson - "Gone too soon"
Asculta mai multe audio Muzica
Te simti neputincioasa si apar remuscarile.Esti frustrata pentru ca iti dai seama ca ai fi putut fi mai linistita si mai impacata acum, daca ai fi spus un singur cuvant...unul singur.Se spune ca nu-ti poti lua inapoi cuvintele. Dar, ma intreb, ce faci atunci cand nu le-ai spus si nu mai ai cui?
Cat de mult iti doresti sa dai timpul inapoi.Daca cineva ti-ar spune ca poti da timpul inapoi dar nu poti sa schimbi decat un lucru, stii foarte bine ce ai schimba.
Ce-ti mai ramane de facut? Sa te bucuri de cei pe care ii mai ai langa tine si sa le spui lor cat de mult tii la ei, sa le ceri iertare cand stii ca ai gresit, sa renunti la un orgoliu prostesc, sa ierti si tu la randul tau, ca sa poti trai linistita...
Post lacrimogen, da.Asa se intampla cand ploua, cand asculti tot felul de melodii, faci curat in folderul cu poze si mai citesti si anumite post-uri de pe anumite blog-uri.
Ugh :-<
In viata avem nevoie de noi inceputuri.Mereu.Cat mai multe.Asa a aparut blogul nostru, adica al meu si al Laurei.Cum a aparut?De la un cod care s-a stricat si a facut-o pe domnisoara anterior amintita, cea care alege din toate alternativele pe cea mai drastica, gen "ori totul, ori nimic", sa-mi propuna sa scriem amandoua, ca doar vorbim despre atatea tampenii, de ce nu le-am scrie?Ma gandisem la chestia asta si eu, suna bine, deci a aparut Super Bad Girls' Blog, de data asta pe alt host :
superbadgirls.wordpress.com
Just make a stop there, poate va place, poate nu, noi speram sa da.Eh...
Oh, ce repede trece vacanta asta :-<
O ora de asteptat in fata bisericii si o ora in care responsabilitatea educationala a teveului era cel mai neinteresant subiect posibil.2 minute de stat la semafor, o (re)vedere absolut naturala.limuzina ratb numarul nu-stiu-cat, metrou, mec, parc, tip, "as putea sa fiu scara voastra rulanta", lac, poze, rasete, atmosfera supermegafamiliara, senzatia de "te stiu de cand ma stiu", prea putin tiiiimp, ziare cazuteeee, final hug, see you soon. a fost sambata.
