The voice within me

Prea cald afara,prea frig in sufletul meu.Soarele bate in geam,dar nu-mi poate lumina inima.Tin ochii larg deschisi,dar nu vad nimic.Aud....doar tacerea!
E prea vara,dar e prea devreme si sunt prea departe de mine.Ma caut de zile intregi,dar nu reusesc sa ma regasesc.Cine m-a ascuns? Si cel mai important...unde?Sau...cum? Cum m-a ascuns si cum sa fac sa ma gasesc?
Stiu! Marea...sufletul meu e la mare si ea trebie sa stie unde sunt! Am sa ii scriu un bilet,o sa-l trimit printr-un porumbel,va ajunge la un pescarus si acesta i-l va citi marii...sper sa nu-l piarda! Ea e batrana si nu mai vede bine.De fapt,nu a invatat niciodata sa citeasca,dar nu-i spuneti ca v-am spus...se rusineaza :">.Vreau sa spun ca nu stie sa citeasca litere...stie sa citeasca doar in ochii si in sufletele oamenilor,ale celor ce o iubesc...mai ales in sufletul meu...
Hm,pacat totusi ca porumbelul o sa ajunga tarziu.Sta departe Marea si cine stie cand o sa auda mesajul meu....dar ea stie cum ma simt,cum fac sa inteleg EU ce se intampla cu mine?
Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp.Am ochii inchisi,dar vad totul atat de clar.Daca ii deschid,imaginea se evapora,dispare precum literele scrise pe nisip pe plaja,umplute de valuri sparte la tarm...
Orice s-ar intampla o sa lupt mereu si... astept noaptea-n care/cu pantofii-n picioare/am sa zbor peste amurgul de stele.../astept zorii in care/sa uit ca sunt mare/si visul meu mic/va mai creste un pic...

Sa nu uitam niciodata sa credem in noi! Si sa VISAM!