Viața cu calendarul sub nas
Acum 4 zile
miercuri, 31 decembrie 2008
Cine şi pentru ce/cine mai are respect în ziua de azi? Zilele astea citeam un banc [parca :-?] şi apoi am tot trăit aşa nişte chestii care m-au făcut să mă gândesc la asta.Zicea bancul că într-un autobuz câţiva tineri de 16-17 ani stăteau pe scaun,iar nişte bătrânele, în picioare, vorbesc : "Ehe,nu mai sunt cavaleri în ziua de azi!" la care vine răspunsul "pliiiiin de respect" al unuia dintre tineri : "Ehehee, mamaie, cavaleri mai sunt, dar nu mai sunt locuri!".
Amuzant,nu? Şi mai amuzant e că aşa ceva se întâmplă des şi în viaţa de zi cu zi.Ok, nu sunt tocmai eu aceea care să aibă curajul să arunce cu piatra.Recunosc că deseori sunt o milkă foarte mare şi nu mă ridic de pe scaun sub nicio formă, dar măcar îmi rămâne un mililililigram de respect - nuuuu, nu pentru că sunt oamenii ăia în vârstă, nici pentru că sunt semenii mei - ci pentru mine şi tac naiba din gură.Fraţilor, voi nu simţiţi nevoia să fiţi respectaţi?Ba da, sigur, că toţi ne batem cu pumnii în piept : "Respectă-măăă!". Păi şi atunci? De ce nu faceţi voi primul pas? Bănuiesc că aţi auzit de zicala "Bine faci, bine primeşti!".Aşa şi cu respectul : respectă, dacă vrei să fii respectat!
Da, am lăsat două rânduri între paragrafe, dar nu schimbăm subiectul, că n-am terminat! Wait a minute...[..booooy,why're you drippin' like that? :> :)))]...
M-am trezit azi foarte conştiincioasă şi am coborât la magazin pe la 9 fără ceva, ca să aprovizionez bucătăria cu pâine şi alte chestii trebuitoare.Toate bune şi frumoase, destul de aglomerat că, nah, toată lumea a ieşit să mai cumpere ultimele chestii...doar azi e Revelionul şi magazinele se închid mai devreme şi nu mai ai de unde să cumperi şi eehee....
Şi tocmai când aceste gânduri îmi treceau prin cap, iar vânzătoarea era plecată în spate să-mi ia o sticlă de suc (ştiu, ştiu că are E-uri, dar e Revelioooonul...), aud o voce care întreabă de nu-ştiu-ce produs.Vânzătoarea spune cu un zâmbet amar pe buze : nu am, dar veniţi mai târziu că aduce marfă! Persoana : pe la 10?. Vânzătoarea : la 10? Dacă abia acum a plecat... . Persoana : Păi până la cât aveţi deschis?....şi-acum...paaampaaaam..... Vânzătoarea (cu un zâmbet uşor - de fapt, foarte- ironic şi mult mai amar decât cel anterior ) : până la 9, diseară! Eu zic : cum până la 9? Şi cu o faţă de tâmpită, insist : până la 9 diseară...în seara asta? Adică.... . Şi aflu de la drăguţa vânzătoare (nu e ironic atributul, vă zic sincer că deseori merg la magazinul ăsta numai din cauza vânzătoarelor...habar n-au patronii ăştia cât noroc au cu ele 8-|) că există la ea în cartier magazine care au avut deschis şi în ziua de Crăciun!
Ooook....mersi mult! am zis eu cu un zâmbet dintre cele mai amare. La mulţi ani! Şi am plecat.
Şi mă întreb.Nu suntem toţi oameni? Vânzătoarele nu sunt şi ele oameni? Nu au şi ele familie, copii, prieteni, o viaţă? Nu le-ar plăcea şi lor să poată sta azi să aranjeze prin casă, să scoată tiramisu-urile din frigider,după ce s-au gândit toată noaptea dacă li s-a legat crema, să facă friptură şi să pună masa, să facă o baie caldă cu spumă, să se aranjeze, să se dea cu parfum şi să se simtă frumoase? Nu le-ar plăcea să-şi întâmpine invitaţii cu un zâmbet larg şi adevărat (nu unul de ăla de care vorbeam mai sus) şi să pună muzică şi să închine un pahar de şampanie la cumpăna dintre ani fără să simtă că nu mai pot sta în picioare după ce au ridicat toată ziua baxuri de Cola şi Borsec?
Ba da, le-ar plăcea, dar problema e că noi nu ştim să respectăm oamenii din jurul nostru.Şi primul impuls e să zicem : patroni nesimţiţi! Nu,nu....sunt doar nişte profitori! Şi, într-adevăr, nu sunt toţila fel.Dar nici ăstia nu le-ar mai chema la serviciu dacă ar vedea că nu vine nimeni să cumpere.Şi nici asta nu e greu.Dacă am avea un pic de respect, ne-am face o listă când am merge la cumpărături şi le-am lua pe toate cu câteva zile înainte (sau măcar până la ora 12:00, că adevărul e că e cam nasol să mănânci pâine veche de 3 zile).
Dar asta nu o să se întâmple pentru că...nu ştiu de ce, dar nu o să se întample.Simt!
Şi problema respectului sau, mai degrabă a lipsei de respect, se poate dezbate (oups...sechele? :)) ) mult timp de-acum înainte.Eu sper doar că or să plece şi vânzătoarele de la magazinul din faţă mai devreme acasă în seara asta :)
Pi.Es. Să fim/fiţi respectaţi! :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comments:
Postul tau m-a facut sa-mi fie mila de saracele vanzatoare.
La multi ani!:*>:D<
"Cine şi pentru ce/cine mai are respect în ziua de azi? Zilele astea citeam un banc [parca :-?] şi apoi am tot trăit aşa nişte chestii care m-au făcut să mă gândesc la asta.Zicea bancul că într-un autobuz câţiva tineri de 16-17 ani stăteau pe scaun,iar nişte bătrânele, în picioare, vorbesc : "Ehe,nu mai sunt cavaleri în ziua de azi!" la care vine răspunsul "pliiiiin de respect" al unuia dintre tineri : "Ehehee, mamaie, cavaleri mai sunt, dar nu mai sunt locuri!"."
Vreau sa iti zic ca aceasta chestie chiar s-a intamplat in Bucuresti. Nu e un banc. E realitate.
-overheardinbucharest-
Hehe,Denisa >:D< Merita si ele...
La multi ani! :*
Aaa,da,Laura...stiam ca tu mi l-ai dat,dar nu-mi aminteam daca e de acolo sau e banc :"> :*
Cu atat mai grav :> :))
da` hai sa fim seriosi ca unii chiar merita sa li se raspunda asa.sau nu ca merita... dar sunt asa artagosi.mai mai ca iti dau si o palma.
unii nu.
Trimiteți un comentariu