The voice within me

Buuun. Sfârşit de săptămână. Nu mai fac demult bilanţuri şi azi chiar nu mai am chef să mă gândesc la ce mai am de făcut după weekendul ăsta. Mă odihnesc acum şi gata. Punct şi de la capăt.
Am de onorat o leapşă, deci să începem.

10 lucruri pentru care merită să trăieşti (a se înţelege că e o selecţie, nu un top :) ordinea e şi ea aleatorie )

-familie
-iubire
-prieteni
-babiiiiessss :X
-plimbări şi călătorii
-pepene, ciocolată şi cafea :X
-cărţi
-filme, seriale şi muzică
-dansss
-experienţe de tot felul

***

În altă ordine de idei: FORCE Summer School continuă aşa că puneţi mâna şi aplicaţi!! Nu ştiţi ce e FORCE? Înseamnă că degeaba aveţi internet!! Nu o să dau detalii "tehnice", pe astea le aflaţi de aici : www.force.ro şi de pe blog. Eu o să vă zic de ce să aplicaţi, din punctul de vedere al unui fost participant:
-pentru că o să cunoaşteţi nişte oameni bestiali, motivaţi, plini de viaţă şi super de gaşcă.
-pentru că nu o să aveţi niciodată timp să vă plictisiţi.
-pentru că o să învăţaţi în zece zile de zece ori mai mult decât aţi fi învăţat în zece zile de şcoală.
-pentru că o să vă daţi seama că puteţi face lucruri la care nu v-aţi fi gândit înainte.
-pentru că la Vila Olga există piscină, hamace, trambulină şi leagăn :X
- pentru MAFIA :X:X:X:X:X

Şi din multe alte motive! Aşa că descărcaţi formularul, completaţi-l şi eu vă ţin pumnii!

***

A venit primăvara! :X Şi vine vara! :X

Asculta mai multe audio Muzica


M-am săturat de oamenii ăştia. M-am săturat de ipocrizia şi frustrarea unora. Nu mai suport să văd cum suntem luaţi de fraieri. Sunt sătulă până peste cap de porcăria asta de sistem. Şi de oamenii fără personalitate. De oamenii care se conformează chiar şi atunci când au dreptate. De oamenii care nu sunt în stare să-şi spună părerile şi să-şi strige drepturile în gura mare. De laşi. Gata. Nu mai suport! Dacă aşa aveţi de gând să continuaţi, dacă aşa vreţi să trăiţi, n-aveţi decât. Luaţi-l pe "Asta e, nu avem ce face!" în braţe şi porniţi la drum...o să ajungeţi tare departe, fiţi siguri...Îmi vine să strig de nervi când văd atâţia care aşteaptă ca altcineva să facă lucrurile pentru ei. Vrei să se schimbe ceva? Pune tu mâna şi schimbă primul/-a. Nu eşti în stare să faci chestia asta? Atunci nu cere de la alţii.

Gata. De azi o să fiu imună la voi. Sigur, o să mă port ca şi până acum, dar nu vă mai cer nimic. Am înţeles, nu puteţi. Eu pot pentru că vreau. E problema voastră ce veţi face mai departe. Nu, nu e uşor, dar pot să încerc. Voi sunteţi precum şoricelul care a căzut în borcanul de smântână şi a zis "Asta e, nu am ce face, o să mor!" şi a aşteptat să moară. Eu sunt precum vecinul lui, care a dat din lăbuţe până când, obosit, epuizat şi-a dat seama că nu se mai scufundă, ci stă pe ceva tare : smântana transformată în unt.
Mult succes vă urez!


Şi cu asta punct. De acum mă gândesc la mine, la planurile mele, la tot ce vreau să fac, la cum să găsesc timp pentru toate, dar şi pentru mine. Ador să am obiective bine trasate şi o să încerc să le ating, chiar dacă nu voi reuşi. Nu am decât de învăţat. Primăvara e momentul perfect pentru schimbare şi noi începuturi! :X

Every now and then, things happen and some of them simply tear me up. But it seems I'm strong enough to put the pieces back together and start again. Better, more determined and more confident. Sometimes, I feel like the scars are never going to disappear and maybe they are actually not, but every single one of them reminds me that "if it doesn't kill you, it will make you stronger"...and I feel so proud of myself. Just until the next breakdown, when I start it all over again. I suppose there are things I forget and I'll never learn for good, so from time to time I need to remember...I need new wounds, so I can spend a little more time taking care of them...of myself. Even if it hurts, even if the pain feels almost unbearable at times.Even if I know that some of them are never going to become scars and the pain will still linger.

"What's worse, new wounds which are so horribly painful or old wounds that should've healed years ago and never did? Maybe our old wounds teach us something. They remind us where we've been and what we've overcome. They teach us lessons about what to avoid in the future. That's what we like to think. But that's not the way it is, is it? Some things we just have to learn over and over and over again." (Grey's Anatomy)

Asculta mai multe audio Divertisment

One of the reasons I enjoy watching Grey's Anatomy is this: the voiceovers...quotes worth to be written somewhere you can read them every now and then. I find them really inspired and touching. Here's a quote about big days in our lives; the first part is from the beginning of the episode, the other two are from the end, just a few minutes one from another. Enjoy!

"You never know the biggest day of your life is going to be the biggest. The days you think are going to be big ones, they're never as big as you make them out to be in your head. It's the regular days, the ones that start out normal, those are the days that end up being the biggest.

You never know the biggest day of your life is your biggest day...not until it's happening.

You don't recognise the biggest day of your life...not until you're right in the middle of it. The day you commit to something...someone; the day you get your heart broken; the day you meet your soulmate; the day you realise there's not enough time because you wanna live forever. Those are the biggest days. The perfect days."

I need to stop making plans and not respecting them. I need to set some goals, some real goals and work hard in order to achieve them. And I will.

Every day I hear people complaining. I complain. Every single day. People don't even listen to each other. We don't have conversations anymore, 'cause we don't listen to the people around. We just wait for our turn to talk, to say our problems out loud, to make our voices heard. Nobody's more important than we are, nobody's got bigger problems than we have so by no means should anybody interrupt us.
And I think that, subconsciously, we are aware that the person in front of us doesn't listen to us either. However, it's just a little bit more comfortable to talk in front of a real person than in front of the mirror, 'cause that person has also got problems, has also got weaknesses and flaws, that person is as imperfect as we are...and that's comforting. Very comforting. Because this way we are sure we won't be judged. We usually encourage one another, we offer and ask for support, we seek approval and hope that if we aren't the only ones who've made mistakes, this means we are not as guilty as we feel, we are not as bad as we feel and this way...we can go on with our lives...our superficial, senseless lives. And we call this friendship. We call it friendship...how ironic and...and deceitful...!


OK. That was a pessimistic approach. This doesn't mean I don't believe in friendship, and people we really care about and who really care about us, and who are there for us and we are there for, too. I do believe. Cause no matter how hard we try to be strong and not care and keep distance... we need to have people to love and be close to. That's how it is. That's how we humans are. And, personally, I like this, even if we get hurt sometimes.

I'll finish this post with a quote from "Grey's Anatomy":

"At the end of the day, when it comes down to it, all we really want is to be close to somebody. So this thing, where we all keep our distance and pretend not to care about each other, is usually a load of bull. So we pick and choose who we want to remain close to, and once we've chosen those people, we tend to stick close by. No matter how much we hurt them, the people that are still with you at the end of the day - those are the ones worth keeping. And sure, sometimes close can be too close. But sometimes, that invasion of personal space, it can be exactly what you need."

no hay ceguera peor que no querer mirar.