The voice within me

Mi-am adus aminte azi de o replica a lui Despot: "Fiti dragutza,cu cat dati kg de tonalitate?" Interesant,am senzatia ca am descoperit metoda ideala de a face rost de timp.Maine o sa intru in magazin si o sa intreb in gura mare cat costa suta de grame de timp...da,in gura mare ca sa afle toata lumea,n-am cum sa fiu singura care alearga continuu dupa el...
Am nevoie de timp,am nevoie sa ma cunosc si am nevoie de timp ca sa ma cunosc.Mi se pare ca suntem prea grabiti si nu stim de fapt incotro ne indreptam,suntem prea ocupati cu banalitati si la un moment dat realizam ca nici macar nu avem idee pentru ce ne zbatem.Nu mai stiu cine zicea,parca Paler,ca nu o sa avem niciodata timp suficient,trebuie sa ne facem.Da,probabil ca asa e...dar are cineva formula magica?E cineva care are fiecare minut planificat si care are timp pentru tot ce isi propune? Mi-e destul de greu sa cred asta si,pe de alta parte,daca nu am fi niciodata in criza de timp,cat de "palpitant" ar mai fi totul? Nu ar fi o monotonie totala,nu am semana cu niste roboti,cu niste calculatoare...toate programate la minut,la secunda..?
Relativitatea asta a timpului e ceva ce ma preocupa...pacat ca...nu am timp destul sa ma gandesc la ea...
Inchei cu un citat din Seneca: O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă piedere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva... 

Voi aveti timp?...