Ioana duminică, 13 iulie 2008


Iata-ma din nou acasa,de ceva vreme de altfel si din nou pe picior de plecare.Mi-era dor sa scriu ceva si stiu ca am ceva de scris,dar imi zboara atatea prin minte si prin suflet,se amesteca,uit,imi aduc aminte,ma chinui sa ma inteleg,dar de fiecare data apare ceva nou,care ma macina si mai tare.
Ma gandeam ca mai tot timpul tanjim dupa ceva,parca de fiecare data ne dorim mai mult,dar de multe ori, cand obtinem acel ceva,nu ne mai face fericiti.De ce?Sa fie natura umana asa?Sa fie adevarat ca fericirea [deplina,as zice eu!] e ceva ce nu se atinge niciodata?Tot ce e posibil.Clar,exista multe lucruri care ne fac fericiti si care sunt aproape de noi,dar care ni se par normale,naturale,banale chiar,fara sa ne dam seama deseori ca atunci chiar suntem fericiti.Eu,spre exemplu...eu sunt fericita cand mananc ciocolata,cand privesc marea,ba mai mult,cand ma gandesc la ea,cand citesc ceva frumos,cand ascult Vama si,in general,piese care sunt aproape de mine,de sufletul meu,cand scriu pe blog [da,si atunci sunt fericita :)],cand stau de vorba cu mama,cand privesc stelele sau un rasarit de soare,cand aud ploaia si cand simt picaturi mari si reci alunecand pe umerii mei...sunt fericita de multe ori,dar de putine ori imi dau seama...
Uneori as vrea sa traiesc intr-o lume a mea,o lume ideala,in care sa nu existe tristete,totul sa decurga asa cum vreau eu,dar ma trezesc la realitate si ma gandesc ca,in primul rand,asta e imposibil si apoi,ce fericire ne-ar mai aduce,spre exemplu, un 10 la o teza,daca nu am fi constienti ca am pierdut nopti intregi facand eseuri sau chinuindu-ne cu niste teoreme absolut tampite?
Ma uitam in urma si ma gandeam cate am realizat anul asta,parca nu-mi vine sa cred ca am avut timp si ca experientele astea sunt ale mele.Da,am dormit putin,m-am stresat,am mancat cand mi-am adus aminte [mint,imi aduceam aminte des si sufeream,dar n-aveam timp si cand aveam timp eram cine stie pe unde,asa ca n-aveam ce sa mananc],m-am enervat,am intarziat,m-am grabit,mi-am dat banii de buzunar pe taxi-uri...dar ce farmec ar fi avut altfel? Cand nu te zbati pentru ceva,cand nu stii ca ai muncit si ai suferit oarecum ca sa obtii lucrul respectiv,nu il apreciezi la adevarata lui valoare...sau cel putin,asa mi se intampla mie.

Exista lacrimi de fericire? Sigur,suta la suta.Despre asta,vom mai discuta intr-un post viitor,tre' sa ma mai informez.Chiar vreau sa descopar legatura dintre tristete/fericire si lacrimi.Da,stiu ce sunt lacrimile,dar vreau sa stiu cum apar ele fix la timp,care e legatura dintre psihic,dintre emotii si picaturile astea sarate care ni se rostogolesc grabite pe obraji....

Be happy and have dreams!

P.S."...fara vise,n-ai neimpliniri,n-ai sperante,n-ai dezamagiri..."

3 comments:

Anonim spunea...

When i grow up ... :>
:))

INeedADream spunea...

Indiferent ca sunt lacrimi de fericire sau de tristete, prin ele ne exprimam sentimente...unele foarte puternice pot spune. Pentru ca nu vei plange decat atunci cand te simti extrem de fericit sau foarte trist.Insa sincer si eu sunt foarte curioasa sa aflu ce se ascunde de fapt in spatele acestor lacrimi..de unde provin ele de fapp.

Ioana spunea...

@a1e: thanks :) da,cred ca toti ne conturam o lume ideala...o sa ramana doar un ideal,oricum :-s :P

@laura,when you grow up what? :))

@inad: daca afli tu prima,sa-mi dai de stire,da? :">
desi,tin sa spun ca eu plang si "de nebuna" daca pot sa zic asa...nu numai cand sunt super-fericita sau foarte trista :-ss