Trebuie să spun că m-am gândit puţin dacă e cazul să scriu despre cartea asta şi am ajuns la concluzia că da, pentru că deşi am citit-o printre picături (aşa cum o să tot citesc până după examen) mi-a plăcut foarte mult şi ştiu că o să mă tot gândesc la ea o perioadă lungă de timp.
O aveam de mult pe lista cu "de citit", dar am amânat-o până când destinul a făcut în aşa fel încât să nu găsesc la bibliotecă "Fata cu cercel de perlă" a lui Tracy Chevalier şi atunci am zis: "Adam şi eva rămâne!".
Romanul cel mai iubit de autor, aşa cum el însuşi mărturiseşte deseori, e un roman care te face să-ţi pui câteva întrebări legate de spiritualitate şi de adevărata viaţă a sufletului uman şi, indiferent de religia şi formaţia pe care o ai, fie că eşti creştin, musulman, ateu convins, filosof, om de ştiinţă sau un simplu licean ca mine, nu ai cum să accepţi sau să respingi în totalitate abordarea lui Rebreanu.
Romanul are ca punct de plecare acceptarea reîncarnării şi a ideii că viaţa pământească nu îi este de ajuns sufletului să-şi găsească perechea cu care să poată reîntregi cuplul androginic pentru a-şi regăsi pacea. Pe scurt, personajul principal, Toma Novac, profesor de filosofie la universitate, găzduieşte a şaptea şi ultima întrupare a sufletului, în căutarea perechii alături de care este menit să dobândească fericirea supremă. Romanul poate părea de fapt o colecţie de nuvele, căci fiecare experienţă a sufletului este rememorată într-unul din cele şapte capitole diferite. Aşadar, avem un păstor indian, un dregător egiptean, un cărturar aristocrat din Mesopotamia, un nobil din Roma lui Tiberius, un călugăr german, un medic francez din vremea revoluţiei şi, în final, pe Toma Novac, profesor universitar la Bucureşti. Fiecare capitol poartă numele celor şapte fiinţe feminine care îi marchează destinul, iar ochii apar ca un laitmotiv, pentru că încrucişarea privirilor este momentul în care atât femeia, cât şi bărbatul conştientizează că se cunosc de mult, parcă din altă viaţă. Dacă în cele şase existenţe anterioare iubirea nu s-a putut împlini, în cea de-a şaptea reîntregirea trebuie să aibă loc neapărat, indiferent de cât de scurtă ar fi perioada pe care cei doi o petrec împreună, pentru ca sufletul să-şi poată găsi pacea atât de mult căutată.
Pe lângă povestea în sine şi toată ideea de la care aceasta a pornit (şi care, aşa cum spuneam, m-a făcut să-mi pun multe întrebări şi să mă gândesc: "Oare s-ar putea...oare o să văd la final că aşa e de fapt?"), mi-a plăcut foarte mult modul în care sunt construite toate cele şapte poveşti şi cred că de multe ori m-am surprins gândindu-mă că trebuie să fi fost multă muncă pentru a putea scrie în aceeaşi carte despre şapte epoci diferite, dar mai ales de a schimba tiparul narativ şi "aluatul" din care e făcut personajul. Spun asta deoarece călugărul german Adeodatus este de o religiozitate aproape fanatică, în timp ce medicul Gaston este ateu şi adept al revoluţiei franceze. Ei bine, se pare că aşa a şi fost, cum am aflat în final din mărturiile autorului: "Sunt şapte epoci diferite şi pentru fiecare a trebuit să consult zeci şi, uneori, sute de volume."
Per ansamblu, mi-a plăcut cartea şi este una din cele pentru care mi-ar plăcea să-mi fac timp să o recitesc, poate că voi mai descoperi ascunzişuri pe care acum nu le-am sesizat.
În final, doar câteva dintre citatele care mi-au plăcut în mod deosebit:
"Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere."
"Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic!"
"Aşa e inima. Niciodată nu se mulţumeşte cu ce are."
"[...] aşa-i poporul, îşi uită eroii şi schimbă necontenit legendele despre ei."
"D-ta îţi închipui că cel ce ştie mai mult înţelege neapărat mai mult? Sau că ştiinţa merge de mână cu fericirea? A, cum te înşeli! Dar ce are a face progresul ştiinţelor cu sufletul omului? Toate invenţiile şi descoperirile din lume au fost oare în stare să netezească pentru vreun om calea fericirii adevărate, să-i dăruiască o merinde pentru clipa când trece poarta necunoscutului? Şi crezi că ar fi mai multă fericire în omenire, dacă toţi oamenii, printr-o minune, ar deveni filosofi ca d-ta sau savanţi ca, să zicem, colegii d-tale de la Universitate?"
"[...] fiindcă ţinem neapărat să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde."
"E uşor să fii scriitor atunci când în istoria literaturii există un Tolstoi, pentru că tot ceea ce nu izbuteşti să spui se găseşte deja în opera sa."
Aşa spunea A. P. Cehov şi nu pot decât să fiu total de acord cu el, pentru că "Anna Karenina" este cu siguranţă un roman care are de toate şi care e imposibil să nu te marcheze. Problemele aduse în discuţie au un caracter uşor filosofic, de la relaţia dintre iubire şi fericire, dintre viaţă şi moarte, la condiţiile morale ale căsniciei şi vieţii de familie şi până la scopul şi sensul vieţii. Câmpul social vizat este vast, dar atenţia se concentrează în principal pe viaţa nobilimii, tendinţa moralizatoare fiind evidentă, pentru că moravurile aristocraţiei citadine apar în contrast cu viaţa simplă şi sinceră a nobilimii din spaţiul rural.
Nu am de gând să fac nici rezumatul şi nici să scriu o recenzie în adevăratul sens al cuvântului, cu ochi de critic (pentru că nici măcar nu îl am). Pot să spun doar că mie romanul mi-a dat o temă de gândire, iar una din întrebările care mi-au venit în minte constant citindu-l a fost "Oare aş fi putut să trăiesc atunci şi aşa?". Nu am nici acum un răspuns prea bine conturat, deşi pare uşor să spui "da" sau "nu". Nu e deloc uşor să fii mereu atent la etichetă, la normele destul de rigide ale societăţii în care trăieşti şi care, între noi fie vorba, nu e nici pe departe ceea ce pare. Nu cred că e uşor nici să te căsătoreşti cu persoana "convenabilă", la fel cum nu e uşor nici să te debarasezi de societate ca să te bucuri de iubirea adevărată. Oare cât de uşor e să renunţi la propriul copil, pentru a trăi o poveste care nu are nici măcar o şansă şi al cărei final e destul de previzibil în condiţiile date? Deloc, aş spune eu.
Oricine a auzit măcar de carte sau de una din numeroasele ecranizări, ştie că finalul Annei este nefericit, gestul său fiind singura soluţie de a scăpa de destinul pe care, în parte, şi l-a ales.
Două lucruri mi s-au părut extrem de sugestive, mai ales că în romanul lui Tolstoi coincidenţa nu-şi are locul: în primul rând, atât soţul legitim al Annei, cât şi bărbatul de care se îndrăgosteşte, poartă numele de Aleksei. În al doilea rând, m-a marcat faptul că o mamă poate să-şi iubească în mod diferit copiii. De fapt, poate să nu-şi iubeacă unul dintre copii. Anna Karenina îşi iubeşte fiul legitim, pe Serioja, la care a renunţat pentru a trăi împreună cu Vronski, însă nu simte aproape nimic pentru fetiţa pe care a conceput-o din dragoste, cu acesta din urmă. Oare e posibil aşa ceva? Altă temă de gândire.
Per ansamblu, nu regret niciun minut din timpul petrecut citind cartea, deşi mi-a luat destul de mult timp şi nu spun asta cu mândrie. Am învăţat că în spatele privirilor galeşe, în spatele coafurilor stilate şi hainelor scumpe, se poate ascunde un suflet chinuit, care încearcă să compenseze cum poate lipsurile pe care le resimte. Am învăţat că în contextul nevaforabil nici cea mai puternică iubire nu rezistă, iar viaţa alături de omul iubit poate deveni un chin.
Şi am mai învăţat ceva: am învăţat că "Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei."
În final, câteva citate:
"Nu există condiţii cu care omul să nu se obişnuiască, mai ales dacă vede că toţi cei din jurul lui trăiesc la fel."
"Pentru a întreprinde ceva în viaţa de familie este nevoie ca între soţi să existe sau o discordie completă, sau o armonie afectuoasă. Iar când relaţiile dintre soţi sunt nedefinite, când nu există nici una, nici alta, nu se poate întreprinde nimic.
Multe familii rămân ani în şir în acelaşi loc, de care li s-a urât peste cap ambilor soţi, pentru că nu există între ei nici discordie deplină, nici armonie."
"Oamenii au inventat rescpectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea."
"Oare poţi să-i povesteşti altuia ceea ce simţi?"
"lupta pentru existenţă şi ura sunt singurele lucruri care-i unesc pe oameni."
"[...] dacă iubeşti un om, îl iubeşti în întregime, aşa cum este şi nu cum ai vrea tu să fie."
De puţin timp sunt consilier vânzări la Adevărul Holding. Asta înseamnă că oricine îşi doreşte cărţi din colecţiile Adevărul, fie pentru că le-au pierdut când au apărut cu ziarul, fie pentru că le trebuie anumite volume, fie pentru că vor să facă un cadou sau să-şi completeze biblioteca, poate să mă contacteze şi se rezolvă repede şi uşor :)
Aşa mi-aş cumpăra colecţia aia cu personaje Disney, "Prima mea enciclopedie", dar cred că am depăşit un pic vârsta, aşa că îi las pe pici să şi-o ia 8->
Deci, pentru detalii şi comenzi, daţi un semn! :)
Cirque du soleil - Cirque du soleil mio bello bello amore musiq
Asculta mai multe audio Muzica
În sfârşit s-a terminat şi săptămâna asta. Adică partea neplăcută din ea. De când aştept momentul ăsta. Gata! Vacanţă!
În schimb, în cartea asta nu ai cum să treci superficial peste fraze. Nu mai sunt un mijloc de a înţelege subiectul, ideea, ci scopul în sine.Fiecare cuvânt, fiecare virgulă cred, îşi au rolul lor şi nu te poţi dispensa de ele. Am ezitat mult înainte să o deschid şi asta tocmai din cauză că eram sigură că e foarte bună. Poate prea bună pentru cineva care nu reuşeşte să citească atât cât şi-ar dori.
E uimitoare capacitatea omului ăstuia de a reda atât de bine totul, de la decoruri si trăsături fizice, până la cele mai greu observabile gesturi şi stări.
În ciuda oricărei aversiuni de ordin istoric pe care o am faţă de ei, ruşii sunt deştepţi. Şi talentaţi. Am zis. Da, Dostoievski e un colos, orice am spune. Sper doar să reuşesc să mai citesc altceva după ce o să termin "Crimă şi pedeapsă"...
Până atunci, merg să mă bucur de câteva pagini captivante şi de câteva nume greu de citit.
P.S. Atât de ciudate mi se par popoarele astea care formează cu "a" final numele de familie al femeilor, gen: Karenin - Anna Karenina, Dobraniecki - Nina Dobraniecka, Raskolnikov - Pulheria Raskolnikova...
P.P.S. Melodia nu are nimic a face cu subiectul. Doar că e prea frumoasă şi când mai vezi şi o pereche dansând superb pe ea...
"Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogăţia sufletului nostru?...Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el?...În numele cărei raţiuni?...Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!"
T.D.Mostowicz - "Vraciul. Profesorul Wilczur"
De mult am vrut să postez citatul ăsta şi acum am dat din nou peste el. Cartea în ansamblu e specială şi merită citită, o recomand călduros!
Sper că Moşu' a fost darnic azi cu toată lumea :)
Strong Enough
Asculta mai multe audio Muzica
And was she worth it, was she worth it?
"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta.Şi, uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane şi milioane de ani, pământul se roteşte după cum a învăţat de milioane şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."
Scrisoare de dragoste, M.Drumeş
Iulia zice ca citeste! Si eu citesc si imi place, deci da! :> Si leapsa zice sa recomand cuiva o carte, o carte care sa i se potriveasca. Pai, cam una din putinele persoane la care "ma bag" sa recomand carti este Laura, pentru ca zic ca o cunosc intr-atat incat sa stiu daca i se potriveste sau nu.Sau cred, ca nu se stie niciodata :))
Si atuuuunci, ii recomand Lorelei de Ionel Teodoreanu, desi i-am mai spus ca tre' sa o citeasca. Si poate nu o sa-i placa, dar nu conteaza, eu tot zic ca i se potriveste :)) Deci, pune mana si citeste! :>
Denisa, te intereseaza? :>
Si eu plec, voi ce faceti? Eu ma duc sa ma joc, sa invat chestii noi, sa dansez, sa ma bronzez, sa alerg, sa rad, sa ma plimb, sa cunosc oameni, sa ma bucur de vacantza! Voi ce faceti?
Ne citim la juma'tea lunii :X
Un roman care merită citit! Povestea impresionantă a unei curtezane, căreia iubirea îi dă puterea sacrificiului m-a făcut să "devorez" această carte în jumătate de zi.
Am învăţat că "totul se găseşte în puţin.Copilul e mic, dar închide în el omul; creierul e strâmt, dar adăposteşte gândirea; ochiul nu e decât un punct, dar îmbrăţişează spaţiul." şi că "Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră."
Stilul în care este scrisă te captivează automat şi nici nu-ţi dai seama când dai pagină după pagină.Deşi abia aştepţi să afli deznodământul, spre final ai vrea parcă să amâni acest moment.
Povestea lui Marguerite Gautier nu este, nici într-un caz, a oricărei femei din această categorie, aşa cum aflăm şi din roman, în final :
"Nu vreau să trag de aici concluzia că toate femeile din categoria Margueritei sunt capabile să facă ce a făcut ea."
"Nu sunt un apostol al viciului, dar mă voi face întotdeauna ecoul durerii nobile, oriunde îi voi auzi ruga.
Repet, povestea Margueritei constituie o excepţie; căci dacă ar fi constituit o generalitate, nu mai merita s-o scriu."
Merită!
Ei,si daca tot suntem aproape de capitolul spiritualitate si va spuneam acum ceva vreme despre o carte "grozava",sa va zic cateva cuvinte despre ea.Se numeste "Conversatii cu Dumnezeu - pentru adolescenti si parinti" si este scrisa de Neale Donald Walsch.Mi s-a parut super interesanta si chiar o recomand cu caldura.A costat doar 5 lei [era la reducere, de la 8 lei],ceea ce imi intareste conceptul : "Esentele tari sunt in sticlute mici!" si se poate comanda de pe site-ul http://www.editura-foryou.ro
Am aflat despre ea pe un forum.De fapt am aflat despre "Conversatii cu Dumnezeu",prima carte din ciclul conversatiilor [sunt destule,daca vreti sa stiti mai multe,consultati site-ul mai sus mentionat),dar cum eram incantata de idee am comandat-o pe prima care avea titlul "Conversatii cu Dumnezeu",fara sa-mi dau seama ca este una pentru adolescenti si parinti.Tot raul spre bine,cred,din moment ce sunt tocmai o adolescenta.Chiar m-a ajutat :)
Bun,care e ideea : cartea cuprinde o serie de intrebari,incadrate in diverse teme [fiecare tema reprezinta un capitol],intrebari pe care adolescenti din lume le-au trimis,la cererea autorului,ca fiind intrebari pe care I le-ar pune lui Dumnezeu daca ar putea sa Il intrebe ceva.Bineinteles ca intrebarea initiala,primind raspuns,va genera o serie de intrebari [puse,de data aceasta de autor] adiacente si astfel,totul arata ca o conversatie.
Iata ce ne spune Neale Donald Walsch in introducere: [...]Este vorba despre un dialog simplu, clar si care merge direct la tinta. Raspunsurile va pot pune la incercare convingerile despre Dumnezeu, bani, sex, dragoste – despre tot ceea ce ati fost invatati pana acum. Dar, in cazul in care ati dorit vreodata sa stiti daca Dumnezeu va asculta, daca Dumnezeu va poate ajuta cu adevarat, daca lui Dumnezeu ii pasa de voi, daca exista un Dumnezeu si daca exista raspunsuri la intrebarile voastre – atunci aceasta carte e scrisa pentru voi.
Asta, deoarece veti descoperi ca ceea ce conteaza cu adevarat nu este conversatia autorului cu Dumnezeu, ci propria voastra conversatie. Si nu exista un moment mai bun pentru a o incepe, decat clipa de fata.[...]
Iata cateva titluri ale capitolelor din carte : Sexul, Dumnezeu, Succesul, Iubirea, Scoala, Parintii, Drogurile si lista poate continua :)
Mie mi s-a parut foarte interesanta pentru ca m-a facut sa-mi raspund la niste intrebari.Nu e o carte care sa-ti dea raspunsuri,ci o carte care te invata sa le gasesti acolo,in interiorul tau.
O sa notez si vreo cateva citate,asta asa,ca idee:
"Nu poti da nimanui,ceea ce nu ai de dat."
"Esti cu desavarsire adorabila,exact asa cum esti."
"Uneori,cel mai mare dar pe care il poti face este tacerea."
"Nu ai nevoie de nimic din afara ta pentru a fi fericita."
"Iubirea nu este cuantificabila.
Iubirea nu este ceva ce poti distribui in diferite cantitati.Nu poti iubi o persoana "putin" - si iubi o alta "mult".Ori iubesti,ori nu iubesti pe cineva.
Lasa-ma sa-ti spun inca o data : felul in care simti iubirea pentru ei este cu totul altceva."
Daca a fost ceva ce m-a dezamagit putin la aceasta carte,n-a fost,cu siguranta,nici felul in care e scrisa,nici ideile pe care le transmite si cu atat mai putin prefata de Alanis Morissette,ci traducerea si tiparitura.De fiecare data cand se vorbea despre o idee,era tiparit "Si idea este ca..." si nu de putine ori am dat peste sintagme de genul "cel mai perfect","cel mai extraordinar".
E jenant sa vezi ca limba romana e sfidata in stilul asta.Ok,inteleg,se doreste o traducere cat mai fidela,dar nici chiar atat de fidela.Trebuie sa acceptam ca gramatica limbii romane difera de cea a limbii engleze,destul de mult chiar,si trebuie sa ne comportam ca atare.
Asta e,deci,un feedback pentru cei de la editura.
Bun.Si inainte sa devin plictisitoare,o sa inchei aici.
Revenind la viata cotidiana,azi am obosit.Dar tare de tot,asa cat sa dorm la noapte fara vise,si-asa am visat azi-noapte toate tampeniile posibile :))
Vai si mai sunt doar cateva zile de vacanta.Eh,asta e!
Gata,atat pentru azi! Oh,si maine tre' sa scriu :| Apropo,am constatat ca am uitat sa scriu,adica...scriu asa uraaat [sau mi se pare? ...hm,sper!]
Noapte buna! Start dreaming! Now!
Well,azi incep zilele Cetatii Targoviste.Intre 5 si 8 septembrie vom avea parte de programe artistice,culturale,concerte,comedii,mici si bere,turta dulce si kurtos din ala :X
Da,sunt curioasa cum o sa iasa,pentru ca anul asta evenimentele sunt organizate de noul primar si de noile consilii,local si judetean.
Nu vor fi schimbari extrem de mari,dar sa vedem daca va fi mai bine.Oricum,pentru concertul din seara asta,domnul Boriga si-a spalat in fata mea pacatul de acum ceva vreme [doar putin,ce e drept],e vorba de scandalul cu desfiintarea Teatrului Tony Bulandra.Dar sa nu vorbim de lucruri neplacute,spuneam ca merita o bila alba pentru seara asta.Da,pentru seara asta pentru ca in seara asta va concerta si VAMA :X Can't wait! \:d/
In rest,orasul e mai frumos de zilele astea,sau atmosfera il face asa.De fapt,sa fim seriosi,e frumos mereu,doar ca oamenii uita sa-l pretuiasca,sa-l mai ingrijeasca...eh,o sa-l distrugem incetul cu incetul si sa vedeti atunci ce o sa-l pretuim.
Ziceam ca e mai frumos,da,sunt corturile din parcul de la Mitropolie,alea pline cu obiecte de artizanat,chestii foarte faine si interesante,ce-i drept, si cu,si cu,si cu....si cu turta dulce de aia buuuuna,buuuuna,care are diverse forme si e asa buna...ok,scuze :"> Si parca si oamenii sunt mai senini,se desprind putin de problemele zilnice cand se plimba printre toate obiectele alea care te fac sa-ti fuga ochii de la unele la altele,noi ne bucuram de ultimele zile de vacanta [gh,ce urat suna :P] si mesterii sunt fericiti ca le mai intra un ban in buzunar si ca le e rasplatita munca.
Da,o sa revin cu impresii maine,chiar sunt curioasa cum arata orasul,ieri am vazut doar o parte din pregatiri.
Ah,da,uitam,am inceput o carte grozava.O sa va povestesc ce e cu ea fie mai tarziu,fie cand o termin.Mentionez acum doar ca am dat pe ea 5 lei,doar 5 lei,iata,deci,ca esentele tari sunt in sticlute mici!
Bye,bye! Don't forget,never stop dreaming!
P.S.Undeva prin Vama/Cand betivii dorm,/In ultimul cort/E inca linisteeee....
Sa vorbim si despre carti,m-am gandit eu in seara asta.
Ok,stiu ca nu mai e la moda sa citesti,ce naiba! Adica pentru ce exista referat punct ro si altele asemanatoare?Si in plus,let's be serious, nu mai suntem cul daca deschidem o carte,ci daca stam pe haifaiv,dar asta e alta poveste.
In ciuda faptului ca citesc de vreo 12 ani,de cand saraca mama a cedat nervos dupa o perioada buna in care am terorizat-o,punand-o sa-mi citeasca diverse carti si abecedare,si a hotarat sa ma invete arta asta de care,sincera sa fiu,eram fascinata,in ultima vreme am citit tot mai putin.Mea culpa! Am citit cartile pentru scoala,iar in putinul timp liber pe care il mai aveam faceam alte chestii,printre care navigarea pe net,nu,nu pe haifaiv.But still,vreau sa subliniez ca nu prea am mai citit asa,de placere.Eh,in ultima vreme am un chef nebun sa citesc,am citit aproape tot ce am avut pentru vacantza,dar de Fratii Jderi n-am de gand sa ma ating.Dupa 70 de pagini de chinuri,de incercari de a gasi ceva care sa ma atraga am zis: stop joc!Buuun,am citit,mi-a placut si mi-am dat seama ca mai vreau.Mi-am comandat si niste carti pe care le-am gasit pe net la un pret infim si simt o placere deosebita in ideea de a citi.Sa termin ce mai am de facut obligatoriu si ma apuc.
Buuun,daca mai citeste cineva ce scriu si daca printre cei ce citesc sunt si oameni care citesc si carti,sa va las cateva titluri de carti care mi-au placut mult de-a lungul timpului,pe care le recomand.Incep cu ce am citit in vacantza asta:
Liviu Rebreanu-Ion - da,nu mai e chiar de actualitate,dar mi-a placut si asta conteaza! Vai si cand ii aud pe unii..."Aaaa,nu am citit/nu citesc eu Ion,ce puii mei,nu mai sunt timpurile astea,mare chestie,niste tarani...ce sa-ti zic!".Ha!Right,citeste Sandra Brown atunci sau mai bine uita-te la o telenovela seara si la un film de ala noaptea,ca sa iesi mai ieftin,ca tot platesti cablu'!
Camil Petrescu-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi - putin cam mult razboi in partea a doua,adica descriere de razboi,dar merita citita cel putin pentru partea intai.Placut!
Honore de Balzac-Eugenie Grandet - complex personaj,frumos roman,da,e Balzac!
Camil Petrescu-Suflete Tari - o drama de idei, din ce am citit despre ea.Ma rog,m-a impresionat,mi-a placut,o poveste deosebita.
Alte opere,citite in timp:
Mircea Eliade-Maitreyi
Mircea Eliade-Romanul Adolescentului Miop
George Calinescu-Enigma Otiliei
George Calinescu-Cartea Nuntii
Jane Austen-Mandrie si Prejudecata
George Sovu-Dimineata Iubirii
Paulo Coelho-Alchimistul,Unsprezece Minute
Cella Serghi-Panza de Paianjen
Daphne du Maurier-Rebecca
Constantin Chirita-Ciresarii [cartile copilariei :X]
Liviu Rebreanu-Ciuleandra
Mihail Drumes-Elevul Dima dintr-a Saptea
Erich Segal-Love Story
Daniel Pennac-Domnilor Copii
Inca o carte al carei scriitor nu mi-l amintesc :"> si se numeste "Sotul Meu" :)
Si inca multe altele.Poate o sa mai completez in timp,asta e tot ce mi-am amintit acum.
Asa,si sa va zic de unde mi-a venit ideea cu postul asta.Am citit,dupa ce am auzit la recenzii despre ea,Poema Chiuvetei! Sa-mi fie cu iertare,don't take it personal,domnu' Cartarescu,dar ce e asta? :| Adica,ce naiba? Ori sunt eu prea putin sensibila si nu prea le am cu literatura [hm,n-as zice],ori asta e o mica,mica [dar celebra vasazica] porcarie...eh! Parerea mea :) Daca e cineva care o intelege si poate sa-mi explice si mie profunzimea operei...astept! :)
De ce naiba au pus astia care au inventat blogurile optiunea "Titlu"?Adica ce mare chestie tre' sa scrii la titlu?Daca vrea lumea sa citeasca,citeste oricum si fara sa-l atraga titlul.In fond,nu pot sa scriu la titlu "M-am culcat cu Brad Pitt!" si in articol sa scriu despre ce gust avea trei in unu-l pe care l-am baut ieri? Si sa vezi atunci tzeapa,ca toata lumea isi dorea detalii cat mai picante,nu? Ce lenjerie poarta,cat de bun e,daca e asa frumos si in realitate...faze......mwhahaha :))
Ma rog,nu,nu m-am culcat cu Brad Pitt,nici nu intentionez,dar am probleme si mai importante.Cum ar fi faptul ca se termina vara....iucks!Adica,de ce? M-am gandit sa le propun astora din Minister sa fie scoala din iunie pana in septembrie si din septembrie pana in iunie vacanta.Pe bune,adica,de ce,nu e rentabil?Ba da,logic ca e.
Ma rog,nu ma gandesc la scoala,mai e [putin,dar mai e!].
Ah,ma bruiaza astia cu meciul,nu pot sa ma mai concentrez,e chiar palpitant! Sa vezi ce rad daca luam bataie =)) Ar fi chiar funny! Hm,care o fi faza la fotbal?Chiar e asa interesant sa
alergi dupa mingea aia? De fapt,mi se pare fain si mie sa ma uit,dar lor :)) Ma rog,mie imi place mai mult patosul comentatorilor cred.
Asa,gata,s-a dus inspiratia si chiar aveam.Poate maine.Fuck! Tre' sa scriu...hum,cred ca ma duc sa citesc O scrisoare pierduta. Mda,ma rog,gata!
Noapte buna! Sweet dreams!
Florin Chilian-Chiar Daca
Asa mult imi place piesa asta,mi se pare pur si simplu,superba si de-abia acum am descoperit videoclipul,care e si mai superb.Ma rog,asa mi se pare mie si e de ajuns pentru ca nimic sa nu-mi schimbe parerea.
Ascultand-o ma gandeam la atatea lucruri,asa cum mi se intampla de obicei cand ascult o piesa de care ma atasez.Ma gandeam mai ales la cat de nerecunoscatori putem fi uneori,nimic nu ne mai multumeste,tot timpul ne lipseste ceva,tot timpul iarba e mai verde de partea cealalta a gardului,popeasca are o bluza mai draguta,ioneasca si-a luat papuci din aia inaintea noastra,uita-te la xuleasca ce bine arata si eu,mamaaa,cum ma imbrac eu in costum de baie la mare??.....pe scurt,niciodata nu e de ajuns ce avem.
Pacat,fiindca uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte,dar care ne pot face fericiti.Uitam sa zambim cand un copil vine langa noi in parc si ne intinde jucaria lui,suntem fericiti ca putem dormi pana la pranz in vacanta si nu ne mai putem bucura de spectacolul unui rasarit,reducem mersul la mare la cateva nopti de distractie prin discotecile din zona si nu ne mai amintim sa privim si sa ascultam marea.Daca e prea cald afara,de ce nu ploua putin,sa ne mai racorim?Daca ploua,nu putem sa mai iesim sa ne plimbam,de ce plouaaaa???...
Si de ce? De ce nu putem sa zambim vecinului de pe banca din autobuz cand ne intreaba cat e ceasul?De ce nu putem spune un “Multumesc!” vanzatoarei care ne serveste in fiecare zi la magazinul din fata blocului,de ce nu ne mai jucam,de ce nu facem ceva ca sa fim fericiti?Mi-aduc aminte de “Romanul adolescentului miop” si ma gandesc ca asteptam prea mult fericirea,asteptam sa ni se intample ceva frumos,dar nu facem nimic,nu incercam sa o atingem,nu facem cine stie ce sacrificii....
Nu pot sa inteleg de ce noi,oamenii,simtim nevoia sa ne certam, dar,mai ales,sa nu ne mai vorbim dupa ce ne-am certat.Cu ce ne face mai fericiti?Am putea sa invatam sa trecem mai repede peste chestii de genu’ asta si sa ne golim sufletul de atata ranchiuna.Cred ca ne-am simti mai...usori.
Chiar daca cineva ne spune cuvinte mai grele,ar trebui sa invatam sa-i zambim si sa-i raspundem frumos [ma rog,pe cat se poate :-“], sa-l “dezarmam” daca pot spune asa.
Chiar daca uneori simtim ca lumea se prabuseste pentru noi,sa tinem totusi capul sus,altfel putem sa ratam privelistea minunata dintr-o seara de vara,cu cer instelat.
Chiar daca azi parca nu avem chef de nimic,sa ne uitam in jur si sa ne gandim la cat suntem de norocosi ca existam si ca traim pe Pamant.Vorba aia,sa traiesti pe Pamant poate fi scump,dar include o calatorie gratuita in jurul Soarelui in fiecare an
Mi se pare mie,sau nimic din ce am scris mai sus nu e leaga? Si de ce tot timpu’ am senzatia asta?....uf,ca tot vorbeam de nemultumiri.....
Ca tot mi-am adus aminte,duminica e concert in oras.Si am auzit ca vine Vita de Vie...oare? Ar fi ...perfect :X
O luna.Fix o luna pana la ziua mea.Ce-mi place cum suna.."ziua mea".Ador ziua mea.Da,e in juma'tea verii si e canicula,dar e ziua mea si nu as schimba-o pentru nimic in lume.Nu-mi inchipui sa ma fi nascut in alta zi.Pur si simplu,nu pot sa concep asa ceva.Ce zi ar fi fost mai potrivita sa ma nasc eu decat o zi calduroasa,la juma'tea lu' iulie,joi [tre' sa mentionez ca ador ziua de joi,mi s-au intamplat milioane de lucruri frumoase joia],dimineata,asa mai pe racoare,ca sa nu transpiram de la efort?...ma rog,sa transpir,ca mama, saraca, dormea si n-a trebuit sa-mi suporte tipetele :)) Mare paguba,a recuperat ea in urmatorii 2-3...15 ani si ceva?
Revenind,mi se pare ca suna perfect [stiu,par narcisista :-"].Cand sunt intrebata undeva "Data nasterii?" raspund tot timpul cu mandrie "23 iulie 1992".E sonor,nu? Stiu,nu e nevoie sa-mi spuneti.
Da,fac 16 ani...saisprezece...saispe.Si asta imi place cum suna."-Cati ani ai? -Saispe."Abia astept sa fac 16 ani.Nu stiu de ce,poate doar fiindca imi place cum suna.Nu ma mai recunosc.Pana acum ziceam la varsta de....voi face aia si aia si aia,imi place.La varsta de... voi face aia si cealalta si asta,imi place.Acum nu stiu ce voi face,dar stiu ca-mi place cum suna.
Probabil ca pe 23 iulie anul asta tot santier va fi la mine in casa,probabil ca nu voi primi cadouri,probabil ca nu voi sarbatori,probabil ca nu voi primi urari si sms-uri si telefoane,probabil ca pentru unii,chiar si apropiati,va fi o zi ca oricare altele,dar pentru mine va fi ZIUA MEA.Chit ca ma duc singura in oras si mananc o pizza,o prajitura,niste papanasi in Casa Veche,un frappe,sau pur si simplu stau acasa [eventual la tara],ascult muzica,citesc,scriu,mananc un sandvis sau o felie de pepene si beau apa plata,o sa ma simt bine pentru ca va fi ZIUA MEA si o sa fac SAISPE ani si tre' sa ma bucur.
Huumm,daca eram in America as fi sarbatorit aproape sigur,as fi luat si permis...ma rog,mai astept eu doi ani,am asteptat cinspe...pardon,aproape saispe.
Nu voiam sa stiti neaparat ca pe 23 iulie e ZIUA MEA ca sa imi faceti urari & co.Mi-ar placea sa stiu daca mai exista oameni care sunt pasionati de cum suna data nasterii lor.Daca nu mai exista,ma conving pe zi ce trece ca tre' sa-mi fac rezervare pe la numarul 9,pe undeva.In ciuda a tot ceea ce crede lumea,eu tot zic ca 23 iulie e ceva sonor.
Ma duc sa citesc.Nu,evident ca n-am plecat azi din casa.Dar pentru ca ma simt oarecum mai bine chiar ma duc sa citesc.Chiar am chef.Am un chef nebun sa citesc si sa scriu.
Oare cum o fi cartea asta? ["Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi"]
Unii mi-au zis : "Da,ma,foarte tare cartea asta,pe bune!",altii,dimpotriva.."Ouh,plictisitoare, simteam ca nu se mai termina,asa m-a enervat." Vedeti,d'aia ma feresc sa raspund la intrebari de genu' "Cum e cartea X?".De ce sa punem etichete? Doi oameni pot sa se uite la acelasi lucru si sa-l vada diferit,nu asa zicea Paler in "Interviu cu Dumnezeu"? Pai si atunci?Hai sa raspundem : "Nu stiu cum e,mie mi s-a parut buna/plictisitoare/captivanta..." Pana la urma, nu-i frumos ce e frumos,e frumos ce-mi place mie.Totul este relativ.
Gata,chiar o sa citesc.Si o sa notez si cum mi se pare cartea :)
O luna,o singura luna...saispe ani :X Sweet Sixteen!
