Cu Oana la Londra, a doua oară în 2026 (sau Londra pentru cititori)
Acum 3 săptămâni
vineri, 19 decembrie 2008
N-ati ghicit? Nici n-o sa puteti si nici n-o sa intelegeti decat daca va duceti la sex-shop-ul ala de pe Dealu' Mare [habar n-am pe unde e intrarea, dar va puteti lua dupa semne...banuiesc] si daca cititi afisul ala de afara "Catre sex-shop..."nu stiu ce si o hartie pe care scrie : "Vindem si pe bonuri de masa!" Hehe...si iata cum tichetele de masa te pot purta pe cele mai inalte culmi ale fericirii in pat :>
Asa ca daca dupa ce ai cheltuit tot cash-ul pe cadouri si decoratiuni de Craciun si dupa ce umpli cosul de la Kaufland cu destula mancare pentru 3 luni, nu pentru cateva zile, cat dureaza sarbatoarea, iti mai raman cateva bonuri de masa, mergi si achizitioneaza ceva ca sa faci pe cineva fericit de Craciun, respectiv pe sotul/sotia, iubitul/iubita.
Banii n-aduc fericirea, dar bonurile de masa - DA! ;)
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Back from "Hitler in Love"[one man show!] . Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.
De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:X
Cuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.
Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.
In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.
Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!
P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :X Si mi-am pus si dorinta :X
Let it snow,let it snow,let it snow...
Ma gandeam ca astept cu ataaaata nerabdare Craciunul,mirosul de sarbatoare,caldura care e in sufletul meu,desi afara nici nu-ti simti nasul de frig,canile de ceai baute dupa cateva ore petrecute in frig ca sa nu racesc....si mi-am dat seama ca alti copii [da,inca mai sunt un copil,vreau sa cred ca sunt! :X] nu stiu daca vor avea macar sansa sa impodobeasca bradul si sa astepte cu sufletul la gura sa vina Moshu'.
Si mi-am dat seama de un lucru in ultimele doua saptamani : ar trebui ca de fiecare data cand avem posibilitatea sa salvam o viata donand o suma de bani,sa o facem cu drag.Sa ne gandim ce putem face noi cu acea [cat de mica] suma si sa ne gandim si cat de importanta ar putea fi pentru un copil a carui viata depinde de o operatie ale carei costuri sunt imposibil de acoperit de cei apropiati.
Sa ne gandim ca nu de fiecare data Dumnezeu pune in mainile noastre soarta unui om bolnav [cei ce l-au cunoscut pe Albert stiu despre ce vorbesc :-< ] si atunci cand avem posibilitatea de a face ceva,sa nu mai ezitam! Si uite ce ne roaga Cabral,dandu-ne astfel sansa de a face ceva si pentru sufletele noastre:
Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Scris la 08:10 - 12 Dec 08 de catre cabral
Duminica (adica poimaine) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!
Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!
M-au intrebat multi la evenimentul Pentru Erika 1 de ce am tinut atat de mult sa multumesc bloggerilor pentru ce s-a intamplat acolo. Am raspuns simplu… pentru ca in afara de a veni si-au adus prietenii, au scris pe blog, au imprastiat vorba si acest gest de ajutor s-a transformat intr-o miscare de amploare. Toti cei care au legatura cu netul au aflat de Erika. Poate nu toti au donat pana acum, dar la un moment dat, cunoscand situatia o vor face! Si asta in buna parte este si meritul blogosferei.
Asadar, va rog din nou: DATI DE STIRE! Ca dati sau nu dati link incoace nu mai conteaza, povestiti despre Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei - Strada Glodeni 3, Bucuresti - harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:
- Spin
- Vama
- Directia 5
Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.
Info: toate trupele canta pro bono, Clubul Fiat 500 Cabaret ne-a fost pus la dispozitie gratuit (merci Bogdane!), cei implicati in organizare (in afara de mine se numara mamica Alina Ferseta si Alin Popa - plus inca cateva suflete) nu iau nici un leu, tot ce se intampla acolo se face 100% pentru Erika. Si va spun asta pentru a nu aparea intrebari aiurea.
Si va mai spun ceva:
Cand Tudor a spus ca va canta la Da-i un Craciun fericit! / Pentru Erika 2 mi-a zis ca vor trebui totusi niste bani pentru tehnic. La doua secunde dup-aia am spus ca platesc eu tehnicul doar sa iasa bine, la inca 2 secunde a spus ca plateste el. La doua zile ma suna si zice: Ba, fi atent, am vorbit cu baietii din tehnic si i-am intrebat cati bani trebuie sa le dau pentru evenimentul pentru Erika. Stii ce-au spus? Tudore, tatal copilei e coleg cu noi, lucreaza in bransa, venim moka si cu drag!
Asadar… asta inseamna sa ne regasim sufletele. Gata, ma opresc acum pana sa o dau in melodrama feroce, va rog sa vorbiti cu cati mai multi oameni, sa-i invitati la un show misto cu un scop frumos, sa-i invitati la o seara beton cu un scop superb… Sa-i dam un Craciun frumos… Erikai. Da, putem!
Pentru noi,cei care nu putem ajunge duminica acolo,exista la Cabral pe blog informatii despre un teledon si conturile unde putem dona.
Sa fim mai buni macar de Craciun!
duminică, 7 decembrie 2008
Suntem in 7 decembrie si afara nu ninge,nici macar nu ploua si nici macar nu e innorat...e soare! Cat e de cald sau de frig,n-am idee,dar starea pe care mi-o da ceea ce vad pe fereastra nu e nicidecum cea despre care vorbeam in "Miros de Craciun",iar daca nu ar fi colindele care se aud din boxele mele acum...it would be even worse.
Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!
Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.
Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)
As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<
P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*
Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!
Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.
Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)
As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<
P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*
vineri, 5 decembrie 2008
Si cand crezi ca trecutul a ramas in urma,vine o seara de decembrie cu miros de mandarine si Mos Nicolae! Si fluturii se joaca "matele incurcate" la tine in stomac,un film vechi de vreo 2-3 ani iti ruleaza pe panza usor ingalbenita a amintirii,iar vocea si zambetul lui te fac sa te intrebi :"What if...?".Si chiar daca plecati amandoi...in directii diferite,esti fericita!
Multumesc,Mos Nicolae!
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Asa si cu viata,toti vom muri candva,dar ar trebui sa avem dreptul sa luptam si sa ne straduim sa ne facem viata cat mai frumoasa,nu sa ni se spuna la un moment dat,cand lucrurile sunt cat se poate de frumoase : STOP JOC!
El n-a putut sa faca tot ce si-ar fi dorit,dar atata timp cat a jucat,a jucat onorabil si a schimbat pozitia velelor in asa fel incat sa-si duca vasul spre destinatie! Albert ne-a transmis tot timpul un mesaj,dar un mesaj pe care nu l-am inteles decat acum;acum am primit lectia : trebuie sa ne traim viata la intensitate maxima,sa traim clipa si sa luptam pentru visele noastre!
Poate nu e corect fata de noi,dar poate asa trebuia sa fie! Poate acolo sus e mai multa nevoie de el decat aici! M-am revoltat,am incercat sa-mi raspund la intrebarea "De ce?" si nu am gasit decat o varianta : "Pentru ca asa a vrut Dumnezeu si Dumnezeu stie ce face!" .
Sunt convinsa ca nu i-ar placea sa stie ca plangem,sunt sigura ca nu ar fi vrut sa lase in urma decat zambete sau hohote de ras,asa cum facea mereu,peste tot pe unde trecea...si nu lacrimi! In momentele astea trebuie sa trecem peste si sa ne amintim de ceea ce el ne-a invatat : viata merge mai departe! Meciul trebuie dus pana la capat chiar daca unul dintre discursuri schiopateaza sau cross-ul este saracacios! Numai jucand vom putea castiga!
Multumesc,Albert,pentru tot ce mi-am dat seama ca am invatat de la tine! Iti promit ca daca "papusha mica si sexoasa" va mai juca vreun meci de debate in viata ei,o va face cu gandul la tine si va da tot ce are mai bun ca sa castige! Cu o singura conditie : sa ii promiti si tu ca vei fi spectator si sustinator al fiecarui meci.Spune acolo sus ca ai vrea sa dea lumina putin mai mica,sa se vada mai bine imaginea si ia-ti un microfon performant,sa poti sa ne soptesti atunci cand vom fi in pana de idei!
Dumnezeu sa-l odihneasca! Nu-l vom uita niciodata! :-< :-< :-<
vineri, 21 noiembrie 2008
Asta ma intreaba Denisa in ultimul ei post :)
Sa ma gandesc,deci,la 5 lucruri pe care le-as face cu un borcan:
-l-as umple cu multe zambete si hohote de ras si muuulta fericire!
-as ascunde in el scoici si miros de mare,iar cand mi-ar fi dor l-as deschide,as inchide ochii,as pune in playlist doar VAMA si m-as simti la mare :">
-as pune in el bucatele de pepene,cirese,struguri si ciocolata si i-as sopti o vraja astfel incat sa nu se goleasca niciodata :X
-as aduna in el toate momentele frumoase,toate momentele in care am simtit fiori,cele in care m-am indragostit,toti baietii cu fular si pe baiatul cu geaca albastra :)
-as pastra inauntru copilaria,sa pot retrai oricand clipele speciale de atunci.
Oare ce ar face Catalina :) siiiiiii Laura :* cu un borcan?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
