Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
Bine zice Minulescu. Serios. Nu vi se pare ca oamenii merg pe strada parca programati? Mie da. Si nu, nu e de la criza, sigur! Nici de la incalzirea globala. Nu stiu, poate e ceva in aer sau..sau nu stiu!
Parca nimeni nu mai simte nimic, nimeni nu mai vede ceea ce e frumos in jurul lui, nimeni nu mai zambeste, nimanui nu-i mai pasa de ceilalti, putini isi mai cer scuze cand lovesc din greseala pe cineva...
Toti ne grabim undeva, ne grabim sa ajungem la scoala ca sa scapam de ore, sa vina dupa-masa o data ca sa dormim, ne dorim sa vina vacanta mai repede, ca sa nu mai avem griji si sa terminam liceul cat mai curand ca sa scapam de profa' de nu-stiu-ce, de tipa aia de la 10X care ne enerveaza si de salile nasoale in care am invatat.
Helllo!!! Incotro? Nu-si da nimeni seama ca de fapt, in fiecare dintre situatii ne grabim spre o dupa-masa in care dupa doua ore de somn, urmeaza altele doua-trei de exercitii la mate,eseuri la romana, analize contabile si portofolii, o vacanta care va trece prea repede si va culmina cu inceputul unui nou an, mai greu poate decat cel curent, inca minim! trei ani de facultate cu seminarii, cursuri de la 7.30, part-time job, pretestari, sesiuni, profesori care te fac sa-ti fie dor de profa mai sus amintita si camere de camin obtinute cu greu si mult prea mici pentru spiritul tau nonconformist?
Chiar nimeni?
Parca ieri ma gandeam cu ce sa ma imbrac la banchet, mi se inmoaie din nou picioarele cand ma gandesc la momentele in care asteptam cu sufletul la gura subiectele de la examenul de romana si zambesc automat cand imi amintesc de prima zi de liceu : "Dirigu': -Tu cu cine ai facut matematica ? Ea: - Cu o doamna! Dirigu': -Cum, cu o doamna? Ea: -Da, nu mai tin minte cum o chema!"
Cum sa-ti doresti atat de mult sa nu inveti in laboratorul de biologie si sa citesti pe lista : " Clasa a IX-a X : sala P3 " adica exact laboratorul de bio? Cum sa te rogi toata vacanta sa faci chimie cu profa cealalta si in prima zi dintr-a X-a sa citesti in orar : "IUG"? Cum sa chiuliti toti de la drept si sa stati inghesuiti la S2 o ora intreaga pentru ca profa n-are de gand sa iasa din clasa? Cum sa nu razi cand o auzi pe profa de desen cum vorbeste cu papagalul, care pe deasupra ii si raspunde?
De ce nu ne gandim mai des la clipele astea? Asta e natura umana sau vremea in care traim ne face sa fim asa? Inclin sa cred ca a doua varianta. De ce? Actiunea mediului. Cum sa fim calmi in secolul vitezei? Cum sa mai apreciem lucrurile simple cand conteaza mai mult cate Hermesuri sau Viuitoane ai? Cine sa mai fie motivat sa citeasca, daca Magda si Tolea sunt asa persoane importante? Cine sa mai studieze ani intregi ca sa intre la Conservator, cand Senzual-ele si Guta-Minune-Salam sunt mari artisti?
Clar, vremurile in care traim isi pun atat de tare amprenta pe noi. Si totusi, eu chiar vreau sa-mi aduc aminte cu placere de liceu.
Ahaaaa....apropo de liceu.La mine in liceu sunt copii dragutzi, bine-crescuti si inteligenti.Dar sunt si multi, foarte multi, cat mai multi...copii ne-dragutzi, ne-bine-crescuti si ne-inteligenti.Ne, ne, ne! Deloc! Nimic. Si care se cred buricul targului! Cel mai mare buric al celui mai mare targ. Si care rad cand fac vreo isprava...atunci ei cred ca sunt buricul pamantului, nu doar al targului!
Si sunt mandra sa spun : invat dimineata si e genial! Sincer, mi-e nu stiu cum sa-mi mai petrec dupa-amiezele in scoala! Nu,nu,nuuuu! Bobocii [cu exceptiile de rigoare!] sunt dragutzi si imi aduc aminte de noi anul trecut! Dar exista diverse "specimene" in liceu dupa-masa.Nu vreau sa par rea deloc si exista, evident, si exceptii, dar copiii astia care invata dupa-masa si care nu sunt boboci, deci care sunt la SAM, au parca o "eticheta".
Nu! Nu sunt urati, strambi, cu dungi, cu patratele, in niciun fel.Si nici ne-inteligenti nu sunt toti.Numai ca se cred ceea ce nu sunt si nu sunt deloc modesti.Daca o luam logic, pornind de la premisa ca oamenii destepti si care au o anume valoare, nu se dau niciodata mari si accepta cand gresesc, ajungem la o concluzie evidenta! Nu ma intelegeti gresit : inteligenta nu sta in notele pe care le ai si a fi destept nu inseamna a avea 10 pe linie [si a avea 10 pe linie nu inseamna nici a fi tocilar : tocilar : elev sau student care îşi învaţă lecţiile pe dinafară, în mod mecanic - www.dexonline.ro ], dar faptul ca unii ajung la liceu si altii la SAM denota interesul unora pentru ei ca persoana si pentru viitorul lor.
Un mesaj pentru tanara care m-a impins intentionat desi aveam o cafea in mana si care a ranjit multumita imediat dupa isprava si pentru cei de-acelasi nivel cu ea, pentru cei care se cred superiori si pentru cei care incearca sa-si dovedeasca "puterea" prin jigniri si misto-uri ieftine : "Mai bine taci si dai senzatia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa spulberi orice indoiala!".
Dar deh, pana si floarea-de-colt creste in munte, noi de ce nu am reusi sa ne facem loc printre "vedete"?
Da, am divagat... de fapt, nu, nu am divagat! E vorba ca ne indreptam spre...spre...de fapt, incotro?
E frumos sa-ti petreci duminica la birou, scriind la economie, ascultandu-l pe Keith Urban care-ti spune ca "you're the only one" si visand la zile insorite de vara, la valuri si talpi pe nisip, la zambete colorate si oameni fericiti...impreuna!
E chiar frumos! Pe cuvant! Aceasta e o zi speciala pentru ca eu am facut-o speciala si pentru ca eu vreau sa cred ca e speciala!
...ca azi e luni, ca maine e posibil sa dau lucrare la mate, ca nu stiu sa fac tema si ca am ametit privind trei randuri cu : suma de la k=1 pana la n din k(k+1)(k+2) + puncte puncte.
...ca miercuri dau lucrare la bio si ca trebuie sa mai invat ventilatia pulmonara, volumele de aer, particularitatile structurale si functionale ale sistemului respirator la vertebrate, bolile sistemului respirator la om si prevenirea.
...ca vineri am de predat un proiect despre motoarele Diesel si nici ca trebuie sa caracterizez un oras al carui nume sa inceapa cu una din initialele mele.
...ca luni am lucrare la chimie din ceva ce n-am facut in clasa.
...ca trebuie sa ma apuc serios de Writing la engleza si ca trebuie sa fac si exercitii de la Proficiency.
...ca mai sunt inca 5 luni pana la vacanta.Vreau la mare!
...ca toata lumea e impotriva noastra! (ce manelista par =)) ) Vreau sa ma intalnesc cu Laura, in puiiiiii mei!
...ca o sa stau doar 3 saptamani la parter.Vreau acolo, acum! Si stiti ceva, spuneti tot ce vreti dar mie mi-e dor de S7.Da,da..acolo in bunker...da,da..langa centrala care porneste din 15 in 15 minute. Exaaaact, chiar acolo unde cu fiecare treapta pe care o cobori simti ca te afunzi, acolo unde pe caloriferul de pe hol e scrum de la tigarile lu' blida.Acolo, pe santierul ala in lucru, unde trebuie sa rogi 11A-u' sa-ti dea voie sa asculti muzica la priza lor si unde cand pui o melodie care nu le place iti scot cablul :)
...ca ar trebui sa citesc Fratii Jderi! Nu si nu si nu! Nu am de gand sa ma transform intr-o masochista, nu pot sa citesc o carte care nici dupa 70 de pagini de chin nu reuseste sa ma tina treaza!
...ca e posibil sa nu raman dintr-a 11 a cu ai mei colegi.Fiecare isi face viata cum vrea!
...ca multora nu le place muzica populara! O sa ascult in continuare...every time I feel like it! Si o sa ma straduiesc in continuare sa invat al doilea pas de Breaza.Vreo problema?...Asa ma gandeam si eu.
...ca Nica stie ce pozitie tre' sa ai la vals.Nu vreau sa-l mai vad la orele de dans populaaaaar! x(
...ca desi e opt seara eu beau 3 in 1!
...ca e la moda sa asculti muzica la maxim pe strada, de preferinta manele.O faceti, sunteti prosti si inculti! Nu-mi cer scuze! Asta cred si o sa tot cred!
...ca exista oameni care nu au respect nici macar pentru ei! Ei pierd!
...ca Tudor poate o sa mai gaseasca gandaci la Valahia.Vreau Vama in Targoviste!
...ca Dumitru Acris are treaba pe la Berlin, Moscova si mai ales Chisinau.Vreau "Hitler in Love" pentru a treia, a patra, a cincea...a bilioana oara.
...ca nu am abdomen si nici picioare de costum de baie! Vreau la mareee!
...ca pizza, tiramisu, ciocolata si frappe-ul ingrasa.Le vreau! [hahaa,de azi m-am dat pe carne fiarta =)) pe bune!]
...ca domnisoara asta insensibila, pe numele de scena "mintea mea" nu accepta sa iasa la o cafea cu baiatul asta dragutz si sensibil, adica "sufletul meu".Daca ar iesi macar o data nu stie ce bine mi-ar face.Sa se puna si ei de acord o data pentru totdeauna ca sa fiu si eu fericita.Esti o egoista, domnisoara "minte"! Sa stii!
...ca am scris un post plin de tampenii.E al meu si il iubesc!
Radem, glumim, dar chiar ma duc sa ma chinui cu deductia si inductia, cu volumele de aer si cu motoarele Diesel :)
Oare ce o sa visez la noapte? :-?
Pi.Es : Il iubesc pe Keith Urban! You'll think of meeee....
Pi Es. doi : Il vreauuuuu! :X:X
Aceasta este doar o poveste, dar umbrela si paupsa cea roz au existat candva.Multumesc, Mos Nicolae si Mos Craciun!
3 decembrie 1993,la bunici acasă, repetând rolul pentru serbarea de Crăciun:
Lia: Eu mă numesc Lia,am trei ani şi cinci luni,sunt în grupa mică şi o să spun poezia „Crăciunul copiilor” de Octavian Goga : „Dragi copii din ţara asta/Vă miraţi voi cum se poate/Moş Crăciun, din cer de-acolo/Să le ştie toate,toate.....
Mama zâmbeşte fericită.
Lia:...Şi de-acolo ştie Moşul/Că-i şiret el,lucru mare.” Mulţumesc! (Cu reverenţa aferentă.)
Mama:Bravo,mami!Ia spune,ce vrei tu să-ţi aducă Moş Nicolae?
Lia: Hm…o umbreluţă!
Mama: Şi Moş Crăciun?
Lia: Oooo...păpuşică!
Mama: Şi cum o să le mulţumeşti Moşilor?
Lia: O să le spun o poezie şi o să le cânt un colind! Aaaa,şi o să fiu cuminte şi anul viitor!
Şi a fost cuminte în fiecare an de atunci.Şi nici nu s-a supărat pe Moşi că la un moment dat au încetat să-i aducă umbreluţe şi păpuşi…
19 decembrie 2008, la aceeaşi bunici :
-Iubito,ce vrei să-ţi aducă Moş Crăciun?
-Eh...vrei să fiu serioasă?
-Poţi să fii serioasă?
-Nu ştiu,încerc...
-Să vedem!
-Aş vrea să-mi aducă un colier din amintiri,ca să le pot purta mereu lângă inima mea. Ştii...uneori uit lucrurile....nu,de fapt uit să-mi mai amintesc de lucrurile frumoase din viaţă.Tu îţi mai aminteşti?
-Eu....eu îmi amintesc.Uite,eu îmi amintesc când te aşteptam în faţa blocului câte zece minute în fiecare dimineaţă când plecam la grădi,pentru că nu-ţi stătea nu ştiu ce fundiţă cum trebuia.Îmi amintesc tooooate sărbătorile de iarnă şi toate cadourile de la Moş,toţi oamenii de zăpadă şi toate cucuiele pe care le aveam de la săniuş.Îmi amintesc şi când mă învăţai să cânt prima strofa din „O,ce veste minunată!” ca să-mi aducă Moşu’ maşinuţa aia teleghidată pe care i-o cerusem în scrisoare! Şi-mi amintesc multe,multe lucruri frumoase, Lia...dar mai bine spune-mi ce mai vrei de Crăciun,te rog!
-Bine,pe lângă colierul ăsta,aş vrea multă zăpadă...măcar o zi să mai ningă aşa cum ningea când eram mici,să pot face mulţi,mulţi îngeraşi.Aş mai vrea o cutiuţă în care să închid ermetic nişte miros de cozonac de la bunica,să-mi ajungă până anul viitor şi nişte zâmbete colorate.Nu-mi place că iarna asta se poartă gri-ul.De ce poartă oamenii haine gri,dar mai ales chipuri gri,întunecate,mohorâte? Nu-mi place! Vreau ca Moşu’ să-i facă pe oameni să râdă!
Aş mai vrea ca oamenii din jurul meu să înţeleagă o dată pentru totdeauna că nu numai de Crăciun pot să dăruiască şi că pot dărui şi altceva decât jucării, haine şi ciocolată.Să priceapă că iubire pot dărui în fiecare zi şi că vor primi mai multă,cu cît vor oferi mai multă.Şi apoi,când dăruieşti un zâmbet,o îmbrăţişare,o vorbă bună, nu trebuie să te gândeşti : „Oare o să-i vină bine? Hm,nu o fi o mărime prea mare?Dar culoarea asta parcă nu o prinde pe Alexia şi nici pe David nu l-am văzut purtând fular.Vaaai,iar am depăşit bugetul,pentru Dănuţa ce mai iau?”.
Nu trebuie să-ţi faci griji, pentru că zâmbetele au mărime universală şi au şi 20% lycra,deci se pot întinde dacă e cazul.Îmbrăţişările sunt mereu la ofertă,dar special de Crăciun e o promoţie : dai una şi primeşti cel puţin două.Convenabil,nu? Iar vorbele bune sunt pictate cu o vopsea specială, care îşi schimbă culoarea, în aşa fel încât să se asorteze la orice ţinută. Aşa că, fuga-fuga, să scoatem cele mai frumoase hârtii de ambalat pe care le găsim în sufletele noastre şi să ajungem cu cadourile înaintea Moşului.
-Auzi, Lia, o întrebă Mihai după ce îi ascultase atent dorinţele de copil mare,cum îi zicea el,tu de ce nu poţi să fii măcar un piculeţ mai egoistă? De ce nu poţi să răspunzi: „Uite, vreau bluziţa aia cu dungi şi cerceii aia galbeni cu o faţă zâmbitoare pe ei.Nici lumânărelele alea parfumate în formă de moşi, spiriduşi, brăduţi şi îngeraşi n-ar strica pentru că şi-aşa nu aveam ce să pun pe raftul de deasupra biroului.Aa...şi să nu uit,cât mai multe bomboane de ciocolată sau Raffaello şi Milka Happy Cows.”
-Hm, ce întrebări pui şi tu, Mihai! Răspunse Lia râzând cu poftă.Păi nu trebuie să cerem de la Moşu’ ceea ce nu putem obţine singuri? Nu-ţi mai aminteşti când stăteam amîndoi la mine în cameră şi scriam scrisorile alea superkilometrice în care îi ceream să ne aducă tot felul de lucruri pe care părinţii ni le refuzau, chiar şi după minute întregi de rugăminţi şi lacrimi? Mai ştii când l-am rugat să-şi pună banii în comun cu Moş Nicolae şi să ne cumpere mie căsuţa aia pentru păpuşi, iar ţie ansamblul ăla cu parcare şi nu ştiu câte maşini?
Amândoi tac şi zâmbesc.E cald, iar mirosul de mere coapte de pe sobă le inundă nările. Privesc pe fereastră fulgii de nea care cad timid, ca nişte copii care abia învaţă să joace şotron.Lia se ridică, ia un album cu poze vechi şi porneşte magnetofonul bunicii din care se aude colindul copilăriei lor : „Moş Crăciun cu plete dalbe/A sosit de prin nămeţi...”.Bunica le aduce un ibric cu vin fiert cu scorţişoară (acum sunt mari şi au voie) şi cozonac cu nucă si cacao,proaspăt scos din cuptor.
-Dar tu, tu ce-ţi doreşti, Mihai? îl întrebă Lia, privindu-l fix în ochi.
-Eu, eu aş vrea doar să pot opri timpul în loc acum,când suntem împreună şi să-i dau drumul doar când nu vei fi lângă mine...şi să-l pot face să treacă atunci cât mai repede.
Se ţin strâns în braţe şi simt fiecare nostalgia care l-a cuprins pe celalalt privind pozele pe care timpul şi-a pus amprenta.Fulgii de afară sunt din ce în ce mai grăbiţi, parcă vor să termine treaba pe care le-a dat-o Moş Crăciun înainte să se întunece şi înainte să piardă ultimul autobuz către satul următor.
-Vezi tu, copil mare ce eşti, Moşu’ te-a auzit deja! îi zise Mihai sarutând-o uşor pe frunte.
-Şi pot să-i cer şi un ou Kinder,totuşi? Dacă Moş Nicolae tot n-a venit până acum...
-Eşti sigură că mai e nevoie să i-l ceri?
Lia merge lângă brad şi descoperă umbrela cea galbenă, cu două spiţe rupte, pe care Moş Nicolae i-a adus-o cu cincisprezece ani în urmă, păpuşa cea roz, cu pătuţ cu tot şi lângă ele un ou de ciocolată cu surprize...
-Dar... credeam că nu mai există de mult timp...cum?....
-Oare nu e Moşul cel care ne aduce tot ceea ce nu putem obţine singuri?....
Nota : acest top nu este un top faiv al celor mai romantice melodii ever, ci al celor pe care noi le tinem strans in inima in perioada asta.
Sa incepem :
Locul 5 : Colbie Caillat - Oxygen [oooh,baby...if I was your lady, I would make you happy...]
Locul 4 : Holograf - Dimineata [am fost atata timp fara tine, dar vremea trece-oricum fara noi...]
Locul 3 : Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes [would she know how much I loved her...?]
Locul 2 : eterna Celine Dion - My Heart Will Go On [...and oooon...]
Locul 1 : VAMA - Undeva in Vama [...cum sa ametesti de la uuuuun saruuuut?...]
As avea de adaugat : Vama Veche - Epilog, Dragostea, Zmeul, Celine Dion - Because you loved me, Pour que tu m'aimes encore (si varianta in engleza : If that's what it takes) , Jennifer Love Hewitt - Take my heart back si multe altele pe care nu le mai scriu.
In orice caz, acestea sunt cele cinci piese lipite bine,bine de noi la momentul actual.
Pasez leapsa la Moniiiiiii si Laura.
In final, ca sa continuam intr-o nota romantica si ca sa-l copiez pe Chirila, as vrea, cei care aveti chef, sa-mi scrieti o definitie pentru suflet, in maxim 20 de cuvinte (asta cu cuvintele e molipseala de la engleza :)) ).
The end :)
