The voice within me

Pentru că ai fost alături de mine tot timpul.
Pentru că niciodată nu ai pus altceva pe primul loc, decât pe mine.
Pentru tot ceea ce m-ai învăţat.
Pentru fiecare mustrare, pentru fiecare încurajare, pentru fiecare zâmbet şi pentru fiecare sfat.
Pentru că tu eşti cea care se bucură din tot sufletul când eu sunt fericită şi cea căreia chiar îi pasă atunci când sufăr.
Pentru că ai făcut faţă cu brio tot timpul valurilor de "De ce?"-uri.
Pentru că nu mi-ai ascuns niciodată lucruri pe care chiar trebuia să le ştiu.
Pentru că îţi faci griji pentru mine chiar şi când nu e nevoie.
Pentru că mă motivezi şi mă susţii.
Pentru că fără tine nu aş fi fost cine sunt.
Pentru tot ce ai făcut, faci şi vei face pentru mine...

...îţi mulţumesc, mami! La mulţi ani!

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you.

Sunt în vacanţă, ador lucrul ăsta, citesc şi azi am fost la teatru. "Ţi-am spus vreodată că mă iubeşti"? Merită să sacrificaţi o oră din viaţa voastră pentru piesa asta şi nu pentru că vă spun eu că mi-a plăcut. La fel cum nu văd de ce nu aţi merge pentru că altcuiva nu i-a plăcut. Sau de ce ar fi nevoie să ai o părere conformă cu a majorităţii. Deci da, mergeţi să vedeţi dacă aveţi ocazia, poate vă tentează şi pe voi o discuţie cu voi înşivă, o revedere cu voi, cei de acum câţiva (sau mai mulţi) ani.

O să mă opresc. N-o să mai mănânc ca o disperată. Promit. Să termin dulciurile pe care le am în casă şi gata. Pe bune. Adică serios, acum...cine ar putea să mănânce sănătos şi regulat şi hipocaloric când Milka aia zâmbeşte aşa frumos de pe raftul dulapului, când bomboanele alea de ciocolată parcă dansează sub brad şi strigă: "Pick meee, pick meeeee!", când biscuiţii ăştia cu care mă delectez acum merg atââât de bine cu ceaiul de fructe de pădure? Măcar ceaiul e light şi sănătos, nu? :)) La cafea am renunţat pentru moment, dar abia aştept să-mi cumpăr ciocolată caldă din aia buuună, pe care o faci cu lapte şi iese atât de densă şi bunăăăă....ăăăă, când o să slăbesc, vreau să zic...da, atunci o să-mi permit să mă mai răsfăţ. Şi-mi iau şi minge de gimnastică. Aşa, ca să mă dau mare.
Şi când te gândeşti că începusem ziua bine...noroc, ăăă, ghinion cu pizza aia. Eeeeh... ce bine că nici nu vine ziua mea şi nici nu o să fac Tiramisu şi nici nu o să mănânc şi nici n-are multe calorii....ceee bineee...

Încă mi se pare ciudat cât de drăguţ a început anul. Şi calm. Şi sunt cât de cât împăcată cu mine însămi şi am chiar şi o idee despre cam ce aş vrea să fac anul ăsta, pentru că oricât m-aş minţi, mie îmi place să fac şi planuri, chiar dacă nu le îndeplinesc...

Şi da, unul din planuri e să nu mai mănâââââânc atâââât. Şi să fac şi exerciţii. Da. Trebuie. Noroc că mai am cu cine să mă încurajez, dar şi de la cine să iau exemplu. Da, deci, wish me luck!

De mâine. Gata. Sigur. Sper.

Later edit: Astăzi am pierdut un cercel. Sunt tristă. Pentru că erau albaştri. Adică bleumarin, sau aşa ceva... Ouh :-<

Cheryl Cole - Fight For This Love
Asculta mai multe audio Muzica

"Anything that’s worth having
Is sure enough worth fighting for...
Quitting’s out of the question
When it gets tough gotta fight some more..."

"Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measures. We ask ourselves: "Who am I to be brilliant, gorgeous, talented, fabulous?". Actually, who are you not to be? And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fears, our presence automatically liberates others."

La mulţi ani! Eu am început anul bine şi ar fi frumos dacă ar continua în acelaşi registru :) Eh. Trăim şi vedem.

Şi într-o dimineaţă ca asta nici n-ai nevoie de cafea, darămite de una tare...

Ascultând nişte muzică de acum câţiva ani buni şi răsfoind prin albumul cu amintiri al minţii am ajuns la o concluzie. De unde până acum eram aproape sigură de faptul că băieţii nu-şi amintesc chestii mici, care au locşorul lor acolo, acum sunt convinsă că măcar unii îşi amintesc...şi încă aşa, cu lux de amănunte. Da, oricât de insensibili i-am considera noi şi oricât de puţin credem noi că le pasă...mie mi-a demonstrat chestia asta un tip de la care chiar nu mă aşteptam să aducă vorba despre subiectul respectiv, darămite să-şi amintească exact o replică pe care eu, personal, aş fi putut doar s-o parafrazez. Deci, da, băieţilor poate să le pese, băieţii pot fi sensibili, băieţii pot să surprindă uneori, chiar deseori.

Îi admir pe băieţii sinceri, care sunt în stare să recunoască nişte chestii . E drept, în faţa fetelor pe care abia încep să le cunoască şi într-o stare uşor...veselă să-i zicem. Am zis uşor, chiar foarte uşor.
Discuţie, el şi ea, timp de când se cunosc: câteva ore, cadru: festiv şi totuşi foarte degajat:

"[...]
Ea: dar oricum, nicio fată nu vă crede cu adevărat când spuneţi Te iubesc...
El: (zâmbet) păi nici...păi pentru că nici n...
El şi ea: ...nu e adevărat...
Ea: exact, de-asta şi zic.
El: ...da, aşa e, ai dreptate!
[...]"

Atât despre ei.

În altă ordine de idei, din nou aceeaşi problemă: nu-mi vine să cred că mâine va fi ultima zi din an :| Nici măcar nu mai fac vreun bilanţ, n-are sens, pentru că deja ştiu că anul ăsta am făcut mai puţine decât mi-aş fi dorit, dar am făcut şi lucruri la care nu mă gândeam anul trecut pe vremea asta. Nici planuri pentru 2010 nu-mi fac, vi le dau vouă pe toate, dacă le vreţi. M-am hotărât să nu mai trăiesc în viitor.

La mulţi ani!