The voice within me

Poate ca titlul ne duce cu gandul la Ionica si Geta, la Isoscel, la "ani de liceu, cu emotii la romana...", la iubiri copilaroase, la petreceri si excursii si un sac de amintiri pe care il vom purta cu noi toata viata.
Dar nu despre asta e vorba aici.Aici e vorba despre ce facem in liceu pe langa chiul organizat, excursii si iubiri.Adica despre ce invatam.Nu! Nu asta am vrut sa zic! Am vrut sa zic : despre ce ar trebui sa invatam, pentru ca pe noi nu ne invata nimeni sa fim oameni de valoare si cetateni buni.Pe noi ne invata cum respira broastele, care sunt izomerii de pozitie ai pentinei si cum sa-l aflam pe x din ecuatiile trigonometrice in care sinusul unei expresii este egal cu sinusul altei expresii.Dar despre trigonometrie cu alta ocazie.

Scoala romaneasca are nevoie de o reforma! Cu siguranta! De ce? Pentru ca Romania are nevoie de o reforma, iar cei ce ar trebui sa o infaptuiasca sunt tinerii, cei care ies acum de pe bancile scolii.Adica noi.Si ar trebui sa fim capabili de chestia asta.Dar nu vom reusi sa schimbam Romania daca stim doar legile lui Kirchhoff sau versurile din Luceafarul.
Suntem victimele unui sistem nenorocit, care face din noi niste roboti; si e tot vina noastra ca nu avem pasiuni si ocupatii.Ne crede cineva ca am prefera sa citim o carte buna, decat sa tocim treizeci de pagini din care oricum peste cateva zile nu vom mai sti o iota?
E trist si nedrept si revoltator.Si tocmai de aia trebuie sa facem ceva ca sa schimbam lucrurile. Pentru ca putem sa o facem.Sunt sigura.Ne trebuie doar dorinta de a schimba ceva, vointa multa si ...curaj, pentru ca drumul nu va fi usor, sigur!

Ce sens si ce punct de plecare are post-ul asta? Am primit o scrisoare de la Tudor, care m-a facut sa ma mai gandesc la chestia asta si mi-am dat seama cat dreptate are.If you don't feel like reading it, just listen to it.You won't waste your time, don't worry!