Ioana joi, 22 mai 2008

Stateau amandoi pe plaja si numarau firele de nisip.Cand pierdeau sirul,el se aseza cu capul in bratele ei si se cufunda in albastrul ochilor ei.Ea ii mangaia fata si briza se juca in parul lor.Zambeau.Era prea...perfect...ca sa mai fie nevoie de vorbe.Din cand in cand,marea incerca sa-i trezeasca,valuri le loveau talpile si picuri de apa sarata le udau fata.Dar ei zambeau.Erau acolo,dar intr-o lume a lor.Doar soarele care se trezea incet-incet ii aducea inapoi.Si le zambea si el,dadea din cap in semn de aprobare."Iubiti-va,spunea el,e singurul lucru pe care il puteti face cu toata fiinta voastra!" Si l-au ascultat...