Ioana miercuri, 31 decembrie 2008


Bun, am mai terminat de scris o carte.Adevarul e ca, uitandu-ma in urma, realizez ca are si o groaza de stersaturi, dar si o groaza de pagini curate...aproape perfecte!

Si e frumoasa pentru ca e a mea...si pentru ca nu pot da timpul inapoi ca sa evit petele, incerc sa vad si partea mai putin nasoala a lucrurilor.Si nu trebuie sa ma chinui mult.
E o carte frumoasaaaa, are fix 366 de pagini, unele pliiiine,pline, scrise pe muchie, altele nu chiar asa...pe unele le citesc cu zambetul pe buze, altele imi umezesc ochii, dar impreuna formeaza un volum frumos, care va fi asezat in biblioteca vietii mele la loc de cinste,ca toate celelalte!

Sper ca voi sa va bucurati citind cartile voastre cel putin atat cat ma bucur eu citind-o pe a mea!

La multi ani! si un An Nou cat mai fericiiiiiit! :)

Ioana


Sunt amuzantă,nu?

Cine şi pentru ce/cine mai are respect în ziua de azi? Zilele astea citeam un banc [parca :-?] şi apoi am tot trăit aşa nişte chestii care m-au făcut să mă gândesc la asta.Zicea bancul că într-un autobuz câţiva tineri de 16-17 ani stăteau pe scaun,iar nişte bătrânele, în picioare, vorbesc : "Ehe,nu mai sunt cavaleri în ziua de azi!" la care vine răspunsul "pliiiiin de respect" al unuia dintre tineri : "Ehehee, mamaie, cavaleri mai sunt, dar nu mai sunt locuri!".

Amuzant,nu? Şi mai amuzant e că aşa ceva se întâmplă des şi în viaţa de zi cu zi.Ok, nu sunt tocmai eu aceea care să aibă curajul să arunce cu piatra.Recunosc că deseori sunt o milkă foarte mare şi nu mă ridic de pe scaun sub nicio formă, dar măcar îmi rămâne un mililililigram de respect - nuuuu, nu pentru că sunt oamenii ăia în vârstă, nici pentru că sunt semenii mei - ci pentru mine şi tac naiba din gură.Fraţilor, voi nu simţiţi nevoia să fiţi respectaţi?Ba da, sigur, că toţi ne batem cu pumnii în piept : "Respectă-măăă!". Păi şi atunci? De ce nu faceţi voi primul pas? Bănuiesc că aţi auzit de zicala "Bine faci, bine primeşti!".Aşa şi cu respectul : respectă, dacă vrei să fii respectat!


Da, am lăsat două rânduri între paragrafe, dar nu schimbăm subiectul, că n-am terminat! Wait a minute...[..booooy,why're you drippin' like that? :> :)))]...

M-am trezit azi foarte conştiincioasă şi am coborât la magazin pe la 9 fără ceva, ca să aprovizionez bucătăria cu pâine şi alte chestii trebuitoare.Toate bune şi frumoase, destul de aglomerat că, nah, toată lumea a ieşit să mai cumpere ultimele chestii...doar azi e Revelionul şi magazinele se închid mai devreme şi nu mai ai de unde să cumperi şi eehee....
Şi tocmai când aceste gânduri îmi treceau prin cap, iar vânzătoarea era plecată în spate să-mi ia o sticlă de suc (ştiu, ştiu că are E-uri, dar e Revelioooonul...), aud o voce care întreabă de nu-ştiu-ce produs.Vânzătoarea spune cu un zâmbet amar pe buze : nu am, dar veniţi mai târziu că aduce marfă! Persoana : pe la 10?. Vânzătoarea : la 10? Dacă abia acum a plecat... . Persoana : Păi până la cât aveţi deschis?....şi-acum...paaampaaaam..... Vânzătoarea (cu un zâmbet uşor - de fapt, foarte- ironic şi mult mai amar decât cel anterior ) : până la 9, diseară! Eu zic : cum până la 9? Şi cu o faţă de tâmpită, insist : până la 9 diseară...în seara asta? Adică.... . Şi aflu de la drăguţa vânzătoare (nu e ironic atributul, vă zic sincer că deseori merg la magazinul ăsta numai din cauza vânzătoarelor...habar n-au patronii ăştia cât noroc au cu ele 8-|) că există la ea în cartier magazine care au avut deschis şi în ziua de Crăciun!
Ooook....mersi mult! am zis eu cu un zâmbet dintre cele mai amare. La mulţi ani! Şi am plecat.

Şi mă întreb.Nu suntem toţi oameni? Vânzătoarele nu sunt şi ele oameni? Nu au şi ele familie, copii, prieteni, o viaţă? Nu le-ar plăcea şi lor să poată sta azi să aranjeze prin casă, să scoată tiramisu-urile din frigider,după ce s-au gândit toată noaptea dacă li s-a legat crema, să facă friptură şi să pună masa, să facă o baie caldă cu spumă, să se aranjeze, să se dea cu parfum şi să se simtă frumoase? Nu le-ar plăcea să-şi întâmpine invitaţii cu un zâmbet larg şi adevărat (nu unul de ăla de care vorbeam mai sus) şi să pună muzică şi să închine un pahar de şampanie la cumpăna dintre ani fără să simtă că nu mai pot sta în picioare după ce au ridicat toată ziua baxuri de Cola şi Borsec?
Ba da, le-ar plăcea, dar problema e că noi nu ştim să respectăm oamenii din jurul nostru.Şi primul impuls e să zicem : patroni nesimţiţi! Nu,nu....sunt doar nişte profitori! Şi, într-adevăr, nu sunt toţila fel.Dar nici ăstia nu le-ar mai chema la serviciu dacă ar vedea că nu vine nimeni să cumpere.Şi nici asta nu e greu.Dacă am avea un pic de respect, ne-am face o listă când am merge la cumpărături şi le-am lua pe toate cu câteva zile înainte (sau măcar până la ora 12:00, că adevărul e că e cam nasol să mănânci pâine veche de 3 zile).
Dar asta nu o să se întâmple pentru că...nu ştiu de ce, dar nu o să se întample.Simt!

Şi problema respectului sau, mai degrabă a lipsei de respect, se poate dezbate (oups...sechele? :)) ) mult timp de-acum înainte.Eu sper doar că or să plece şi vânzătoarele de la magazinul din faţă mai devreme acasă în seara asta :)

Pi.Es. Să fim/fiţi respectaţi! :)

Ioana sâmbătă, 27 decembrie 2008

...called Ioana.She was a fat (hihii :) ), blonde, blue-eyed girl who lived at the countryside, loved chocolate veeery much, was afraid of the sea and darkness and was able to cut her third birthday cake by herself :)

Tablou la gradi, 3 ani si ceva, rochita de catifea grena cu guler de dantela.



23 iulie 1995, aniversare



Aici....aici e atunci cand se taie motu' creeeed...nu-mi amintesc sigur ca la cat par am avut euu :))


Ok,no comment :">


The little girl lives now inside the big girl's soul and she feeds herself with memories.You know, she's very naughty that little girl...she makes the big girl shed a lot of tears sometimes.

The end!


Pi.Es. Acest post ii este dedicat lui Georgica si este raspunsul la o rugaminte mai veche a Alexandrei ,care m-a rugat sa postez cateva poze cu copilul Ioana.Pasez leapsa Laurei si cui o mai vrea.


Ioana vineri, 26 decembrie 2008


Nu,nu e vorba de melodia aia a Shakirei, care [dacă tot veni vorba] e chiar draguţă. Nu e vorba de fapt nici de regulile unui joc, nici de regulile de circulaţie sau mai-ştiu-eu...
E vorba de regulile tâmpite facute de oameni, pentru că - la naiba! - chiar există şi încă câte [aşa, şi ce dacă e cacofonie? ăsta e blogul meu şi eu fac regulile aici,oookaaay? :) ]

Bun.Să vorbim despre reguli tâmpite! Acolo, nuuu, la stânga, băăi..nu trebuia aşaaa, nu vezi şi tu că n-ai respectat cerinţele? Mai în centru sauu...nu, de fapt las-o baltă că nu ai făcut cum ţi-am zis, nimic nu faci cum trebuie!
Nu, zău? Cine zice? Am o părere despre chestia asta: NOT! Un debater ar zice: "Aveţi dovezi? Palpabile..." Da, dragă, am! Calmo!

Exemplul numărul 1 (unu) : literatura! "În ultima strofă a poeziei "Lacul" de Mihai Eminescu punctele de suspensie au valoare expresivă şi sugerează regretul neîmplinirii visului de iubire : "Dar nu vine..."." Eeee, nu mă înnebuni! Facem pariu? De unde ştii tu că regretă el că n-a venit gagica? Poate a zis-o pe un ton de genul : "Haaahaaa, fraierilor, ce v-am păcăliiiit (cu nasul prăjit :))). N-a fost pe bune, am vrut doar să văd cum reacţionaţi! Glumă, măă!"
Eu în locul lui Eminescu şi celor asemenea lui, Dumnezeu să-i odihnească, m-aş răsuci în mormânt să văd cum fiecare debitează noaptea câte o chestie şi apoi vin şi o impun de parcă s-ar fi plimbat ei cu "badea Mihai" de acasă până la lacul cu nuferi galbeni înainte să scrie poezia şi i-ar fi zis badea Mihai : băăăi, vezi că asta şi asta vreau să zic prin puncte-puncte.
Şi aşa apare o regulă.Câţi dintre noi nu ştim că punctele de suspensie se folosesc ca să exprime asta şi asta şi asta? Scurt, clar şi cuprinzător.Mă, eu ştiu că literatura face parte din latura umanistă, de ce nu-i lăsăm pe oameni să decidă fiecare ce imagine i se formează când vede punctele alea de suspensie?

Da, ştiu că am exagerat dar mi se pare că de multe ori se insistă pe chestii fără rost şi în loc să se promoveze cultura şi ideea că un om, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să mai citească şi altceva decât ziare, reviste, pagini web şi etichete, se merge pe sistemul Predare-Primire, pe sistemul Îndopare. Şi care sunt efectele sistemului ăstuia ştiţi şi voi.E ca atunci când mănânc eu ca o Milka Happy Cow ce sunt şi aperitiv, şi felul întâi, şi felul doi, şi ciocolată, şi prăjituri, şi struguri, şi popcorn şiiiii multe altele şi apoi ghiciţi ce fac toată noaptea.M-am ales cu ceva? Răspuns corect,nu!

In concluzie, deşi am deviat mult, literatura are prea multe reguli pentru ceea ce este ea.Părerea mea...

Exemplul numărul 2 (doi) : Învăţământul şi sistemul de admitere în diverse cicluri de studiu din România . Mai are nevoie de comentarii? Cred că este arhicunoscut.Pentru ce îţi trebuie mediile din generală de la limba hindi ca să intri la liceu de mate-info? Pentru ce îţi trebuie mediile din liceu de la biologie ca să intri la fabbv? Aaaa, nu poţi să studiezi bursa dacă nu ştii câte feluri de fasole hibridă există sau cum respiră broaştele? Am înţeleeeees, scuze!
Ce să mai zic despre logica teribilă pe care trebuie să o aibă respectivul/a/ii/ele care a/au hot[rât că elevii de la liceele economice trebuie să facă M2? Aaaaa, nu dau ei majoritatea la ASE, unde le cere M1? Şi eu de ce auzisem aşa? Scuzeee!
Astea sunt nişte reguli tâmpite în viziunea mea.

Mai vrei? Avem milioaneeee de ideeei....

Să vorbim şi despre superstiţii, dacă le pot spune aşa?
Cel mai mult îmi plac regulile alea pe care trebuie să le respecte o fată când e pe stop. Subiect tabu? Dacă aşa ţi se pare citeşte rândul 4 al acestui post şi dacă nici aşa nu-ţi convine vezi că în dreapta sus de tooot e o pătrăţică roşie cu un X (ics), care, dacă funcţionează după regulile după care a fost gândită o să facă o magie şi o să-ţi dispară pagina asta.
Revenim!
Fetelor, trebuie să şiţi că în acea perioadă a lunii nu trebuie să facem maioneză, să privim bebeluşi, să mâncăm ciocolată, să ne uităm în aceeaşi oglindă cu o fată care nu e în acea perioadă a lunii şi mai aleeees....să nu cumva să facem baie! Fun, nu? :| Cică maioneza se taie, bebeluşii săracii fac boli de piele, cu ciocolata nu mai ţin minte exact, fetele nenorocoase or să se umple de bube pe faţă, iar cu baia...nu ştiu, probabil o să ne udăm :| Că altă explicaţie eu nu găsesc.
Frate,dar ce avem? Zici că suntem ciumate,nu că ni se întâmplă ceva normal.

Ok, nu sunt out of ideas, dar sunt out of order pentru că azi-noapte la 1 juma'te jucam avioane şi chiar am nevoie de somn.
Voi aveţi reguli care vi se par tembele? Gândiţi-vă dacă aveţi timp şi chef şi dacă nu aveţi de învăţat la biologie şi de făcut o incursiune în inima lui Ion Pop al Glanetaşului ca mine :)


Pi. Es. : Ce v-a adus Moşuuuu'? :D

Pi. Pi. Es. : Stay tuned, următorul post va dezvălui o nouă (sau veche?!) faţă a Ioanei şi îi va fi dedicat lui Georgică :))

Ioana duminică, 21 decembrie 2008


Azi plec la tara.De azi o sa redevin copil pentru cateva zile :X O sa ma uit la poze, o sa mananc covrigi si pufarine si bomboane spirtUase si cu fructe si mandarine si mere, o sa ma uit la filme de iarna si o sa respir un aer cu miros de amintire :X

Azi iubesc pe toata lumea :X

Sarbatori fericite si sa va aduca Mosu' tot ce va doriti :>

Ioana vineri, 19 decembrie 2008


Daca titlul acestui post v-a dus cu gandul la painica, branzica, legume si fructe mai aveti o incercare.
N-ati ghicit? Nici n-o sa puteti si nici n-o sa intelegeti decat daca va duceti la sex-shop-ul ala de pe Dealu' Mare [habar n-am pe unde e intrarea, dar va puteti lua dupa semne...banuiesc] si daca cititi afisul ala de afara "Catre sex-shop..."nu stiu ce si o hartie pe care scrie :
"Vindem si pe bonuri de masa!" Hehe...si iata cum tichetele de masa te pot purta pe cele mai inalte culmi ale fericirii in pat :>

Asa ca daca dupa ce ai cheltuit tot cash-ul pe cadouri si decoratiuni de Craciun si dupa ce umpli cosul de la Kaufland cu destula mancare pentru 3 luni, nu pentru cateva zile, cat dureaza sarbatoarea, iti mai raman cateva bonuri de masa, mergi si achizitioneaza ceva ca sa faci pe cineva fericit de Craciun, respectiv pe sotul/sotia, iubitul/iubita.


Banii n-aduc fericirea, dar bonurile de masa - DA! ;)

Ioana sâmbătă, 13 decembrie 2008



Back from "Hitler in Love"[one man show!] . Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.

De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:X
Cuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.

Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.

In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.

Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!



P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :X Si mi-am pus si dorinta :X
Let it snow,let it snow,let it snow...



Ioana



Ma gandeam ca astept cu ataaaata nerabdare Craciunul,mirosul de sarbatoare,caldura care e in sufletul meu,desi afara nici nu-ti simti nasul de frig,canile de ceai baute dupa cateva ore petrecute in frig ca sa nu racesc....si mi-am dat seama ca alti copii [da,inca mai sunt un copil,vreau sa cred ca sunt! :X] nu stiu daca vor avea macar sansa sa impodobeasca bradul si sa astepte cu sufletul la gura sa vina Moshu'.

Si mi-am dat seama de un lucru in ultimele doua saptamani : ar trebui ca de fiecare data cand avem posibilitatea sa salvam o viata donand o suma de bani,sa o facem cu drag.Sa ne gandim ce putem face noi cu acea [cat de mica] suma si sa ne gandim si cat de importanta ar putea fi pentru un copil a carui viata depinde de o operatie ale carei costuri sunt imposibil de acoperit de cei apropiati.

Sa ne gandim ca nu de fiecare data Dumnezeu pune in mainile noastre soarta unui om bolnav [cei ce l-au cunoscut pe Albert stiu despre ce vorbesc :-< ] si atunci cand avem posibilitatea de a face ceva,sa nu mai ezitam! Si uite ce ne roaga Cabral,dandu-ne astfel sansa de a face ceva si pentru sufletele noastre:

Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Scris la 08:10 - 12 Dec 08 de catre cabral

Duminica (adica poimaine) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!

Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!


M-au intrebat multi la evenimentul Pentru Erika 1 de ce am tinut atat de mult sa multumesc bloggerilor pentru ce s-a intamplat acolo. Am raspuns simplu… pentru ca in afara de a veni si-au adus prietenii, au scris pe blog, au imprastiat vorba si acest gest de ajutor s-a transformat intr-o miscare de amploare. Toti cei care au legatura cu netul au aflat de Erika. Poate nu toti au donat pana acum, dar la un moment dat, cunoscand situatia o vor face! Si asta in buna parte este si meritul blogosferei.

Asadar, va rog din nou: DATI DE STIRE! Ca dati sau nu dati link incoace nu mai conteaza, povestiti despre Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!


Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei - Strada Glodeni 3, Bucuresti - harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:
- Spin

- Vama
- Directia 5
Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.


Info: toate trupele canta pro bono, Clubul Fiat 500 Cabaret ne-a fost pus la dispozitie gratuit (merci Bogdane!), cei implicati in organizare (in afara de mine se numara mamica Alina Ferseta si Alin Popa - plus inca cateva suflete) nu iau nici un leu, tot ce se intampla acolo se face 100% pentru Erika. Si va spun asta pentru a nu aparea intrebari aiurea.


Si va mai spun ceva:


Cand Tudor a spus ca va canta la Da-i un Craciun fericit! / Pentru Erika 2 mi-a zis ca vor trebui totusi niste bani pentru tehnic. La doua secunde dup-aia am spus ca platesc eu tehnicul doar sa iasa bine, la inca 2 secunde a spus ca plateste el. La doua zile ma suna si zice: Ba, fi atent, am vorbit cu baietii din tehnic si i-am intrebat cati bani trebuie sa le dau pentru evenimentul pentru Erika. Stii ce-au spus? Tudore, tatal copilei e coleg cu noi, lucreaza in bransa, venim moka si cu drag!


Asadar… asta inseamna sa ne regasim sufletele. Gata, ma opresc acum pana sa o dau in melodrama feroce, va rog sa vorbiti cu cati mai multi oameni, sa-i invitati la un show misto cu un scop frumos, sa-i invitati la o seara beton cu un scop superb… Sa-i dam un Craciun frumos… Erikai. Da, putem!

Pentru noi,cei care nu putem ajunge duminica acolo,exista la Cabral pe blog informatii despre un teledon si conturile unde putem dona.

Sa fim mai buni macar de Craciun!

Ioana duminică, 7 decembrie 2008

Suntem in 7 decembrie si afara nu ninge,nici macar nu ploua si nici macar nu e innorat...e soare! Cat e de cald sau de frig,n-am idee,dar starea pe care mi-o da ceea ce vad pe fereastra nu e nicidecum cea despre care vorbeam in "Miros de Craciun",iar daca nu ar fi colindele care se aud din boxele mele acum...it would be even worse.

Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!


Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [
nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.

Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)


As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<


P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*



Ioana vineri, 5 decembrie 2008

Si cand crezi ca trecutul a ramas in urma,vine o seara de decembrie cu miros de mandarine si Mos Nicolae! Si fluturii se joaca "matele incurcate" la tine in stomac,un film vechi de vreo 2-3 ani iti ruleaza pe panza usor ingalbenita a amintirii,iar vocea si zambetul lui te fac sa te intrebi :"What if...?".Si chiar daca plecati amandoi...in directii diferite,esti fericita!

Multumesc,Mos Nicolae!