The voice within me

Când vezi asemenea lucruri, ce-ţi poţi dori mai mult decât să fii sănătos? Doar în momentele astea realizezi că "sănătate, că-i mai bună decât toate" nu e doar o vorbă în vânt.
Iar mamele care sunt în stare să facă aşa ceva, să aibă grijă ani şi zeci de ani de zile de un copil bolnav, sunt pentru mine nişte sfinte şi nişte exemple demne de urmat. Să poţi să rezişti, să îţi ştergi lacrimile, să te ştergi în genunchi de fiecare dată când cazi şi să mergi mai departe, ştiind că Dumnezeu îţi va da putere, chiar dacă acel copil - căruia îi citeai poveşti încă din burtică şi pe care ţi-l imaginai spunând primele cuvinte şi făcând primii paşi - nu va fi niciodată aşa cum planificaseşi tu.

Nu, nu mă uit la OTV, dar când vezi un titlu de genul ăsta mai laşi două secunde acolo, iar un om care la 23 de ani are corpul unui copil de 5 şi depinde de mama sa pentru absolut orice nu te poate lăsa rece.
Şi când te gândeşti că unii sunt bine, sănătoşi şi îşi bat joc de asta, parcă îţi vine să strigi de nervi că nu e coreeeect.
Şi când vezi viitori părinţi care caută cele mai performante ecografe pentru a putea depista orice posibilă malformaţie nu pentru a o trata intrauterin, ci pentru a întrerupe sarcina, parcă simţi nişte fiori şi îţi dai seama că de multe ori textul "aş face orice pentru copilul meu" e un clişeu care sună frumos şi pe care mulţi îl rostesc mecanic şi de cele mai multe ori doar când au norocul să aibă un copil perfect sănătos.

E trist că suntem din ce în ce mai răi. Foarte trist.

nimic nu poate suplini anumite lipsuri. absolut nimic. le atenuează, te face să uiţi pentru un timp de ele, dar nu le poate acoperi în totalitate. vor exista frustrările şi automat şi zâmbetele amare vor apărea în colţul gurii în astfel de momente.

dar nu contează, suntem făcuţi să mergem mai departe, până mâine vom uita şi o vom lua de la capăt. în fond, sunt atâtea lucruri pe care le-am vrea altfel, dar asta e. nu se poate să dăm timpul înapoi şi, mai ales, sunt alegeri pe care nu le putem face noi. da, e trist când alţii hotărăsc pentru tine, dar se întâmplă şi pur şi simplu nu ai ce face.

Nu mai suport să văd oameni nenorociţi de un sistem medical mizer, oameni a căror viaţă a fost dată peste cap de aparatura de pe vremea bunicii, de medici nepăsători care pun diagnostice aşa cum îmi dau eu cu părerea despre politică, de birocraţie şi de cercul vicios în care eşti obligat să te învârţi - după principiul "ai intrat în horă, joacă!" - când ai pus piciorul în spitalele din România.

Nu mai pot să aud şi să citesc despre oameni care au intrat în spital cu o apendicită şi au plecat de acolo cu boli grave, care i-au condamnat la o existenţă cu totul diferită de ce-şi imaginaseră.

Nu mai pot să văd copii cărora cancerul le distruge cea mai frumoasă perioadă din viaţă, care în loc să meargă săptămânal la teatrul de păpuşi, merg la chimioterapie, copii care nu întreabă de ce nu au jucării scumpe, ci de ce nu au păr, când or să poată mânca şi ei ciocolată sau când or să poată să alerge în parc.
Nu mai pot să văd părinţi sfâşiaţi de durere, neştiind ce să mai vândă ca să-şi salveze copiii, pentru că statul român nu are bani de tratamente, dar poate să dea sute de mii de euro pe logo-uri şi alte porcării.

Nu mai pot şi nu mai vreau. Nu!

Dragă ...,

Ce faci? Eşti bine? Da, ştiu că atunci când trimiţi o scrisoare e frumos mai întâi să-i mulţumeşti celuilalt pentru ultima lui scrisoare, să-i spui cât de mult te bucuri că ai primit veşti de la el şi eventual să-l întrebi ce mai face. Ştiu, pentru că ne-au învăţat la şcoală. Ţie n-aş putea să-ţi spun toate lucrurile astea, ştii, pentru că tu nu-mi trimiţi niciodată scrisori. De fapt, tu nu-mi scrii, nu-mi trimiţi mail-uri, nici sms-uri, nu mă suni, nu-mi trimiţi mesaje în Morse, ca să-mi ia mult timp să le descifrez, nici măcar nu rogi vreun porumbel să-mi aducă veşti de la tine. Şi atunci, cum aş putea eu să te întreb "Ce mai faci?" dacă n-am ştiut niciodată ce faci?

Aşadar, ce faci? Sper că eşti bine şi că te gândeşti din când în când şi la mine. E aşa frustrant să nu ştiu dacă pentru tine însemn ceva. Nu mă înţelege greşit, am învăţat să trăiesc fără tine. De fapt, n-am ştiut niciodată să trăiesc cu tine. Doar că mi-ar plăcea să ştiu ce sunt eu pentru tine. Nu cred că mă iubeşti, pentru că iubirea se construieşte în timp, e nevoie să fii lângă o persoană ca să ajungi să o iubeşti. Nu mai cred în iubirea asta despre care unii zic că e automată. Nu. Te poţi simţi legat de cineva în mod automat, dar nu poţi ajunge să-l iubeşti cu adevărat decât în timp. Şi chiar dacă m-ai fi iubit vreodată, sentimentul ăsta nu e etern prin natura lui, trebuie întreţinut, iar noi ... de fapt tu nu ai făcut chestia asta. Şi acum a trecut prea mult timp cred. Şi dacă ar fi să o luăm de la început, ar fi greu. Foarte greu.
Nu-ţi cer să mă iubeşti. Poate dacă m-ai vedea acum, nu sunt ceea ce ţi-ai fi dorit să fiu, dar sunt aproape sigură că nici tu nu eşti ceea ce mi-aş fi dorit eu. Nici pe departe. E trist că nu mai facem parte unul din viaţa celuilalt, poate că ne-am fi înţeles foarte bine. Nu eu am ales să fie aşa. De fapt, mă doare că eu nu am putut să aleg. Sunt una din persoanele uşor obsedate de control, ştii, aşa că sunt frustrată când nu pot să aleg ce se întâmplă în viaţa mea. Bine, oamenii sunt adaptabili prin natura lor, aşa că am reuşit să merg mai departe, asta nu m-a ţinut pe loc, vezi bine.
Mi-e greu uneori fără tine, sunt momente în care aş fi vrut să fii aici, dar aşa cum am eu nevoie de tine, nu cum sunt aproape sigură că ar fi fost. Mi-e mai uşor să te ştiu departe, decât să-mi fost aproape, dar departe de fapt. Mă doare faptul că tu ai putut să alegi şi ai ales greşit. Eu nu te-am auzit sau nu-mi amintesc, dar cineva mi-a spus că ai zis "Am să mă-ntorc!". Păcat că nu ţi-ai ţinut promisiunea.
Tu m-ai schimbat, chiar dacă de la distanţă. Sunt poate mai puternică decât aş fi fost cu tine aproape. Am alte priorităţi şi alte aşteptări de la persoanele din jur. Încerc să nu dezamăgesc persoanele care au încredere în mine sau care apelează la mine. Aaa...şi mă întristează când văd că tot mai mulţi aleg ca tine şi aş vrea să le spun cât de mult o să rănească, dar nimeni nu mai are urechi să audă. Păcat.

Oare o să ne mai vedem vreodată? Ah, ce prost am pus "mai"-ul ăsta. Mă rog, eu locuiesc tot acolo, în cazul în care vrei să-mi faci o vizită vreodată, dar dacă eşti tot la fel ca atunci când ai plecat, măcar vino dimineaţa.


Numai bine,

... ta, Ioana.

P.S. Mai am un pic şi fac 18 ani, ca să ştii.

Am vrut să scriu altceva, după care mi-am dat seama că viaţa este prea scurtă să-ţi plângi de milă sau să te "autocerţi" ore întregi. Şi nici măcar să fii tristă. Lasă, unele lucruri nu sunt pentru toată lumea. Scurt, clar şi cuprinzător. Punct şi de la capăt.

Nu vreau să mai spun niciodată "Mai am timp!".Pentru că nuuu am. Claaaar? Aşa. Vreau la teatru. Vreau la teatru mult. În fiecare zi, dacă s-ar putea, vreau să văd şi să revăd piese, să le analizez, să le interpretez, să învăţ ceva din ele şi să apuc să-i văd şi pe actorii "ăia mari", pentru că or să plece toţi, aşa pe rând...e inevitabil.

Îmi trebuie timp şi îmi trebuie mai mult "mine". Nu mă mai cunosc, nu mă mai recunosc, nu mă mai regăsesc...
O să-mi studiez convergenţa şi sunt tare curioasă dacă voi putea să-mi calculez eventuala limită...

Collie Buddz-Tomorrows another day
Asculta mai multe audio Muzica

Şi ai senzaţia că îi pasă cuiva? Mai gândeşte-te! Toţi au altceva mai bun de făcut, nu interesează pe nimeni când te simţi rău, când suferi, când plângi. Poate doar un pic atunci când râzi, ca să afle şi ei de ce şi să se amuze.Dar asta durează puţin. Atât de puţin încât nici nu contează. În final tot singură eşti.
Bea-ţi ceaiul în continuare, dar nu te iluziona, nu-ţi va schimba cu nimic starea. Singurul mod de a-ţi reveni, de a te ridica, este asemenea păsării Phoenix. Eşti puternică şi ştii asta. Gata! Punct şi de la capăt! This is not the end!

Strong Enough
Asculta mai multe audio Muzica

And was she worth it, was she worth it?

"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta.Şi, uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane şi milioane de ani, pământul se roteşte după cum a învăţat de milioane şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."

Scrisoare de dragoste, M.Drumeş

Mi-a venit în minte melodia lui Chris Brown...."There's never a right time to say goodbye...".Cam aşa e, nu?
Auzeam azi dimineaţă la televizor, cât timp mă pregăteam să mă trezesc, un om în vârstă care spunea aşa: "Dacă din 24 de ore ne-am gândi nu un minut, ci o secundă că suntem muritori, sigur am fi mai buni." Şi dacă ne-am gândi că oricând se poate să nu mai fim, cu siguranţă că am face şi am spune lucruri pe care nu le facem pentru că..."e timp".Ba nu, nu e timp! Vă spune asta cineva care n-a apucat să-i spună unei persoane cât de mult o admira, pentru că a plecat uluitor de repede, de neaşteptat, de brutal, cineva care nu i-a răspuns la ultimul salut pe care acea persoană i l-a adresat pentru că a crezut că mai era timp.Şi nu a mai fost.

Mi-am dat seama că niciodată de când îmi amintesc nu le-am spus bunicilor mei că îi iubesc.Sunt sigură că ei o ştiu şi o simt şi ştiu că le-am arătat de multe ori cât îi iubesc, dar cu siguranţă că şi-ar dori să audă chestia asta.Cine nu simte nevoia să i se spună că e iubit? Şi o voce din interior o să-mi zică : nu e momentul acum, mai e timp! Nu-i adevărat, momentul e acum, când nu e prea târziu.De unde ştiu eu că mai e timp?

Când crezi că o relaţie, de orice natură ar fi ea, nu mai merge, după ce ai încercat în diverse moduri, nu are sens să o continui doar pentru că ea există de ceva vreme.There's never a right time to say goodbye, de aia momentul potrivit e atunci când se umple paharul, cand simţi că nu mai merge.Dacă spui....nu terminăm acum, pentru că suntem de x ani împreună, peste un an nu vei putea termina pentru că veţi fi de x+1 ani împreună şi tot aşa... zic şi eu!

Pentru multe, multe lucruri pe care trebuie să le facem nu există momentul potrivit.Există numai momentul în care alegem noi să le facem şi le facem...