Mic dejun cu Ada
Acum o zi
sâmbătă, 11 octombrie 2008
-Stii…imi pare rau! Iarta-ma!
-Iti pare rau? Mda...si crezi ca ma face sa ma simt mai bine? Crezi ca un simplu “Iarta-ma!” [asa,ca la emisiunea aia siropoasa cu acelasi nume] o sa compenseze toti anii astia in care nu ai fost langa mine?
-Nu,nu cred....adica sunt convins ca nu o sa fie asa,dar..
-Dar ce? Crezi ca e asa usor? Chiar credeai ca poti sa apari dupa 14 ani in viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum ai fi fost plecat in delegatie 3 zile? Si sa-ti ceri iertare ca si cum ai fi uitat sa-mi cumperi ceva din Cluj,desi te rugasem?
-Speram sa intelegi,ma gandeam ca...
-Ce sa inteleg? Ca nu ai fost capabil sa-ti dai seama ce e mai important in viata ta? Sau bine,poate asta a fost mai important pentru tine si nu eu....imi pare rau atunci ca am facut confuzia asta...
-Te rog,stii bine ca nu e asa...
-Nu,nu stiu atat de bine...daca as fi fost atat de importanta pe cat spui,ai fi facut tot posibilul sa renunti la....oh!
-Esti injusta! Nu e asa usor cum crezi tu...atunci cand cazi in capcana asta nu e simplu sa renunti.
-Si totusi...chiar sa-ti ia 14 ani? Sau poate chiar te-a multumit ideea ca vei avea o grija in minus.Hmm,e trist ca n-ai stiut ca atunci cand faci un copil trebuie sa-ti asumi niste responsabilitati.
-Chiar nu o sa ma poti ierta niciodata? Chiar n-o sa ma poti iubi niciodata? Chiar n-o sa aud niciodata de la tine cuvantul ala pe care-l astept de atata timp?
-Nu e vina mea ca-l astepti de atata timp. Cu cat ai asteptat mai mult sa te intorci,cu atat timpul dupa care vei auzi “acel cuvant” va fi mai lung...De iubit,te iubesc! Pentru ca te-am iubit tot timpul,desi nu te-am cunoscut,pentru ca asa simt, pentru ca esti cine esti,pentru ca desi ai actionat asa,esti si vei fi pentru totdeauna tata.
-Printesa mea,nu o sa te mai dezamagesc,o sa fiu exact...
-Nu! Nu ma intereseaza ce pretinzi ca o sa fii.In fond,am trait 14 ani cu indoiala,cu gandul ca nu stiu cine esti,unde esti,cum esti,daca mai esti....Si nu vreau cuvinte.Vrei sa fii langa mine? Nu te impiedica nimic,dar nu te astepta sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum am avea o relatie perfecta...si nu te astepta sa-ti spun “tata” ...nu curand...si nu cu dezinvoltura....
Si asta e un caz fericit....poate el nu se va intoarce nici dupa 14 ani...nici dupa 24...poate niciodata...si e trist! Dar asta e!
Si sunt trista...si imi vine sa plang! O sa plang...e sanatos...sper!...
-Iti pare rau? Mda...si crezi ca ma face sa ma simt mai bine? Crezi ca un simplu “Iarta-ma!” [asa,ca la emisiunea aia siropoasa cu acelasi nume] o sa compenseze toti anii astia in care nu ai fost langa mine?
-Nu,nu cred....adica sunt convins ca nu o sa fie asa,dar..
-Dar ce? Crezi ca e asa usor? Chiar credeai ca poti sa apari dupa 14 ani in viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum ai fi fost plecat in delegatie 3 zile? Si sa-ti ceri iertare ca si cum ai fi uitat sa-mi cumperi ceva din Cluj,desi te rugasem?
-Speram sa intelegi,ma gandeam ca...
-Ce sa inteleg? Ca nu ai fost capabil sa-ti dai seama ce e mai important in viata ta? Sau bine,poate asta a fost mai important pentru tine si nu eu....imi pare rau atunci ca am facut confuzia asta...
-Te rog,stii bine ca nu e asa...
-Nu,nu stiu atat de bine...daca as fi fost atat de importanta pe cat spui,ai fi facut tot posibilul sa renunti la....oh!
-Esti injusta! Nu e asa usor cum crezi tu...atunci cand cazi in capcana asta nu e simplu sa renunti.
-Si totusi...chiar sa-ti ia 14 ani? Sau poate chiar te-a multumit ideea ca vei avea o grija in minus.Hmm,e trist ca n-ai stiut ca atunci cand faci un copil trebuie sa-ti asumi niste responsabilitati.
-Chiar nu o sa ma poti ierta niciodata? Chiar n-o sa ma poti iubi niciodata? Chiar n-o sa aud niciodata de la tine cuvantul ala pe care-l astept de atata timp?
-Nu e vina mea ca-l astepti de atata timp. Cu cat ai asteptat mai mult sa te intorci,cu atat timpul dupa care vei auzi “acel cuvant” va fi mai lung...De iubit,te iubesc! Pentru ca te-am iubit tot timpul,desi nu te-am cunoscut,pentru ca asa simt, pentru ca esti cine esti,pentru ca desi ai actionat asa,esti si vei fi pentru totdeauna tata.
-Printesa mea,nu o sa te mai dezamagesc,o sa fiu exact...
-Nu! Nu ma intereseaza ce pretinzi ca o sa fii.In fond,am trait 14 ani cu indoiala,cu gandul ca nu stiu cine esti,unde esti,cum esti,daca mai esti....Si nu vreau cuvinte.Vrei sa fii langa mine? Nu te impiedica nimic,dar nu te astepta sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum am avea o relatie perfecta...si nu te astepta sa-ti spun “tata” ...nu curand...si nu cu dezinvoltura....
Si asta e un caz fericit....poate el nu se va intoarce nici dupa 14 ani...nici dupa 24...poate niciodata...si e trist! Dar asta e!
Si sunt trista...si imi vine sa plang! O sa plang...e sanatos...sper!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
>:D< tristetea va trece...insa nu-ti pierde niciodata zambetul:)
Toate trec.
>:D<
Din pacate,uneori e greu sa-ti pastrezi zambetul,dar tre' sa incercam! Incerc >:D< :)
Da,toate trec...pacat ca uneori trec si alea pe care am vrea sa le pastram :-<
>:D<
cand ma gandesc...
nu gasim tot timpul motive pentru care sa zambim dar sa fim tristi tot timpul se gaseste cate ceva.
wow... vreu sa-l cunos pe individul care ti-a rupt inima sa-l stang de gat (si sa te srang si pe tine ca nu mi-ai spus ca ai blog *angry* I'll kill you tomorow!!! :P
Trimiteți un comentariu