Oare de ce simte nevoia să o vadă în fiecare zi? De ce ar vrea să fie mai aproape de ea,chiar şi atunci când o ţine în braţe? De ce îşi planifică timpul în funcţie de ea şi nici măcar nu îşi dă seama? De ce alături de ea face lucruri pe care singur nu le-ar fi făcut niciodată? Cum a reuşit să-l schimbe? Sau nu l-a schimbat? Oare aşa a fost mereu şi alături de ea doar s-a descoperit?
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
3 comments:
Felicitari...intr-adevar minunat. Cuvintele pe care le scri imi hranesc sufletul>:D<
absolut superb :*:* si stilul este exact cum imi place mie :)BRAVO :)
Daca dragoste nu IE, nu trebe :)
si p u n c t :))
geniala de mine =))
ptu ptu
si bravo tie :*
stiam ca poti >:D<
Trimiteți un comentariu