miercuri, 31 decembrie 2008
Si e frumoasa pentru ca e a mea...si pentru ca nu pot da timpul inapoi ca sa evit petele, incerc sa vad si partea mai putin nasoala a lucrurilor.Si nu trebuie sa ma chinui mult.
E o carte frumoasaaaa, are fix 366 de pagini, unele pliiiine,pline, scrise pe muchie, altele nu chiar asa...pe unele le citesc cu zambetul pe buze, altele imi umezesc ochii, dar impreuna formeaza un volum frumos, care va fi asezat in biblioteca vietii mele la loc de cinste,ca toate celelalte!
Sper ca voi sa va bucurati citind cartile voastre cel putin atat cat ma bucur eu citind-o pe a mea!
La multi ani! si un An Nou cat mai fericiiiiiit! :)
Cine şi pentru ce/cine mai are respect în ziua de azi? Zilele astea citeam un banc [parca :-?] şi apoi am tot trăit aşa nişte chestii care m-au făcut să mă gândesc la asta.Zicea bancul că într-un autobuz câţiva tineri de 16-17 ani stăteau pe scaun,iar nişte bătrânele, în picioare, vorbesc : "Ehe,nu mai sunt cavaleri în ziua de azi!" la care vine răspunsul "pliiiiin de respect" al unuia dintre tineri : "Ehehee, mamaie, cavaleri mai sunt, dar nu mai sunt locuri!".
Amuzant,nu? Şi mai amuzant e că aşa ceva se întâmplă des şi în viaţa de zi cu zi.Ok, nu sunt tocmai eu aceea care să aibă curajul să arunce cu piatra.Recunosc că deseori sunt o milkă foarte mare şi nu mă ridic de pe scaun sub nicio formă, dar măcar îmi rămâne un mililililigram de respect - nuuuu, nu pentru că sunt oamenii ăia în vârstă, nici pentru că sunt semenii mei - ci pentru mine şi tac naiba din gură.Fraţilor, voi nu simţiţi nevoia să fiţi respectaţi?Ba da, sigur, că toţi ne batem cu pumnii în piept : "Respectă-măăă!". Păi şi atunci? De ce nu faceţi voi primul pas? Bănuiesc că aţi auzit de zicala "Bine faci, bine primeşti!".Aşa şi cu respectul : respectă, dacă vrei să fii respectat!
Da, am lăsat două rânduri între paragrafe, dar nu schimbăm subiectul, că n-am terminat! Wait a minute...[..booooy,why're you drippin' like that? :> :)))]...
M-am trezit azi foarte conştiincioasă şi am coborât la magazin pe la 9 fără ceva, ca să aprovizionez bucătăria cu pâine şi alte chestii trebuitoare.Toate bune şi frumoase, destul de aglomerat că, nah, toată lumea a ieşit să mai cumpere ultimele chestii...doar azi e Revelionul şi magazinele se închid mai devreme şi nu mai ai de unde să cumperi şi eehee....
Şi tocmai când aceste gânduri îmi treceau prin cap, iar vânzătoarea era plecată în spate să-mi ia o sticlă de suc (ştiu, ştiu că are E-uri, dar e Revelioooonul...), aud o voce care întreabă de nu-ştiu-ce produs.Vânzătoarea spune cu un zâmbet amar pe buze : nu am, dar veniţi mai târziu că aduce marfă! Persoana : pe la 10?. Vânzătoarea : la 10? Dacă abia acum a plecat... . Persoana : Păi până la cât aveţi deschis?....şi-acum...paaampaaaam..... Vânzătoarea (cu un zâmbet uşor - de fapt, foarte- ironic şi mult mai amar decât cel anterior ) : până la 9, diseară! Eu zic : cum până la 9? Şi cu o faţă de tâmpită, insist : până la 9 diseară...în seara asta? Adică.... . Şi aflu de la drăguţa vânzătoare (nu e ironic atributul, vă zic sincer că deseori merg la magazinul ăsta numai din cauza vânzătoarelor...habar n-au patronii ăştia cât noroc au cu ele 8-|) că există la ea în cartier magazine care au avut deschis şi în ziua de Crăciun!
Ooook....mersi mult! am zis eu cu un zâmbet dintre cele mai amare. La mulţi ani! Şi am plecat.
Şi mă întreb.Nu suntem toţi oameni? Vânzătoarele nu sunt şi ele oameni? Nu au şi ele familie, copii, prieteni, o viaţă? Nu le-ar plăcea şi lor să poată sta azi să aranjeze prin casă, să scoată tiramisu-urile din frigider,după ce s-au gândit toată noaptea dacă li s-a legat crema, să facă friptură şi să pună masa, să facă o baie caldă cu spumă, să se aranjeze, să se dea cu parfum şi să se simtă frumoase? Nu le-ar plăcea să-şi întâmpine invitaţii cu un zâmbet larg şi adevărat (nu unul de ăla de care vorbeam mai sus) şi să pună muzică şi să închine un pahar de şampanie la cumpăna dintre ani fără să simtă că nu mai pot sta în picioare după ce au ridicat toată ziua baxuri de Cola şi Borsec?
Ba da, le-ar plăcea, dar problema e că noi nu ştim să respectăm oamenii din jurul nostru.Şi primul impuls e să zicem : patroni nesimţiţi! Nu,nu....sunt doar nişte profitori! Şi, într-adevăr, nu sunt toţila fel.Dar nici ăstia nu le-ar mai chema la serviciu dacă ar vedea că nu vine nimeni să cumpere.Şi nici asta nu e greu.Dacă am avea un pic de respect, ne-am face o listă când am merge la cumpărături şi le-am lua pe toate cu câteva zile înainte (sau măcar până la ora 12:00, că adevărul e că e cam nasol să mănânci pâine veche de 3 zile).
Dar asta nu o să se întâmple pentru că...nu ştiu de ce, dar nu o să se întample.Simt!
Şi problema respectului sau, mai degrabă a lipsei de respect, se poate dezbate (oups...sechele? :)) ) mult timp de-acum înainte.Eu sper doar că or să plece şi vânzătoarele de la magazinul din faţă mai devreme acasă în seara asta :)
Pi.Es. Să fim/fiţi respectaţi! :)
sâmbătă, 27 decembrie 2008
...called Ioana.She was a fat (hihii :) ), blonde, blue-eyed girl who lived at the countryside, loved chocolate veeery much, was afraid of the sea and darkness and was able to cut her third birthday cake by herself :)
Tablou la gradi, 3 ani si ceva, rochita de catifea grena cu guler de dantela.
23 iulie 1995, aniversare
Aici....aici e atunci cand se taie motu' creeeed...nu-mi amintesc sigur ca la cat par am avut euu :))
Ok,no comment :">
The little girl lives now inside the big girl's soul and she feeds herself with memories.You know, she's very naughty that little girl...she makes the big girl shed a lot of tears sometimes.
The end!
Pi.Es. Acest post ii este dedicat lui Georgica si este raspunsul la o rugaminte mai veche a Alexandrei ,care m-a rugat sa postez cateva poze cu copilul Ioana.Pasez leapsa Laurei si cui o mai vrea.
vineri, 26 decembrie 2008
E vorba de regulile tâmpite facute de oameni, pentru că - la naiba! - chiar există şi încă câte [aşa, şi ce dacă e cacofonie? ăsta e blogul meu şi eu fac regulile aici,oookaaay? :) ]
Bun.Să vorbim despre reguli tâmpite! Acolo, nuuu, la stânga, băăi..nu trebuia aşaaa, nu vezi şi tu că n-ai respectat cerinţele? Mai în centru sauu...nu, de fapt las-o baltă că nu ai făcut cum ţi-am zis, nimic nu faci cum trebuie!
Nu, zău? Cine zice? Am o părere despre chestia asta: NOT! Un debater ar zice: "Aveţi dovezi? Palpabile..." Da, dragă, am! Calmo!
Exemplul numărul 1 (unu) : literatura! "În ultima strofă a poeziei "Lacul" de Mihai Eminescu punctele de suspensie au valoare expresivă şi sugerează regretul neîmplinirii visului de iubire : "Dar nu vine..."." Eeee, nu mă înnebuni! Facem pariu? De unde ştii tu că regretă el că n-a venit gagica? Poate a zis-o pe un ton de genul : "Haaahaaa, fraierilor, ce v-am păcăliiiit (cu nasul prăjit :))). N-a fost pe bune, am vrut doar să văd cum reacţionaţi! Glumă, măă!"
Eu în locul lui Eminescu şi celor asemenea lui, Dumnezeu să-i odihnească, m-aş răsuci în mormânt să văd cum fiecare debitează noaptea câte o chestie şi apoi vin şi o impun de parcă s-ar fi plimbat ei cu "badea Mihai" de acasă până la lacul cu nuferi galbeni înainte să scrie poezia şi i-ar fi zis badea Mihai : băăăi, vezi că asta şi asta vreau să zic prin puncte-puncte.
Şi aşa apare o regulă.Câţi dintre noi nu ştim că punctele de suspensie se folosesc ca să exprime asta şi asta şi asta? Scurt, clar şi cuprinzător.Mă, eu ştiu că literatura face parte din latura umanistă, de ce nu-i lăsăm pe oameni să decidă fiecare ce imagine i se formează când vede punctele alea de suspensie?
Da, ştiu că am exagerat dar mi se pare că de multe ori se insistă pe chestii fără rost şi în loc să se promoveze cultura şi ideea că un om, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să mai citească şi altceva decât ziare, reviste, pagini web şi etichete, se merge pe sistemul Predare-Primire, pe sistemul Îndopare. Şi care sunt efectele sistemului ăstuia ştiţi şi voi.E ca atunci când mănânc eu ca o Milka Happy Cow ce sunt şi aperitiv, şi felul întâi, şi felul doi, şi ciocolată, şi prăjituri, şi struguri, şi popcorn şiiiii multe altele şi apoi ghiciţi ce fac toată noaptea.M-am ales cu ceva? Răspuns corect,nu!
In concluzie, deşi am deviat mult, literatura are prea multe reguli pentru ceea ce este ea.Părerea mea...
Exemplul numărul 2 (doi) : Învăţământul şi sistemul de admitere în diverse cicluri de studiu din România . Mai are nevoie de comentarii? Cred că este arhicunoscut.Pentru ce îţi trebuie mediile din generală de la limba hindi ca să intri la liceu de mate-info? Pentru ce îţi trebuie mediile din liceu de la biologie ca să intri la fabbv? Aaaa, nu poţi să studiezi bursa dacă nu ştii câte feluri de fasole hibridă există sau cum respiră broaştele? Am înţeleeeees, scuze!
Ce să mai zic despre logica teribilă pe care trebuie să o aibă respectivul/a/ii/ele care a/au hot[rât că elevii de la liceele economice trebuie să facă M2? Aaaaa, nu dau ei majoritatea la ASE, unde le cere M1? Şi eu de ce auzisem aşa? Scuzeee!
Astea sunt nişte reguli tâmpite în viziunea mea.
Mai vrei? Avem milioaneeee de ideeei....
Să vorbim şi despre superstiţii, dacă le pot spune aşa?
Cel mai mult îmi plac regulile alea pe care trebuie să le respecte o fată când e pe stop. Subiect tabu? Dacă aşa ţi se pare citeşte rândul 4 al acestui post şi dacă nici aşa nu-ţi convine vezi că în dreapta sus de tooot e o pătrăţică roşie cu un X (ics), care, dacă funcţionează după regulile după care a fost gândită o să facă o magie şi o să-ţi dispară pagina asta.
Revenim!
Fetelor, trebuie să şiţi că în acea perioadă a lunii nu trebuie să facem maioneză, să privim bebeluşi, să mâncăm ciocolată, să ne uităm în aceeaşi oglindă cu o fată care nu e în acea perioadă a lunii şi mai aleeees....să nu cumva să facem baie! Fun, nu? :| Cică maioneza se taie, bebeluşii săracii fac boli de piele, cu ciocolata nu mai ţin minte exact, fetele nenorocoase or să se umple de bube pe faţă, iar cu baia...nu ştiu, probabil o să ne udăm :| Că altă explicaţie eu nu găsesc.
Frate,dar ce avem? Zici că suntem ciumate,nu că ni se întâmplă ceva normal.
Ok, nu sunt out of ideas, dar sunt out of order pentru că azi-noapte la 1 juma'te jucam avioane şi chiar am nevoie de somn.
Voi aveţi reguli care vi se par tembele? Gândiţi-vă dacă aveţi timp şi chef şi dacă nu aveţi de învăţat la biologie şi de făcut o incursiune în inima lui Ion Pop al Glanetaşului ca mine :)
Pi. Es. : Ce v-a adus Moşuuuu'? :D
Pi. Pi. Es. : Stay tuned, următorul post va dezvălui o nouă (sau veche?!) faţă a Ioanei şi îi va fi dedicat lui Georgică :))
duminică, 21 decembrie 2008
Azi iubesc pe toata lumea :X
Sarbatori fericite si sa va aduca Mosu' tot ce va doriti :>
vineri, 19 decembrie 2008
N-ati ghicit? Nici n-o sa puteti si nici n-o sa intelegeti decat daca va duceti la sex-shop-ul ala de pe Dealu' Mare [habar n-am pe unde e intrarea, dar va puteti lua dupa semne...banuiesc] si daca cititi afisul ala de afara "Catre sex-shop..."nu stiu ce si o hartie pe care scrie : "Vindem si pe bonuri de masa!" Hehe...si iata cum tichetele de masa te pot purta pe cele mai inalte culmi ale fericirii in pat :>
Asa ca daca dupa ce ai cheltuit tot cash-ul pe cadouri si decoratiuni de Craciun si dupa ce umpli cosul de la Kaufland cu destula mancare pentru 3 luni, nu pentru cateva zile, cat dureaza sarbatoarea, iti mai raman cateva bonuri de masa, mergi si achizitioneaza ceva ca sa faci pe cineva fericit de Craciun, respectiv pe sotul/sotia, iubitul/iubita.
Banii n-aduc fericirea, dar bonurile de masa - DA! ;)
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Back from "Hitler in Love"[one man show!] . Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.
De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:X
Cuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.
Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.
In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.
Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!
P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :X Si mi-am pus si dorinta :X
Let it snow,let it snow,let it snow...
Ma gandeam ca astept cu ataaaata nerabdare Craciunul,mirosul de sarbatoare,caldura care e in sufletul meu,desi afara nici nu-ti simti nasul de frig,canile de ceai baute dupa cateva ore petrecute in frig ca sa nu racesc....si mi-am dat seama ca alti copii [da,inca mai sunt un copil,vreau sa cred ca sunt! :X] nu stiu daca vor avea macar sansa sa impodobeasca bradul si sa astepte cu sufletul la gura sa vina Moshu'.
Si mi-am dat seama de un lucru in ultimele doua saptamani : ar trebui ca de fiecare data cand avem posibilitatea sa salvam o viata donand o suma de bani,sa o facem cu drag.Sa ne gandim ce putem face noi cu acea [cat de mica] suma si sa ne gandim si cat de importanta ar putea fi pentru un copil a carui viata depinde de o operatie ale carei costuri sunt imposibil de acoperit de cei apropiati.
Sa ne gandim ca nu de fiecare data Dumnezeu pune in mainile noastre soarta unui om bolnav [cei ce l-au cunoscut pe Albert stiu despre ce vorbesc :-< ] si atunci cand avem posibilitatea de a face ceva,sa nu mai ezitam! Si uite ce ne roaga Cabral,dandu-ne astfel sansa de a face ceva si pentru sufletele noastre:
Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Scris la 08:10 - 12 Dec 08 de catre cabral
Duminica (adica poimaine) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!
Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!
M-au intrebat multi la evenimentul Pentru Erika 1 de ce am tinut atat de mult sa multumesc bloggerilor pentru ce s-a intamplat acolo. Am raspuns simplu… pentru ca in afara de a veni si-au adus prietenii, au scris pe blog, au imprastiat vorba si acest gest de ajutor s-a transformat intr-o miscare de amploare. Toti cei care au legatura cu netul au aflat de Erika. Poate nu toti au donat pana acum, dar la un moment dat, cunoscand situatia o vor face! Si asta in buna parte este si meritul blogosferei.
Asadar, va rog din nou: DATI DE STIRE! Ca dati sau nu dati link incoace nu mai conteaza, povestiti despre Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei - Strada Glodeni 3, Bucuresti - harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:
- Spin
- Vama
- Directia 5
Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.
Info: toate trupele canta pro bono, Clubul Fiat 500 Cabaret ne-a fost pus la dispozitie gratuit (merci Bogdane!), cei implicati in organizare (in afara de mine se numara mamica Alina Ferseta si Alin Popa - plus inca cateva suflete) nu iau nici un leu, tot ce se intampla acolo se face 100% pentru Erika. Si va spun asta pentru a nu aparea intrebari aiurea.
Si va mai spun ceva:
Cand Tudor a spus ca va canta la Da-i un Craciun fericit! / Pentru Erika 2 mi-a zis ca vor trebui totusi niste bani pentru tehnic. La doua secunde dup-aia am spus ca platesc eu tehnicul doar sa iasa bine, la inca 2 secunde a spus ca plateste el. La doua zile ma suna si zice: Ba, fi atent, am vorbit cu baietii din tehnic si i-am intrebat cati bani trebuie sa le dau pentru evenimentul pentru Erika. Stii ce-au spus? Tudore, tatal copilei e coleg cu noi, lucreaza in bransa, venim moka si cu drag!
Asadar… asta inseamna sa ne regasim sufletele. Gata, ma opresc acum pana sa o dau in melodrama feroce, va rog sa vorbiti cu cati mai multi oameni, sa-i invitati la un show misto cu un scop frumos, sa-i invitati la o seara beton cu un scop superb… Sa-i dam un Craciun frumos… Erikai. Da, putem!
Pentru noi,cei care nu putem ajunge duminica acolo,exista la Cabral pe blog informatii despre un teledon si conturile unde putem dona.
Sa fim mai buni macar de Craciun!
duminică, 7 decembrie 2008
Suntem in 7 decembrie si afara nu ninge,nici macar nu ploua si nici macar nu e innorat...e soare! Cat e de cald sau de frig,n-am idee,dar starea pe care mi-o da ceea ce vad pe fereastra nu e nicidecum cea despre care vorbeam in "Miros de Craciun",iar daca nu ar fi colindele care se aud din boxele mele acum...it would be even worse.
Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!
Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.
Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)
As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<
P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*
Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!
Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.
Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)
As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<
P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*
vineri, 5 decembrie 2008
Si cand crezi ca trecutul a ramas in urma,vine o seara de decembrie cu miros de mandarine si Mos Nicolae! Si fluturii se joaca "matele incurcate" la tine in stomac,un film vechi de vreo 2-3 ani iti ruleaza pe panza usor ingalbenita a amintirii,iar vocea si zambetul lui te fac sa te intrebi :"What if...?".Si chiar daca plecati amandoi...in directii diferite,esti fericita!
Multumesc,Mos Nicolae!
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Asa si cu viata,toti vom muri candva,dar ar trebui sa avem dreptul sa luptam si sa ne straduim sa ne facem viata cat mai frumoasa,nu sa ni se spuna la un moment dat,cand lucrurile sunt cat se poate de frumoase : STOP JOC!
El n-a putut sa faca tot ce si-ar fi dorit,dar atata timp cat a jucat,a jucat onorabil si a schimbat pozitia velelor in asa fel incat sa-si duca vasul spre destinatie! Albert ne-a transmis tot timpul un mesaj,dar un mesaj pe care nu l-am inteles decat acum;acum am primit lectia : trebuie sa ne traim viata la intensitate maxima,sa traim clipa si sa luptam pentru visele noastre!
Poate nu e corect fata de noi,dar poate asa trebuia sa fie! Poate acolo sus e mai multa nevoie de el decat aici! M-am revoltat,am incercat sa-mi raspund la intrebarea "De ce?" si nu am gasit decat o varianta : "Pentru ca asa a vrut Dumnezeu si Dumnezeu stie ce face!" .
Sunt convinsa ca nu i-ar placea sa stie ca plangem,sunt sigura ca nu ar fi vrut sa lase in urma decat zambete sau hohote de ras,asa cum facea mereu,peste tot pe unde trecea...si nu lacrimi! In momentele astea trebuie sa trecem peste si sa ne amintim de ceea ce el ne-a invatat : viata merge mai departe! Meciul trebuie dus pana la capat chiar daca unul dintre discursuri schiopateaza sau cross-ul este saracacios! Numai jucand vom putea castiga!
Multumesc,Albert,pentru tot ce mi-am dat seama ca am invatat de la tine! Iti promit ca daca "papusha mica si sexoasa" va mai juca vreun meci de debate in viata ei,o va face cu gandul la tine si va da tot ce are mai bun ca sa castige! Cu o singura conditie : sa ii promiti si tu ca vei fi spectator si sustinator al fiecarui meci.Spune acolo sus ca ai vrea sa dea lumina putin mai mica,sa se vada mai bine imaginea si ia-ti un microfon performant,sa poti sa ne soptesti atunci cand vom fi in pana de idei!
Dumnezeu sa-l odihneasca! Nu-l vom uita niciodata! :-< :-< :-<
vineri, 21 noiembrie 2008
Asta ma intreaba Denisa in ultimul ei post :)
Sa ma gandesc,deci,la 5 lucruri pe care le-as face cu un borcan:
-l-as umple cu multe zambete si hohote de ras si muuulta fericire!
-as ascunde in el scoici si miros de mare,iar cand mi-ar fi dor l-as deschide,as inchide ochii,as pune in playlist doar VAMA si m-as simti la mare :">
-as pune in el bucatele de pepene,cirese,struguri si ciocolata si i-as sopti o vraja astfel incat sa nu se goleasca niciodata :X
-as aduna in el toate momentele frumoase,toate momentele in care am simtit fiori,cele in care m-am indragostit,toti baietii cu fular si pe baiatul cu geaca albastra :)
-as pastra inauntru copilaria,sa pot retrai oricand clipele speciale de atunci.
Oare ce ar face Catalina :) siiiiiii Laura :* cu un borcan?
marți, 18 noiembrie 2008
Eh,iata ca de la Tudor a ajuns si la mine aceasta leapsa,prin intermediul Alexandrei o chestiutza foarte interesanta,la care voi raspunde relativ scurt.Nu de alta,dar mai am o leapsa in asteptare si e si tarziu.
Si sa aleg trei momente pe care sa le pot retrai de fiecare data cand am chef? Uhm,greutz de tot!
Sa incercam:
-cele 10 minute de duminica trecuta din maxi-taxi.geaca albastra,ochelari,zambet,privire, directie opusa,privire din nou....acum as vrea sa le retraiesc! si de fiecare data cand vreau sa mai simt acel ceva :">
-o zi din copilarie...o zi fericita din copilarie,presarata cu zambete, rasete, pititea,alergatea, caramele si seminte,zarzare si jocuri in nisip,papusi si "Mario" pe televizor...fericire!
-o zi din cele in care am fost la mare.Sau macar concertul VAMA din septembrie,pentru ca atunci m-am simtit din nou ca la mare. :X
Cam astea ar fi...cred :) Eh,sigur ar fi multe si e destul de greu sa alegem,dar... :) Leapsa merge sigur la....Laura si la Happilici :)
Sweet dreams!
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Uite greva,nu e greva!Eh,cu atat mai bine,ca doar nu altcineva decat noi ar fi fost bombardat cu materie.
In alta ordine de idei,simt nevoia de zambete! Dar nu neaparat sa zambesc.Pentru ca eu zambesc mult,des,aproape destul.Simt nevoia sa zambeasca si ceilalti,sa-mi transmita si din fericirea lor si sa fiu si mai fericita.Cred ca toti am fi mai fericiti daca am impartasi fericirea cu ceilalti si ....si daca ne-am cauta fericirea si n-am astepta sa vina.
Si trebuie sa inchei postul asta,fiindca desi am zis ca nu am chef de vreun film,ruleaza "Eu si printul" la tv.Genial film! Merita vazut de multe ori,my poor opinion... :) Nu ma mai pot concentra,deci...
Have dreams!
vineri, 14 noiembrie 2008
...normal ? :)
Well, am primit o noua leapsa de la Alexandra si cum sunt o bloggeritza constiincioasa,here it is! De ce sunt eu anormala? Hm,o sa omit aspectul fizic pentru ca mi-ar trebui vreo 10 pagini :)) Deci,cred ca sunt "anormala" [hm,ciudat cuvant...greu cu normalitatea asta..ce e normal,ce nu e? :-/] pentru ca:
-imi doresc niste lucruri si atunci cand le am,nu ma mai intereseaza DE-LOC!
-am posibilitate sa fac ceva/sa am ceva si refuz si imi vine cheful atunci cand nu se mai poate!
-am tot felul de vise [vaaai 8->],unele premonitorii.
-imi place sa fiu stresata;adica lucrez mai productiv pe ultima suta de metri si "sub presiune" :))
-pot sa ma trezesc cu fata la cearceaf si pana la scoala sa rad teribil,sau sa ma trezesc bine-dispusa si sa-mi strice ziua imbecilul ala cu bemveu care claxoneaza ca disperatul desi e verde [la mine!].
-din multe alte motive :)
Leapsa merge catre Laura,ca sa aiba de lucru atunci cand are voie la PC ;))
P.S. E weeeeekeeeeend :X
P.P.S. Nu-mi place ca scriu numai in weekend,vreau sa scriu mult mai des,dar asta e....trist :-/
Oh baby...if I was your lady,I would make you happy.... :X \:d/
duminică, 9 noiembrie 2008
Nu va fi un post prea lung,asta pentru ca tre' sa invatz la mate,la bio,sa scriu la engleza,sa citesc "The Picture of Dorian Gray" [:X] si "Jamaica Inn",sa ma odihnesc departe de lumina obositoare a monitorului and so on...
Mai sunt fix 40 de zile pana la vacantza de iarna,in jur de 30 de zile de scoala, daca scadem sambetele si duminicile,29 daca scadem 1Decembrie [care,apropo,pica luni :X genial,nu?],in jur de 25 daca nu punem la socoteala zilele din ultima saptamana, care nu sunt asa stresante.Nu mai calculez si cu eventuala greva,deci in jur de 25-26 de zile,maxim,sa zicem! :X
Azi am mancat o portocala si [asta e de fapt ideea postului] mi se parea ca miroase nu a o portocala obisnuita,ci a Craciun.Portocalele,mandarinele,nucile,covrigii si merele incalzite pe soba,cozonacul si salamul de biscuiti imi dau o senzatie de Craciun.Asa miroase in camera mea de la tara in zilele alea.Si e cald! Destul de cald incat sa stai in tricou si pantaloni scurti.Si e si mai frumos cand vii de afara,unde sunt -10 grade si iti dai jos cele 9-10 cojoace,pulovere pe gat si fulare si te asezi in varful patului cu o cana de 3in1 in mana si un zambet de multumire pe buze,privind un film din ala ca "Santa Baby" sau desene animate sau "Mos Craciun exista" de la ProTV sau ascultand "Let It Snow" sau "All I Want For Christmas is You" cu albumul cu poze vechi in brate... :X
Nu mai am rabdare.Alexandra si Denisa m-au molipsit.Vreau decembrieeee si zapada!
Dar mai e un pic si pana atunci:
Don't save it all for Christmas Day
Find your way
To give a little love every day...
Don't save it all for Christmas Day
Find your way
'Cause holidays have come and gone
But love lives on
If you give on
Love...
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
-Pst!Dormi?
-Mnu.
-Tu-ti mai aduci aminte ce faceai cand erai mic?
-In afara de faptul ca spargeam tot ce gaseam prin casa?
-Hai,fii serios!
-Dar sunt! Nu,nu stiu,Ema,de unde sa-mi mai amintesc? Nici nu mai stiu ce am mancat zilele astea,tu ma intrebi de acum 20 de ani...
-Esti un insensibil.Nu ma intereseaza ce ai mancat tu ieri.Eu te intreb de chestii de astea dragutze,asa....adica,spre exemplu,cum te purtai la grădi’,ce “fixuri” aveai,ce jucarii n-ai fi dat la nimeni chit ca stateai cu ele in brate zi si noapte,cum o exasperai pe maica-ta,d’astea asa...
-Ema,e 3 dimineata!
-Si ce daca? La 3 dimineata nu gandesti sau ce?
-Nu.La 3 dimineata dorm sau ma rog...incerc...
-Bine.Da’ mai incolo imi zici? Hai ca e sambata si bem cafeaua amandoi.Imi ziiiiiici? ;;)
-Ma gandesc,da...o sa ma gandesc.
-Bine,atunci hai sa iti povestesc eu ceva:eram parca in grupa mica si luasem bulina rosie si....
-Eeeemaaa! Te roooog!
-Hai,stii ceva,niciodata nu-mi faci si mie pe plac.
-Da,ai dreptate,niciodata!
-Si cred ca nici nu ma asculti cand vorbesc cu tine,adica tot...
-Exact! Nici acum nu te ascult!
-Insensibilule!
-Urato!
-Gaaabi! Urata e camasa aia pe care ti-ai cumparat-o fara mine,ca sa nu zic nimic de maica-ta!
-Bine,ti-o dau tie atunci! Camasa,nu pe mama!
-Nici nu mai vorbesc cu tine! Sper sa nu te ia somnul pana la 8,cand o sa ma trezesc si o sa dau drumul la muzica,am aerobic! Pa!
-Si eu te iubesc!
Nu stiu de ce am scris asta sau cum mi-a venit ideea...ma rog :">
Cu ocazia asta,la multi ani tuturor Mihailor,Mihaelelor,Gabrielilor si Gabrielelor! Sa fiti fericiti si iubiti!
La multi ani in special Denisei si colegutzilor mei.Sa ne traiti! :*
Noapte buna!
vineri, 7 noiembrie 2008
...isi face simtita prezenta.E frig si burnitzeaza,in magazine nu vezi decat trench-uri din alea de stofa,fulare,botine,cizme and so on,tre' sa inceapa reducerile [ha!?],mie mi-a schimbat sala de clasa,caloriferul e ca o "bad pisi/pitzi"adica "hot",adidasii nu-mi aluneca sa ma dau si eu pe parchetul din clasa,cand plec de la prega e din ce in ce mai intuneric si lista poate continua.
Intr-o oarecare masura imi place atmosfera,in alta nu.E logic,nu? Toti avem lucruri care ne plac si lucruri care nu ne plac.Sau momente in care anumite lucruri ne plac si momente in care nu.
Si pentru ca Alexandra tine neaparat sa nu renunt la cariera mea de bloggerita,imi "arunca" din nou o leapsa.Cam grea de data asta,de ce? Pentru ca tre' sa scriu despre ce imi place si ce nu.Si sunt multe.Dar e bine.Multumesc,Alexandra,fiindca mi-ai redeschis apetitul,acum am "pofta" sa scriu pe blog :)
Deci,sa incepem.
Nu imi place:
-sa ma trezesc dimineata.Parca special suna ceasul fix cand ma intorc pe partea cealalta.
-sa invat la biologie.
-bancile absolut jegoase;cand plec de la scoala am coatele gri-negro-albastro-inchis.
-semaforul de la scoala si, mai nou,ala de la Muntenia.
-oamenii care se uita aiurea,nu vad ca s-a facut verde si eu tre' sa le transmit,zicand asa,ca pentru persoana de langa mine : "hai sa trecem ca E VERDEEE!"
-oamenii care se inghesuie in autobuz ca sa coboare,de parca soferul nu e om sau e batut in cap si nu intelege daca ii zici "O secunda,mai coboara cineva!"
-faptul ca nu pot sa merg mai des la tara.
-cand ninge si pe dedesubt e gheata...si nu se vede :-s
-oamenii ipocriti: "Vaaaaai,ce bine iti vine bluza asta!" cand de fapt respectiva pare un sac imbracata asa sau "Ce-ai,fataaaa,cum sa zic eu asa ceva despre tine?" cand de fapt o barfeste pe unde apuca.
-oamenii care nu sunt capabili sa ia niste hotarari si cand nu sunt multumiti de ceva nu fac nimic ca sa schimbe lucrul asta : "Aaa,pai ce sa mai facem acum?Asta e!" Nu ca asta e! Mai ales cand poti sa schimbi ceva.
-tipii aia care au stat in spatele meu la bal si ziceai ca au scapat de la zoo.oh,Doamne! si in general,oamenii care huiduie si ii critica pe altii,dar care nu ar fi capabili nicicand sa faca acel lucru macar pe sfert la fel de bine.
Mda,cam multe si putem continua.Trist!
Daaaaaaar,sa trecem la lucruri mai vesele.La lucrurile care imi plac:
-sa ma trezesc in weekend si cand realizez ca e weekend sa-mi pun patura in cap si sa dooorm.
-profa de studiu.
-engleza
-teatrul.de orice fel.sa privesc si sa joc.
-muzica
-VAMA
-blogurile
-sa citesc
-sa mananc ciocolata si cozonac si cirese si struguri si pepene.
-sa beau 3 in 1 :X
-mirosul de cafea
-marea cu tot cu mirosul ei
-sa privesc ploaia
-sa dansez
-sa visez
-sa ma uit la Mondenii
-sa-mi fac unghiile.
-galbenul si albastrul
-iubirea
-amintirile [mai ales din copilarie :X]
-sa glumesc
-sa primesc cadouri de la "prietenul secret" :)
Hm...si lista asta poate continua muuuuult.Dar cam astea imi vin in minte acum :)
Pasez leapsa catre Moniiiii si Laura [hai,poate nu scrii!] :)
I'll be back very soon...I hope :)
P.S.Multumesc prietenului meu fost secret :)
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Am primit o leapsa de la Alexandra si trebuie sa o onorez.Nu pot sa zic ca sunt tocmai keen on paintings,dar cu ocazia asta am mai descoperit si eu artisti si tablouri.Am ales "Impresie, rasarit de soare",tablou al lui Claude Monet.De ce? Simplu : imi da o senzatie de bine,de frumos,de liniste,de cald,de bland,de zambet,de inceput,de speranta...ma face sa ma simt bine! Ceea ce,cred eu,e foarte important : un tablou si,in general,o bucatica din orice arta trebuie sa-ti transmita ceva,sa reuseasca sa-ti schimbe cel putin expresia fetei dupa ce iei contact cu ea.
Si mi-e dor de un rasarit de soare...
Dau leapsa catre Oana si oricine o mai vrea :)
sâmbătă, 18 octombrie 2008
Azi e ziua unei prietene ale mele!
Incepand de azi e nebuna,iubeste si nu are bani,nimeni nu-i sta in drum,are soseaua ei doar c-un singur sens,care-o va duce...undeva [la mare,banuim!].La bac probabil ca n-o sa copieze,poate doar la sport,la mate slabe sanse...Scoala nu s-a terminat,dar nu mai e mult :)) si o sa strige si ea "libertateeeee,frateeee,poate facultateee [sigur!] si viata de noapteee...."!
Sa ti se implineasca visele cand bati din palme,cand clipesti si in fiecare clipa a vietii tale! Sa ne dai si noua din iubirea pe care o respiri si o mananci tu si sa dea Dumnezeu sa poti urla cat mai tare [mai tare ca Tudor :)] "Sunt fericitaaaaaaaa!"
La multi ani! Sa ne traiesti!Doamne,cum a trecut timpul...! O sa te sun si peste 18 ani cu privat si o sa-ti pun "18 ani" la telefon! Atunci o sa stii cine sunt :)
LA MULTI ANI!!
P.S.Poate de Craciun,tu si domnu' dragutz nu o sa facetzi misto de mine....moshuletzilor :))
Incepand de azi e nebuna,iubeste si nu are bani,nimeni nu-i sta in drum,are soseaua ei doar c-un singur sens,care-o va duce...undeva [la mare,banuim!].La bac probabil ca n-o sa copieze,poate doar la sport,la mate slabe sanse...Scoala nu s-a terminat,dar nu mai e mult :)) si o sa strige si ea "libertateeeee,frateeee,poate facultateee [sigur!] si viata de noapteee...."!
Sa ti se implineasca visele cand bati din palme,cand clipesti si in fiecare clipa a vietii tale! Sa ne dai si noua din iubirea pe care o respiri si o mananci tu si sa dea Dumnezeu sa poti urla cat mai tare [mai tare ca Tudor :)] "Sunt fericitaaaaaaaa!"
La multi ani! Sa ne traiesti!Doamne,cum a trecut timpul...! O sa te sun si peste 18 ani cu privat si o sa-ti pun "18 ani" la telefon! Atunci o sa stii cine sunt :)
LA MULTI ANI!!
P.S.Poate de Craciun,tu si domnu' dragutz nu o sa facetzi misto de mine....moshuletzilor :))
joi, 16 octombrie 2008
Nu obisnuiesc sa scriu pe blog ca in jurnal,dar o sa impartasesc azi niste lucruri,niste chestii minore(?) care ma streseaza la culme.
Bun,daca esti in autobuz/tramvai/troleibuz/metrou/maxi-taxi etc. si vezi ca cineva se ridica de pe scaun [e cu totul altceva cand e in picioare] si se indreapta spre usa,iar tu te indrepti la randul tau,spre aceeasi usa,de ce simti nevoia sa intrebi,cu un ton usor nervos uneori, "Coborati?" sau,mai frumos,cu un ton ironic: "Coborati...domnisoara?"...Nu,draga/dragule,nu cobor,m-am ridicat de nebuna de pe scaun si m-am indreptat catre usa pentru ca voiam sa ametesc privind asfaltul care ne fuge de sub roti si de fapt,voiam sa vad ce parfum foloseste tipul ala dragutz de colo si sa vad daca pe eticheta pantalonilor lu' tipa aia in verde scrie sau nu un di en gi,un guci-cuci sau asa ceva...! Normal,imbecilule,ca cobor,ca altfel,daca voiam conditie fizica si calcat in picioare nu ma asezam inca de la inceput,nu? Nu,nu e logic! Stiu,e greu! Asta e.
Apoi,de ce sunt barbatii asa perversi,nesimtiti,pedofili,imbecili [da,va iubim,dar nu cand sunteti asa cum am mentionat anterior! boilor!] ? Frate,la peste 30-35 de ani,nu mai intrebi o pustoaica de 16 care sta in statie : "Unde te duci tu asa singurica?" Imbecilule! Sper ca te-ai impiedicat cu prima ocazie.Si daca ti-a cazut ceva in cap,banuiesc ca te-ai prins ca te-a ajuns blestemul meu! Ca din cauza voastra nu ne lasa ai nostri sa mergem seara in oras sau la discoteca! Cretinilor!
In alta ordine de idei,maine e vineri [fuck,maine e info,dar trecem peste!],maine e teatru-forum,maine e somn,maine e...weekend! :X A,azi m-a ascultat la mate! Adica,ma rog,m-a scos la tabla,eram milion la suta sigura,stiam,sunt ghicitoare! :))
Don't be the reason
Don't be the reason
You'd better learn how to treat us right
Cause once a good girl goes bad
We die forever...
Bun,daca esti in autobuz/tramvai/troleibuz/metrou/maxi-taxi etc. si vezi ca cineva se ridica de pe scaun [e cu totul altceva cand e in picioare] si se indreapta spre usa,iar tu te indrepti la randul tau,spre aceeasi usa,de ce simti nevoia sa intrebi,cu un ton usor nervos uneori, "Coborati?" sau,mai frumos,cu un ton ironic: "Coborati...domnisoara?"...Nu,draga/dragule,nu cobor,m-am ridicat de nebuna de pe scaun si m-am indreptat catre usa pentru ca voiam sa ametesc privind asfaltul care ne fuge de sub roti si de fapt,voiam sa vad ce parfum foloseste tipul ala dragutz de colo si sa vad daca pe eticheta pantalonilor lu' tipa aia in verde scrie sau nu un di en gi,un guci-cuci sau asa ceva...! Normal,imbecilule,ca cobor,ca altfel,daca voiam conditie fizica si calcat in picioare nu ma asezam inca de la inceput,nu? Nu,nu e logic! Stiu,e greu! Asta e.
Apoi,de ce sunt barbatii asa perversi,nesimtiti,pedofili,imbecili [da,va iubim,dar nu cand sunteti asa cum am mentionat anterior! boilor!] ? Frate,la peste 30-35 de ani,nu mai intrebi o pustoaica de 16 care sta in statie : "Unde te duci tu asa singurica?" Imbecilule! Sper ca te-ai impiedicat cu prima ocazie.Si daca ti-a cazut ceva in cap,banuiesc ca te-ai prins ca te-a ajuns blestemul meu! Ca din cauza voastra nu ne lasa ai nostri sa mergem seara in oras sau la discoteca! Cretinilor!
In alta ordine de idei,maine e vineri [fuck,maine e info,dar trecem peste!],maine e teatru-forum,maine e somn,maine e...weekend! :X A,azi m-a ascultat la mate! Adica,ma rog,m-a scos la tabla,eram milion la suta sigura,stiam,sunt ghicitoare! :))
Don't be the reason
Don't be the reason
You'd better learn how to treat us right
Cause once a good girl goes bad
We die forever...
sâmbătă, 11 octombrie 2008
-Stii…imi pare rau! Iarta-ma!
-Iti pare rau? Mda...si crezi ca ma face sa ma simt mai bine? Crezi ca un simplu “Iarta-ma!” [asa,ca la emisiunea aia siropoasa cu acelasi nume] o sa compenseze toti anii astia in care nu ai fost langa mine?
-Nu,nu cred....adica sunt convins ca nu o sa fie asa,dar..
-Dar ce? Crezi ca e asa usor? Chiar credeai ca poti sa apari dupa 14 ani in viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum ai fi fost plecat in delegatie 3 zile? Si sa-ti ceri iertare ca si cum ai fi uitat sa-mi cumperi ceva din Cluj,desi te rugasem?
-Speram sa intelegi,ma gandeam ca...
-Ce sa inteleg? Ca nu ai fost capabil sa-ti dai seama ce e mai important in viata ta? Sau bine,poate asta a fost mai important pentru tine si nu eu....imi pare rau atunci ca am facut confuzia asta...
-Te rog,stii bine ca nu e asa...
-Nu,nu stiu atat de bine...daca as fi fost atat de importanta pe cat spui,ai fi facut tot posibilul sa renunti la....oh!
-Esti injusta! Nu e asa usor cum crezi tu...atunci cand cazi in capcana asta nu e simplu sa renunti.
-Si totusi...chiar sa-ti ia 14 ani? Sau poate chiar te-a multumit ideea ca vei avea o grija in minus.Hmm,e trist ca n-ai stiut ca atunci cand faci un copil trebuie sa-ti asumi niste responsabilitati.
-Chiar nu o sa ma poti ierta niciodata? Chiar n-o sa ma poti iubi niciodata? Chiar n-o sa aud niciodata de la tine cuvantul ala pe care-l astept de atata timp?
-Nu e vina mea ca-l astepti de atata timp. Cu cat ai asteptat mai mult sa te intorci,cu atat timpul dupa care vei auzi “acel cuvant” va fi mai lung...De iubit,te iubesc! Pentru ca te-am iubit tot timpul,desi nu te-am cunoscut,pentru ca asa simt, pentru ca esti cine esti,pentru ca desi ai actionat asa,esti si vei fi pentru totdeauna tata.
-Printesa mea,nu o sa te mai dezamagesc,o sa fiu exact...
-Nu! Nu ma intereseaza ce pretinzi ca o sa fii.In fond,am trait 14 ani cu indoiala,cu gandul ca nu stiu cine esti,unde esti,cum esti,daca mai esti....Si nu vreau cuvinte.Vrei sa fii langa mine? Nu te impiedica nimic,dar nu te astepta sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum am avea o relatie perfecta...si nu te astepta sa-ti spun “tata” ...nu curand...si nu cu dezinvoltura....
Si asta e un caz fericit....poate el nu se va intoarce nici dupa 14 ani...nici dupa 24...poate niciodata...si e trist! Dar asta e!
Si sunt trista...si imi vine sa plang! O sa plang...e sanatos...sper!...
-Iti pare rau? Mda...si crezi ca ma face sa ma simt mai bine? Crezi ca un simplu “Iarta-ma!” [asa,ca la emisiunea aia siropoasa cu acelasi nume] o sa compenseze toti anii astia in care nu ai fost langa mine?
-Nu,nu cred....adica sunt convins ca nu o sa fie asa,dar..
-Dar ce? Crezi ca e asa usor? Chiar credeai ca poti sa apari dupa 14 ani in viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum ai fi fost plecat in delegatie 3 zile? Si sa-ti ceri iertare ca si cum ai fi uitat sa-mi cumperi ceva din Cluj,desi te rugasem?
-Speram sa intelegi,ma gandeam ca...
-Ce sa inteleg? Ca nu ai fost capabil sa-ti dai seama ce e mai important in viata ta? Sau bine,poate asta a fost mai important pentru tine si nu eu....imi pare rau atunci ca am facut confuzia asta...
-Te rog,stii bine ca nu e asa...
-Nu,nu stiu atat de bine...daca as fi fost atat de importanta pe cat spui,ai fi facut tot posibilul sa renunti la....oh!
-Esti injusta! Nu e asa usor cum crezi tu...atunci cand cazi in capcana asta nu e simplu sa renunti.
-Si totusi...chiar sa-ti ia 14 ani? Sau poate chiar te-a multumit ideea ca vei avea o grija in minus.Hmm,e trist ca n-ai stiut ca atunci cand faci un copil trebuie sa-ti asumi niste responsabilitati.
-Chiar nu o sa ma poti ierta niciodata? Chiar n-o sa ma poti iubi niciodata? Chiar n-o sa aud niciodata de la tine cuvantul ala pe care-l astept de atata timp?
-Nu e vina mea ca-l astepti de atata timp. Cu cat ai asteptat mai mult sa te intorci,cu atat timpul dupa care vei auzi “acel cuvant” va fi mai lung...De iubit,te iubesc! Pentru ca te-am iubit tot timpul,desi nu te-am cunoscut,pentru ca asa simt, pentru ca esti cine esti,pentru ca desi ai actionat asa,esti si vei fi pentru totdeauna tata.
-Printesa mea,nu o sa te mai dezamagesc,o sa fiu exact...
-Nu! Nu ma intereseaza ce pretinzi ca o sa fii.In fond,am trait 14 ani cu indoiala,cu gandul ca nu stiu cine esti,unde esti,cum esti,daca mai esti....Si nu vreau cuvinte.Vrei sa fii langa mine? Nu te impiedica nimic,dar nu te astepta sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum am avea o relatie perfecta...si nu te astepta sa-ti spun “tata” ...nu curand...si nu cu dezinvoltura....
Si asta e un caz fericit....poate el nu se va intoarce nici dupa 14 ani...nici dupa 24...poate niciodata...si e trist! Dar asta e!
Si sunt trista...si imi vine sa plang! O sa plang...e sanatos...sper!...
luni, 6 octombrie 2008
Oare de ce simte nevoia să o vadă în fiecare zi? De ce ar vrea să fie mai aproape de ea,chiar şi atunci când o ţine în braţe? De ce îşi planifică timpul în funcţie de ea şi nici măcar nu îşi dă seama? De ce alături de ea face lucruri pe care singur nu le-ar fi făcut niciodată? Cum a reuşit să-l schimbe? Sau nu l-a schimbat? Oare aşa a fost mereu şi alături de ea doar s-a descoperit?
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
vineri, 3 octombrie 2008
Hm,a trecut ceva timp.Eh,nu,n-am parasit blogul,nici nu m-am lasat de meserie cum se ingrijora Laura :)) Dar,na,chiar a inceput scoala si ma gandesc ca eu as avea nevoie de o zi de vreo 30 de ore,cel putin.Dar bine,asta e o alta poveste si chiar m-am hotarat ca nu o sa mai vorbesc despre timp,adica,ce naiba...
Da,suntem "in paine" cum s-ar zice,dar asta nu ne impiedica sa ne simtim ok la liceu.Adica,tin sa-mi reamintesc mereu ca astia sunt anii de liceu,altii nu vor mai fi [si nu,n-am in program sa repet vreunul] si tre' sa profiti de ei si nu,nu vreau sa fiu siropoasa.Adica eu chiar cred ca tre 'sa te bucuri de chestiile mici.
Chestiile astea mici,ar putea fi chestii de genul : sa ajungi la scoala de la 07:26,impreuna cu colegutzele tale scumpe,ca sa ocupati banca in spate in noua clasa,aia de la subsol [btw,oribila clasa :))] , sa cobori din masina,impreuna cu aceleasi scumpe colegutze,in mijocul unei cozi imense la un sens giratoriu si sa alergi [printre masini si injuraturile soferilor] cei 35 de metri ramasi pana la scoala,doar pentru ca dirigu' asculta daca intri dupa el [ma rog,asta desi tu esti de serviciu pe scoala si poti sa intarzii un minut] , sa iesi de la ora cu 2 minute intarziere si sa nu ai timp sa-ti cumperi o banana si o cafea,pentru ca "s-a sunat".
Bun si sa ne oprim la aspectul asta.Sunt niste chestii pe care in veci nu le voi intelege la profesori,la multi dintre ei.Cum poti sa intrebi un elev cand iti cere voie la toaleta : "Pai in pauza ce-ai facut?" Pai in primul rand,dragi profesori,sa va lamuresc un aspect : daca mai esti si fata si mai inveti si pe undeva pe la mama naibii,la,subsol,in conditiile in care baia fetelor e la etaj si daca,asa cum se intampla de obicei,tre' sa stai la coada,sincer va spun ca nu prea iti ajung 5 minute.Ma rog,asta in cazurile fericite,cand nu-ti da dirigu' drumul dupa ce au trecut 5 minute si din ora de conta.
Dar sa presupunem prin absurd [asta e de la mate,cred!] ca ai avea timp! Si sa presupunem,tot prin absurd,ca elevul chiar cere voie la toaleta si nu ca sa vada ce mai e prin liceu sau ca sa scape 5 minute acolo de ora.Cum sa-l intrebi de ce nu s-a dus in pauza? Ati merita,o data,dragi profesori,sa va raspundem : "Pentru ca nu m-a trecut.Acum ma trece!" Serios vorbesc!
Ma rog, de obicei,nu prea cer voie la toaleta,deci pe mine nu ma afecteaza direct.Dar asa,ca principiu.
In alta ordine de idei, o sa ma intorc la dans o perioada,pana in iarna.Dragutz din partea profei.
Sper sa fie ok,sa-mi ajunga timpul.De chef nu se pune problema,am din plin,dar,eh,asta e situatia.Mi-e cam frica sa nu ma obisnuiesc prea mult si sa nu mai pot reunta apoi.Eh,dar va trebui!
Bun,gata cu chestiile despre scoala.E weekend acum :X Si asta destul de plin,dar asta e.
Azi am dormit dupa-masa.2 ore juma'te :X adorabil a fost. Uitasem cum e sa dormi dupa-masa :X Si acum iar mi-e somn,dar e foarte bine.O sa merg sa dorm cat de curand :> Dar mai intai sa-mi fac unghiile.
Cam atat azi :)
Aaa,de ce se cheama post-ul asta asa? Pai pentru ca am ascultat Ombladon-Daca pozele ar vorbi si alta idee de titlu nu aveam.
Daca pozele ar vorbi,amintirile ar fi vii...am sti iar ce gandeam cand eram copii...poate ca poza ta din rama ti-ar sopti..."Stii,nu esti ce-mi doream sa fii!"
Da,suntem "in paine" cum s-ar zice,dar asta nu ne impiedica sa ne simtim ok la liceu.Adica,tin sa-mi reamintesc mereu ca astia sunt anii de liceu,altii nu vor mai fi [si nu,n-am in program sa repet vreunul] si tre' sa profiti de ei si nu,nu vreau sa fiu siropoasa.Adica eu chiar cred ca tre 'sa te bucuri de chestiile mici.
Chestiile astea mici,ar putea fi chestii de genul : sa ajungi la scoala de la 07:26,impreuna cu colegutzele tale scumpe,ca sa ocupati banca in spate in noua clasa,aia de la subsol [btw,oribila clasa :))] , sa cobori din masina,impreuna cu aceleasi scumpe colegutze,in mijocul unei cozi imense la un sens giratoriu si sa alergi [printre masini si injuraturile soferilor] cei 35 de metri ramasi pana la scoala,doar pentru ca dirigu' asculta daca intri dupa el [ma rog,asta desi tu esti de serviciu pe scoala si poti sa intarzii un minut] , sa iesi de la ora cu 2 minute intarziere si sa nu ai timp sa-ti cumperi o banana si o cafea,pentru ca "s-a sunat".
Bun si sa ne oprim la aspectul asta.Sunt niste chestii pe care in veci nu le voi intelege la profesori,la multi dintre ei.Cum poti sa intrebi un elev cand iti cere voie la toaleta : "Pai in pauza ce-ai facut?" Pai in primul rand,dragi profesori,sa va lamuresc un aspect : daca mai esti si fata si mai inveti si pe undeva pe la mama naibii,la,subsol,in conditiile in care baia fetelor e la etaj si daca,asa cum se intampla de obicei,tre' sa stai la coada,sincer va spun ca nu prea iti ajung 5 minute.Ma rog,asta in cazurile fericite,cand nu-ti da dirigu' drumul dupa ce au trecut 5 minute si din ora de conta.
Dar sa presupunem prin absurd [asta e de la mate,cred!] ca ai avea timp! Si sa presupunem,tot prin absurd,ca elevul chiar cere voie la toaleta si nu ca sa vada ce mai e prin liceu sau ca sa scape 5 minute acolo de ora.Cum sa-l intrebi de ce nu s-a dus in pauza? Ati merita,o data,dragi profesori,sa va raspundem : "Pentru ca nu m-a trecut.Acum ma trece!" Serios vorbesc!
Ma rog, de obicei,nu prea cer voie la toaleta,deci pe mine nu ma afecteaza direct.Dar asa,ca principiu.
In alta ordine de idei, o sa ma intorc la dans o perioada,pana in iarna.Dragutz din partea profei.
Sper sa fie ok,sa-mi ajunga timpul.De chef nu se pune problema,am din plin,dar,eh,asta e situatia.Mi-e cam frica sa nu ma obisnuiesc prea mult si sa nu mai pot reunta apoi.Eh,dar va trebui!
Bun,gata cu chestiile despre scoala.E weekend acum :X Si asta destul de plin,dar asta e.
Azi am dormit dupa-masa.2 ore juma'te :X adorabil a fost. Uitasem cum e sa dormi dupa-masa :X Si acum iar mi-e somn,dar e foarte bine.O sa merg sa dorm cat de curand :> Dar mai intai sa-mi fac unghiile.
Cam atat azi :)
Aaa,de ce se cheama post-ul asta asa? Pai pentru ca am ascultat Ombladon-Daca pozele ar vorbi si alta idee de titlu nu aveam.
Daca pozele ar vorbi,amintirile ar fi vii...am sti iar ce gandeam cand eram copii...poate ca poza ta din rama ti-ar sopti..."Stii,nu esti ce-mi doream sa fii!"
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Pe terasa.E singura si se uita la stele.Steaua lor e inca acolo.Hm..macar ea sa nu se stinga,daca iubirea lor…
Era trist.De ce? Se iubeau!...sau doar credeau ca se iubesc?!...Si cine e de vina?Cine a gresit? Si cu ce?
Bine,el i-a cerut o pauza,dar ea stie ce inseamna pauza...si nu vrea sa se termine asa.Nu! Ar vrea macar sa-i spuna exact : “Fata draga,nu te mai iubesc!” si atunci o sa inteleaga.
Ii alearga prin minte tot felul de ganduri,de idei,de imagini...ei doi,zambete,saruturi, lacrimi,de fericire,de tristete, ploaia, cafeaua, gogosile,fotografiile,canapeaua...
E tarziu si mai bine merge la culcare.E frig afara si nu are cine sa-i dea haina lui,asa ca o sa se ghemuiasca intr-un colt al patului mult prea mare pentru ea singura...
Intr-o camera mare,luminata doar de o veioza mica,in forma de inima,de la ea....el se uita la fotografii si se gandeste.S-ar uita la stele,dar la el e innorat si,in plus,in stele nu apare ea....
Isi aminteste de noptile de pe plaja....de hanoracul lui pe umerii ei neacoperiti de rochia in bretelutze,de mainile ei inghetate pe paharul de cafea fierbinte...cu lapte,de ochii ei mai albastri decat marea,de nisipul fin care le gadila talpile,de bratara din scoici pe care i-a facut-o ea,de promisiunile facute marii,ca vor veni impreuna mereu,in fiecare an,sa o vada,de EA...
Nu se poate gandi la altceva.Totul in jurul lui si toate gandurile lui au o anumita legatura cu EA.
De ce? E vina lui,da,dar de ce a facut asta.? Nu ii e lui dor de ea,chiar si atunci cand o tine strans in brate? Nu ar vrea el sa fie tot mai aproape de ea,chiar si atunci cand se ascund amandoi sub patura?Nu sunt ochii ei mai albastri de fiecare data cand ii priveste? Nu e ea cea mai frumoasa femeie din lume,indiferent de ora,de zi,de machiajul pe care il poarta sau,cel mai des cand sunt impreuna,nu-l poarta,de hainele pe care le alege sau daca se asorteaza sau nu cu pantofii? Ba da!
Clar,o iubeste! Mai mult ca niciodata! Si el stie ca ea il iubeste si ca l-ar primi inapoi,dar cum sa se duca si sa-i spuna : “Fata draga,te iubesc!Am avut nevoie de o pauza ca sa [ca sa ce,de fapt? Nici el nu stie...caci stia ca o iubeste dinainte!] imi dau seama ca te iubesc! Vreau sa fie totul ca inainte!” Haha,ceva in genul : “Nu plecati,revenim dupa pauza!”,nu?
Fredoneaza versurile pe care i le canta deseori,caci numai alaturi de ea parca nu mai e afon : “L is for the way you look at me…/O is for the only one I see… /V is very,very extraordinary/E is even more than anyone that I adore…..and LOVE was meant for me and you!”
Nici ea nu a adormit.Se gandeste...si asculta muzica lui,la mp3-ul lui, imbracata in tricoul lui ala gri pe care scrie “I MISS YOU!”...”E un pic ciudat cum poate/Cineva s-alunge toate/Ploile ce-au curs intruna in viata ta...E un pic ciudat cum oare/O secunda fara el te doare/Si ajunge sa te atinga,sa poti zbura....Am nimic fara tine/Si tot ce-i mai frumos in viata mea/E doar din vina ta...”
O doare.O doare absenta lui dar,mai ales, motivul absentei sale.Adica faptul ca nu stie de ce e absent.
Se gandeste...oare ce face el acum?
Ii suna telefonul : “Iubito,noi mergem pe sarma/Paseste cu atentie/Nu vrem sa cadem...” . Ochii ii sclipesc,i se taie repiratia.Se uita la telefon : “Stefan apeleaza...” [L-a trecut “Stefan” cand a plecat...nici ea nu stie de ce...] ...”...sub noi e prapastia/E lumea cu vise spulberate/Ai grija cum cazi....” :
-Da!
-Hhhh...Ela?
-Da!
-Te iubesc!
-? Ehm...
-Da,te iubesc si nu stiu pentru ce mi-a trebuit o pauza...stiam ca te iubesc,te-am iubit tot timpul! Si stiu ca si tu ma iubesti! Si stiu ca te doare! Iarta-ma,te rog! Mi-e dor de tine!
-Si mie mi-e dor de tine,Stef....
-Ela,descuie usa,te rog!
joi, 18 septembrie 2008
Ehhh...si iata ca a inceput si clasa a X-a!
Bun,colegi noi...fain! De treaba,baietii se integreaza mai repede din cate vad.Le asimilam noi si pe fete...sa speram :-?
Prima zi,discursul superultraextramega-lung al lu' dirigu',povestiri fara rost,timp pierdut aiurea,cateva glumitze,pupici,imbratisari,texte : "vaaai,fata,ce bine arati!","vaaaai,dar si tu!",aflam oraru',nu mai prindem manuale ca doar ceilalti nu statusera la taclale cu dirigii/dirigele despre amintiri din copilarie,ma plimb un pic cu dirigu pe holurile liceului...mandra! De acuma suntem "aia mari",invatam dimineata,suntem deja de-ai...liceului,ca sa nu zic "de-ai casei".In orice caz,mai vedem si alte chipuri pe coridoare,e fain,desi cam aglomerat,fata de cum eram obisnuita.Dar imi place!
Bun,dupa ce reusim in final sa scapam,hai sa iesim undeva "ca-ntre fete",ca baietii nu ne-au onorat cu prezenta,ca deh...! Ne e foame,ok,hai sa mancam ceva.Afara ploua,atunci nu prea tare,mai tarziu,cand ne-am intors, turna.Pe platou,tamtamtamtamtanananatam,fantana arteziana pornita.
Uh,so secsi,adevarul e ca nici nu era atmosfera destul de umeda,ce sa zic...
Dar ce mai conteaza,domnul primar urca in restaurant exact cand coboram noi... ;))
Zilele urmatoare,cam direct,cam in paine,cam mult...mi-e somn,sunt obosita,nu m-am obisnuit cu programul,cu laboratoru',cu ideea ca a inceput scoala!...adica,hm,chiar vreau vacantza!
Eh,ma gandeam...ce se potrivesc versurile din Ani de Liceu ... "Ani de liceu/Cu emotii la romana/Scumpii ani de liceu/Cand la mate dai de greu!" ...azi am avut emotii inainte de romana si ne-am luptat cu somnul si lenea la ora de mate! Vai,dar dirigu ziceai ca avea motor la degete :)) Eh,noi sa fim sanatosi!
In rest,da,e frumos la liceu...da,chiar e! Aaa,da,chiar mai avem uniforma! Si,da,chiar tre' sa o purtam! Si ne fac si ecusoane,pe alea ni le legam de gat,ca legitimatiile de anu' trecut n-aveau lantz :))
Maine se termina saptamana asta,una obositoare,chiar am nevoie de somn,mult somn! Abia astept,o sa fiu viteaza,o sa rezist pana la sfarsitul orelor si apoi ma asteapta patul meu,da,ala enorm,de va ziceam mai demult :X
Noapte buna!Eu o sa visez vara si marea! Visati si voi :X
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Mai pe seara o sa plec la tara.Ultima data in vacantza asta,tocmai de aia vreau sa merg,sa ma incarc cu putina energie pozitiva pentru zilele,saptamanile,lunile aglomerate si stresante ce vor veni.
Mi-am petrecut o mare parte din vacantza asta acolo si ma simt ca atunci cand eram mai mica si mergeam atat de des si stateam asa de mult...
Sunt o groaza de chestii de care imi aduc aminte cand sunt acolo si ma simt asa bine...
Spre exemplu,vorbeam intr-o seara cu o vecina de acolo si ne aminteam cum duceam noi papusile "la mare" :)) Pana aici,nimic iesit din comun,dar "marea" era un lighean rosu,iar plaja era iarba amestecata cu nisip de la mine din curte.Ma rog,fete destepte, ingenioase,idei stralucite :">
Cel mai mult imi place sa ma uit la albumele cu poze vechi...daca merg la tara si nu ma uit,macar o data, la pozele alea,nu are niciun farmec...Ma amuz copios cand ma uit la pozele nud de la mare,cand aveam 3 ani,cu maimuta si fara,la pozele cu bunicul si capra,la pozele de dinainte de baie [tot nud,de altfel] cu Alexandra [unde Alexandra era o papusa pe care am adorat-o],dar mai ales la cele in care plangeam de parca l-as fi vazut pe bau-bau,asta fiindca mi-era frica de tipu' care facea pozele :))
Uh,mi-e dor....mi-e dor de copilarie,de vara,de iarna,de tot...ce repede trece timpul :-< Feel free,have dreams!
Mi-am petrecut o mare parte din vacantza asta acolo si ma simt ca atunci cand eram mai mica si mergeam atat de des si stateam asa de mult...
Sunt o groaza de chestii de care imi aduc aminte cand sunt acolo si ma simt asa bine...
Spre exemplu,vorbeam intr-o seara cu o vecina de acolo si ne aminteam cum duceam noi papusile "la mare" :)) Pana aici,nimic iesit din comun,dar "marea" era un lighean rosu,iar plaja era iarba amestecata cu nisip de la mine din curte.Ma rog,fete destepte, ingenioase,idei stralucite :">
Cel mai mult imi place sa ma uit la albumele cu poze vechi...daca merg la tara si nu ma uit,macar o data, la pozele alea,nu are niciun farmec...Ma amuz copios cand ma uit la pozele nud de la mare,cand aveam 3 ani,cu maimuta si fara,la pozele cu bunicul si capra,la pozele de dinainte de baie [tot nud,de altfel] cu Alexandra [unde Alexandra era o papusa pe care am adorat-o],dar mai ales la cele in care plangeam de parca l-as fi vazut pe bau-bau,asta fiindca mi-era frica de tipu' care facea pozele :))
Uh,mi-e dor....mi-e dor de copilarie,de vara,de iarna,de tot...ce repede trece timpul :-< Feel free,have dreams!
Ploua,dar nu si in inimile lor! Cerul plangea,dar nu si ei! Lumea era mohorata,oamenii mergeau cu capul in jos,ascunsi sub umbrele mari.Ei se tineau de mana,zambeau si se jucau cu ploaia.Trecuse vara,vara lor,dar erau totusi fericiti!
In fond,de ce n-ar fi fost? Erau impreuna,sfidau cerul zambindu-i indraznet,se uitau la trecatorii nepasatori,care nu intelegeau frumusetea acelei zile de septembrie,rememorau intamplarile din vara si isi faceau planuri pentru Revelion,ea culegea fascinata frunzele colorate,in timp ce el o fotografia "pentru posteritate",cum glumeau deseori.
O punga plina cu gogosi si doua cafele fierbinti cu lapte ii incalzeau atunci cand picaturile erau din ce in ce mai reci.Stateau pe banca uda si priveau porumbeii,iar el ii stergea buzele de ciocolata si zahar.Din cand in cand mai trecea cate un cuplu de batranei care se tineau de mana si pareau la fel de fericiti ca si ei.Atunci zambeau toti patru,iar replicile imediat urmatoare erau, invariabil :"-Am fost si noi asa,mai stii? -Da,ce tineri si frumosi..." sau "-Oare peste 50 de ani asa vom arata si noi? -Cu siguranta! Timpul ne va imbatrani trupurile,dar ne va intineri sufletele...".
Cand ploaia se oprea,plecau.Se asezau comod in canapeaua din sufragerie,ascultau muzica si se uitau la poze.El ii citea poezii,ea desena stelutze si inimioare si adormea cu capul in bratele lui....
In fond,de ce n-ar fi fost? Erau impreuna,sfidau cerul zambindu-i indraznet,se uitau la trecatorii nepasatori,care nu intelegeau frumusetea acelei zile de septembrie,rememorau intamplarile din vara si isi faceau planuri pentru Revelion,ea culegea fascinata frunzele colorate,in timp ce el o fotografia "pentru posteritate",cum glumeau deseori.
O punga plina cu gogosi si doua cafele fierbinti cu lapte ii incalzeau atunci cand picaturile erau din ce in ce mai reci.Stateau pe banca uda si priveau porumbeii,iar el ii stergea buzele de ciocolata si zahar.Din cand in cand mai trecea cate un cuplu de batranei care se tineau de mana si pareau la fel de fericiti ca si ei.Atunci zambeau toti patru,iar replicile imediat urmatoare erau, invariabil :"-Am fost si noi asa,mai stii? -Da,ce tineri si frumosi..." sau "-Oare peste 50 de ani asa vom arata si noi? -Cu siguranta! Timpul ne va imbatrani trupurile,dar ne va intineri sufletele...".
Cand ploaia se oprea,plecau.Se asezau comod in canapeaua din sufragerie,ascultau muzica si se uitau la poze.El ii citea poezii,ea desena stelutze si inimioare si adormea cu capul in bratele lui....
miercuri, 10 septembrie 2008
Hello! Am promis ca daca nu vine sfarsitul lumii,o sa scriu azi :)) Ei bine,nu, n-a venit.Ma rog,era putin probabil,daca o sa vina,o sa vina in timp...pana una,alta,sa mai vorbim despre altceva.
Ei,si daca tot suntem aproape de capitolul spiritualitate si va spuneam acum ceva vreme despre o carte "grozava",sa va zic cateva cuvinte despre ea.Se numeste "Conversatii cu Dumnezeu - pentru adolescenti si parinti" si este scrisa de Neale Donald Walsch.Mi s-a parut super interesanta si chiar o recomand cu caldura.A costat doar 5 lei [era la reducere, de la 8 lei],ceea ce imi intareste conceptul : "Esentele tari sunt in sticlute mici!" si se poate comanda de pe site-ul http://www.editura-foryou.ro
Am aflat despre ea pe un forum.De fapt am aflat despre "Conversatii cu Dumnezeu",prima carte din ciclul conversatiilor [sunt destule,daca vreti sa stiti mai multe,consultati site-ul mai sus mentionat),dar cum eram incantata de idee am comandat-o pe prima care avea titlul "Conversatii cu Dumnezeu",fara sa-mi dau seama ca este una pentru adolescenti si parinti.Tot raul spre bine,cred,din moment ce sunt tocmai o adolescenta.Chiar m-a ajutat :)
Bun,care e ideea : cartea cuprinde o serie de intrebari,incadrate in diverse teme [fiecare tema reprezinta un capitol],intrebari pe care adolescenti din lume le-au trimis,la cererea autorului,ca fiind intrebari pe care I le-ar pune lui Dumnezeu daca ar putea sa Il intrebe ceva.Bineinteles ca intrebarea initiala,primind raspuns,va genera o serie de intrebari [puse,de data aceasta de autor] adiacente si astfel,totul arata ca o conversatie.
Iata ce ne spune Neale Donald Walsch in introducere: [...]Este vorba despre un dialog simplu, clar si care merge direct la tinta. Raspunsurile va pot pune la incercare convingerile despre Dumnezeu, bani, sex, dragoste – despre tot ceea ce ati fost invatati pana acum. Dar, in cazul in care ati dorit vreodata sa stiti daca Dumnezeu va asculta, daca Dumnezeu va poate ajuta cu adevarat, daca lui Dumnezeu ii pasa de voi, daca exista un Dumnezeu si daca exista raspunsuri la intrebarile voastre – atunci aceasta carte e scrisa pentru voi.
Asta, deoarece veti descoperi ca ceea ce conteaza cu adevarat nu este conversatia autorului cu Dumnezeu, ci propria voastra conversatie. Si nu exista un moment mai bun pentru a o incepe, decat clipa de fata.[...]
Iata cateva titluri ale capitolelor din carte : Sexul, Dumnezeu, Succesul, Iubirea, Scoala, Parintii, Drogurile si lista poate continua :)
Mie mi s-a parut foarte interesanta pentru ca m-a facut sa-mi raspund la niste intrebari.Nu e o carte care sa-ti dea raspunsuri,ci o carte care te invata sa le gasesti acolo,in interiorul tau.
O sa notez si vreo cateva citate,asta asa,ca idee:
"Nu poti da nimanui,ceea ce nu ai de dat."
"Esti cu desavarsire adorabila,exact asa cum esti."
"Uneori,cel mai mare dar pe care il poti face este tacerea."
"Nu ai nevoie de nimic din afara ta pentru a fi fericita."
"Iubirea nu este cuantificabila.
Iubirea nu este ceva ce poti distribui in diferite cantitati.Nu poti iubi o persoana "putin" - si iubi o alta "mult".Ori iubesti,ori nu iubesti pe cineva.
Lasa-ma sa-ti spun inca o data : felul in care simti iubirea pentru ei este cu totul altceva."
Daca a fost ceva ce m-a dezamagit putin la aceasta carte,n-a fost,cu siguranta,nici felul in care e scrisa,nici ideile pe care le transmite si cu atat mai putin prefata de Alanis Morissette,ci traducerea si tiparitura.De fiecare data cand se vorbea despre o idee,era tiparit "Si idea este ca..." si nu de putine ori am dat peste sintagme de genul "cel mai perfect","cel mai extraordinar".
E jenant sa vezi ca limba romana e sfidata in stilul asta.Ok,inteleg,se doreste o traducere cat mai fidela,dar nici chiar atat de fidela.Trebuie sa acceptam ca gramatica limbii romane difera de cea a limbii engleze,destul de mult chiar,si trebuie sa ne comportam ca atare.
Asta e,deci,un feedback pentru cei de la editura.
Bun.Si inainte sa devin plictisitoare,o sa inchei aici.
Revenind la viata cotidiana,azi am obosit.Dar tare de tot,asa cat sa dorm la noapte fara vise,si-asa am visat azi-noapte toate tampeniile posibile :))
Vai si mai sunt doar cateva zile de vacanta.Eh,asta e!
Gata,atat pentru azi! Oh,si maine tre' sa scriu :| Apropo,am constatat ca am uitat sa scriu,adica...scriu asa uraaat [sau mi se pare? ...hm,sper!]
Noapte buna! Start dreaming! Now!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
