Ioana joi, 26 noiembrie 2009


Michael Buble-Home
Asculta mai multe audio Muzica
De dimineaţă mi-am lăsat sufletul în pătură. Am zis ca măcar el să mai doarmă puţin. Nici acum nu s-a trezit, probabil că are nevoie de o pauză mai lungă, să nu se mai încarce aşa mult cu energie negativă.
Sper doar ca mâine să se trezească împreună cu mine, pentru că azi nu am zâmbit şi mie nu-mi place să merg pe stradă fără să zâmbesc. Mi se pare atunci că nu mai am ochii destul de albaştri şi nici privirea unei adolescente. Şi o să am destul timp să fiu stresată. Prea destul.

Vreau acasă şi când zic "acasă" vreau să spun că mă vreau pe mine înapoi. Nu mă mai recunosc, am spus?

Ioana vineri, 13 noiembrie 2009

Am vrut să scriu altceva, după care mi-am dat seama că viaţa este prea scurtă să-ţi plângi de milă sau să te "autocerţi" ore întregi. Şi nici măcar să fii tristă. Lasă, unele lucruri nu sunt pentru toată lumea. Scurt, clar şi cuprinzător. Punct şi de la capăt.

Nu vreau să mai spun niciodată "Mai am timp!".Pentru că nuuu am. Claaaar? Aşa.
Vreau la teatru. Vreau la teatru mult. În fiecare zi, dacă s-ar putea, vreau să văd şi să revăd piese, să le analizez, să le interpretez, să învăţ ceva din ele şi să apuc să-i văd şi pe actorii "ăia mari", pentru că or să plece toţi, aşa pe rând...e inevitabil.

Îmi trebuie timp şi îmi trebuie mai mult "mine". Nu mă mai cunosc, nu mă mai recunosc, nu mă mai regăsesc...
O să-mi studiez convergenţa şi sunt tare curioasă dacă voi putea să-mi calculez e
ventuala limită...