Cu Oana la Londra, a doua oară în 2026 (sau Londra pentru cititori)
Acum o săptămână
luni, 6 octombrie 2008
Oare de ce simte nevoia să o vadă în fiecare zi? De ce ar vrea să fie mai aproape de ea,chiar şi atunci când o ţine în braţe? De ce îşi planifică timpul în funcţie de ea şi nici măcar nu îşi dă seama? De ce alături de ea face lucruri pe care singur nu le-ar fi făcut niciodată? Cum a reuşit să-l schimbe? Sau nu l-a schimbat? Oare aşa a fost mereu şi alături de ea doar s-a descoperit?
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
vineri, 3 octombrie 2008
Hm,a trecut ceva timp.Eh,nu,n-am parasit blogul,nici nu m-am lasat de meserie cum se ingrijora Laura :)) Dar,na,chiar a inceput scoala si ma gandesc ca eu as avea nevoie de o zi de vreo 30 de ore,cel putin.Dar bine,asta e o alta poveste si chiar m-am hotarat ca nu o sa mai vorbesc despre timp,adica,ce naiba...
Da,suntem "in paine" cum s-ar zice,dar asta nu ne impiedica sa ne simtim ok la liceu.Adica,tin sa-mi reamintesc mereu ca astia sunt anii de liceu,altii nu vor mai fi [si nu,n-am in program sa repet vreunul] si tre' sa profiti de ei si nu,nu vreau sa fiu siropoasa.Adica eu chiar cred ca tre 'sa te bucuri de chestiile mici.
Chestiile astea mici,ar putea fi chestii de genul : sa ajungi la scoala de la 07:26,impreuna cu colegutzele tale scumpe,ca sa ocupati banca in spate in noua clasa,aia de la subsol [btw,oribila clasa :))] , sa cobori din masina,impreuna cu aceleasi scumpe colegutze,in mijocul unei cozi imense la un sens giratoriu si sa alergi [printre masini si injuraturile soferilor] cei 35 de metri ramasi pana la scoala,doar pentru ca dirigu' asculta daca intri dupa el [ma rog,asta desi tu esti de serviciu pe scoala si poti sa intarzii un minut] , sa iesi de la ora cu 2 minute intarziere si sa nu ai timp sa-ti cumperi o banana si o cafea,pentru ca "s-a sunat".
Bun si sa ne oprim la aspectul asta.Sunt niste chestii pe care in veci nu le voi intelege la profesori,la multi dintre ei.Cum poti sa intrebi un elev cand iti cere voie la toaleta : "Pai in pauza ce-ai facut?" Pai in primul rand,dragi profesori,sa va lamuresc un aspect : daca mai esti si fata si mai inveti si pe undeva pe la mama naibii,la,subsol,in conditiile in care baia fetelor e la etaj si daca,asa cum se intampla de obicei,tre' sa stai la coada,sincer va spun ca nu prea iti ajung 5 minute.Ma rog,asta in cazurile fericite,cand nu-ti da dirigu' drumul dupa ce au trecut 5 minute si din ora de conta.
Dar sa presupunem prin absurd [asta e de la mate,cred!] ca ai avea timp! Si sa presupunem,tot prin absurd,ca elevul chiar cere voie la toaleta si nu ca sa vada ce mai e prin liceu sau ca sa scape 5 minute acolo de ora.Cum sa-l intrebi de ce nu s-a dus in pauza? Ati merita,o data,dragi profesori,sa va raspundem : "Pentru ca nu m-a trecut.Acum ma trece!" Serios vorbesc!
Ma rog, de obicei,nu prea cer voie la toaleta,deci pe mine nu ma afecteaza direct.Dar asa,ca principiu.
In alta ordine de idei, o sa ma intorc la dans o perioada,pana in iarna.Dragutz din partea profei.
Sper sa fie ok,sa-mi ajunga timpul.De chef nu se pune problema,am din plin,dar,eh,asta e situatia.Mi-e cam frica sa nu ma obisnuiesc prea mult si sa nu mai pot reunta apoi.Eh,dar va trebui!
Bun,gata cu chestiile despre scoala.E weekend acum :X Si asta destul de plin,dar asta e.
Azi am dormit dupa-masa.2 ore juma'te :X adorabil a fost. Uitasem cum e sa dormi dupa-masa :X Si acum iar mi-e somn,dar e foarte bine.O sa merg sa dorm cat de curand :> Dar mai intai sa-mi fac unghiile.
Cam atat azi :)
Aaa,de ce se cheama post-ul asta asa? Pai pentru ca am ascultat Ombladon-Daca pozele ar vorbi si alta idee de titlu nu aveam.
Daca pozele ar vorbi,amintirile ar fi vii...am sti iar ce gandeam cand eram copii...poate ca poza ta din rama ti-ar sopti..."Stii,nu esti ce-mi doream sa fii!"
Da,suntem "in paine" cum s-ar zice,dar asta nu ne impiedica sa ne simtim ok la liceu.Adica,tin sa-mi reamintesc mereu ca astia sunt anii de liceu,altii nu vor mai fi [si nu,n-am in program sa repet vreunul] si tre' sa profiti de ei si nu,nu vreau sa fiu siropoasa.Adica eu chiar cred ca tre 'sa te bucuri de chestiile mici.
Chestiile astea mici,ar putea fi chestii de genul : sa ajungi la scoala de la 07:26,impreuna cu colegutzele tale scumpe,ca sa ocupati banca in spate in noua clasa,aia de la subsol [btw,oribila clasa :))] , sa cobori din masina,impreuna cu aceleasi scumpe colegutze,in mijocul unei cozi imense la un sens giratoriu si sa alergi [printre masini si injuraturile soferilor] cei 35 de metri ramasi pana la scoala,doar pentru ca dirigu' asculta daca intri dupa el [ma rog,asta desi tu esti de serviciu pe scoala si poti sa intarzii un minut] , sa iesi de la ora cu 2 minute intarziere si sa nu ai timp sa-ti cumperi o banana si o cafea,pentru ca "s-a sunat".
Bun si sa ne oprim la aspectul asta.Sunt niste chestii pe care in veci nu le voi intelege la profesori,la multi dintre ei.Cum poti sa intrebi un elev cand iti cere voie la toaleta : "Pai in pauza ce-ai facut?" Pai in primul rand,dragi profesori,sa va lamuresc un aspect : daca mai esti si fata si mai inveti si pe undeva pe la mama naibii,la,subsol,in conditiile in care baia fetelor e la etaj si daca,asa cum se intampla de obicei,tre' sa stai la coada,sincer va spun ca nu prea iti ajung 5 minute.Ma rog,asta in cazurile fericite,cand nu-ti da dirigu' drumul dupa ce au trecut 5 minute si din ora de conta.
Dar sa presupunem prin absurd [asta e de la mate,cred!] ca ai avea timp! Si sa presupunem,tot prin absurd,ca elevul chiar cere voie la toaleta si nu ca sa vada ce mai e prin liceu sau ca sa scape 5 minute acolo de ora.Cum sa-l intrebi de ce nu s-a dus in pauza? Ati merita,o data,dragi profesori,sa va raspundem : "Pentru ca nu m-a trecut.Acum ma trece!" Serios vorbesc!
Ma rog, de obicei,nu prea cer voie la toaleta,deci pe mine nu ma afecteaza direct.Dar asa,ca principiu.
In alta ordine de idei, o sa ma intorc la dans o perioada,pana in iarna.Dragutz din partea profei.
Sper sa fie ok,sa-mi ajunga timpul.De chef nu se pune problema,am din plin,dar,eh,asta e situatia.Mi-e cam frica sa nu ma obisnuiesc prea mult si sa nu mai pot reunta apoi.Eh,dar va trebui!
Bun,gata cu chestiile despre scoala.E weekend acum :X Si asta destul de plin,dar asta e.
Azi am dormit dupa-masa.2 ore juma'te :X adorabil a fost. Uitasem cum e sa dormi dupa-masa :X Si acum iar mi-e somn,dar e foarte bine.O sa merg sa dorm cat de curand :> Dar mai intai sa-mi fac unghiile.
Cam atat azi :)
Aaa,de ce se cheama post-ul asta asa? Pai pentru ca am ascultat Ombladon-Daca pozele ar vorbi si alta idee de titlu nu aveam.
Daca pozele ar vorbi,amintirile ar fi vii...am sti iar ce gandeam cand eram copii...poate ca poza ta din rama ti-ar sopti..."Stii,nu esti ce-mi doream sa fii!"
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Pe terasa.E singura si se uita la stele.Steaua lor e inca acolo.Hm..macar ea sa nu se stinga,daca iubirea lor…
Era trist.De ce? Se iubeau!...sau doar credeau ca se iubesc?!...Si cine e de vina?Cine a gresit? Si cu ce?
Bine,el i-a cerut o pauza,dar ea stie ce inseamna pauza...si nu vrea sa se termine asa.Nu! Ar vrea macar sa-i spuna exact : “Fata draga,nu te mai iubesc!” si atunci o sa inteleaga.
Ii alearga prin minte tot felul de ganduri,de idei,de imagini...ei doi,zambete,saruturi, lacrimi,de fericire,de tristete, ploaia, cafeaua, gogosile,fotografiile,canapeaua...
E tarziu si mai bine merge la culcare.E frig afara si nu are cine sa-i dea haina lui,asa ca o sa se ghemuiasca intr-un colt al patului mult prea mare pentru ea singura...
Intr-o camera mare,luminata doar de o veioza mica,in forma de inima,de la ea....el se uita la fotografii si se gandeste.S-ar uita la stele,dar la el e innorat si,in plus,in stele nu apare ea....
Isi aminteste de noptile de pe plaja....de hanoracul lui pe umerii ei neacoperiti de rochia in bretelutze,de mainile ei inghetate pe paharul de cafea fierbinte...cu lapte,de ochii ei mai albastri decat marea,de nisipul fin care le gadila talpile,de bratara din scoici pe care i-a facut-o ea,de promisiunile facute marii,ca vor veni impreuna mereu,in fiecare an,sa o vada,de EA...
Nu se poate gandi la altceva.Totul in jurul lui si toate gandurile lui au o anumita legatura cu EA.
De ce? E vina lui,da,dar de ce a facut asta.? Nu ii e lui dor de ea,chiar si atunci cand o tine strans in brate? Nu ar vrea el sa fie tot mai aproape de ea,chiar si atunci cand se ascund amandoi sub patura?Nu sunt ochii ei mai albastri de fiecare data cand ii priveste? Nu e ea cea mai frumoasa femeie din lume,indiferent de ora,de zi,de machiajul pe care il poarta sau,cel mai des cand sunt impreuna,nu-l poarta,de hainele pe care le alege sau daca se asorteaza sau nu cu pantofii? Ba da!
Clar,o iubeste! Mai mult ca niciodata! Si el stie ca ea il iubeste si ca l-ar primi inapoi,dar cum sa se duca si sa-i spuna : “Fata draga,te iubesc!Am avut nevoie de o pauza ca sa [ca sa ce,de fapt? Nici el nu stie...caci stia ca o iubeste dinainte!] imi dau seama ca te iubesc! Vreau sa fie totul ca inainte!” Haha,ceva in genul : “Nu plecati,revenim dupa pauza!”,nu?
Fredoneaza versurile pe care i le canta deseori,caci numai alaturi de ea parca nu mai e afon : “L is for the way you look at me…/O is for the only one I see… /V is very,very extraordinary/E is even more than anyone that I adore…..and LOVE was meant for me and you!”
Nici ea nu a adormit.Se gandeste...si asculta muzica lui,la mp3-ul lui, imbracata in tricoul lui ala gri pe care scrie “I MISS YOU!”...”E un pic ciudat cum poate/Cineva s-alunge toate/Ploile ce-au curs intruna in viata ta...E un pic ciudat cum oare/O secunda fara el te doare/Si ajunge sa te atinga,sa poti zbura....Am nimic fara tine/Si tot ce-i mai frumos in viata mea/E doar din vina ta...”
O doare.O doare absenta lui dar,mai ales, motivul absentei sale.Adica faptul ca nu stie de ce e absent.
Se gandeste...oare ce face el acum?
Ii suna telefonul : “Iubito,noi mergem pe sarma/Paseste cu atentie/Nu vrem sa cadem...” . Ochii ii sclipesc,i se taie repiratia.Se uita la telefon : “Stefan apeleaza...” [L-a trecut “Stefan” cand a plecat...nici ea nu stie de ce...] ...”...sub noi e prapastia/E lumea cu vise spulberate/Ai grija cum cazi....” :
-Da!
-Hhhh...Ela?
-Da!
-Te iubesc!
-? Ehm...
-Da,te iubesc si nu stiu pentru ce mi-a trebuit o pauza...stiam ca te iubesc,te-am iubit tot timpul! Si stiu ca si tu ma iubesti! Si stiu ca te doare! Iarta-ma,te rog! Mi-e dor de tine!
-Si mie mi-e dor de tine,Stef....
-Ela,descuie usa,te rog!
joi, 18 septembrie 2008
Ehhh...si iata ca a inceput si clasa a X-a!
Bun,colegi noi...fain! De treaba,baietii se integreaza mai repede din cate vad.Le asimilam noi si pe fete...sa speram :-?
Prima zi,discursul superultraextramega-lung al lu' dirigu',povestiri fara rost,timp pierdut aiurea,cateva glumitze,pupici,imbratisari,texte : "vaaai,fata,ce bine arati!","vaaaai,dar si tu!",aflam oraru',nu mai prindem manuale ca doar ceilalti nu statusera la taclale cu dirigii/dirigele despre amintiri din copilarie,ma plimb un pic cu dirigu pe holurile liceului...mandra! De acuma suntem "aia mari",invatam dimineata,suntem deja de-ai...liceului,ca sa nu zic "de-ai casei".In orice caz,mai vedem si alte chipuri pe coridoare,e fain,desi cam aglomerat,fata de cum eram obisnuita.Dar imi place!
Bun,dupa ce reusim in final sa scapam,hai sa iesim undeva "ca-ntre fete",ca baietii nu ne-au onorat cu prezenta,ca deh...! Ne e foame,ok,hai sa mancam ceva.Afara ploua,atunci nu prea tare,mai tarziu,cand ne-am intors, turna.Pe platou,tamtamtamtamtanananatam,fantana arteziana pornita.
Uh,so secsi,adevarul e ca nici nu era atmosfera destul de umeda,ce sa zic...
Dar ce mai conteaza,domnul primar urca in restaurant exact cand coboram noi... ;))
Zilele urmatoare,cam direct,cam in paine,cam mult...mi-e somn,sunt obosita,nu m-am obisnuit cu programul,cu laboratoru',cu ideea ca a inceput scoala!...adica,hm,chiar vreau vacantza!
Eh,ma gandeam...ce se potrivesc versurile din Ani de Liceu ... "Ani de liceu/Cu emotii la romana/Scumpii ani de liceu/Cand la mate dai de greu!" ...azi am avut emotii inainte de romana si ne-am luptat cu somnul si lenea la ora de mate! Vai,dar dirigu ziceai ca avea motor la degete :)) Eh,noi sa fim sanatosi!
In rest,da,e frumos la liceu...da,chiar e! Aaa,da,chiar mai avem uniforma! Si,da,chiar tre' sa o purtam! Si ne fac si ecusoane,pe alea ni le legam de gat,ca legitimatiile de anu' trecut n-aveau lantz :))
Maine se termina saptamana asta,una obositoare,chiar am nevoie de somn,mult somn! Abia astept,o sa fiu viteaza,o sa rezist pana la sfarsitul orelor si apoi ma asteapta patul meu,da,ala enorm,de va ziceam mai demult :X
Noapte buna!Eu o sa visez vara si marea! Visati si voi :X
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Mai pe seara o sa plec la tara.Ultima data in vacantza asta,tocmai de aia vreau sa merg,sa ma incarc cu putina energie pozitiva pentru zilele,saptamanile,lunile aglomerate si stresante ce vor veni.
Mi-am petrecut o mare parte din vacantza asta acolo si ma simt ca atunci cand eram mai mica si mergeam atat de des si stateam asa de mult...
Sunt o groaza de chestii de care imi aduc aminte cand sunt acolo si ma simt asa bine...
Spre exemplu,vorbeam intr-o seara cu o vecina de acolo si ne aminteam cum duceam noi papusile "la mare" :)) Pana aici,nimic iesit din comun,dar "marea" era un lighean rosu,iar plaja era iarba amestecata cu nisip de la mine din curte.Ma rog,fete destepte, ingenioase,idei stralucite :">
Cel mai mult imi place sa ma uit la albumele cu poze vechi...daca merg la tara si nu ma uit,macar o data, la pozele alea,nu are niciun farmec...Ma amuz copios cand ma uit la pozele nud de la mare,cand aveam 3 ani,cu maimuta si fara,la pozele cu bunicul si capra,la pozele de dinainte de baie [tot nud,de altfel] cu Alexandra [unde Alexandra era o papusa pe care am adorat-o],dar mai ales la cele in care plangeam de parca l-as fi vazut pe bau-bau,asta fiindca mi-era frica de tipu' care facea pozele :))
Uh,mi-e dor....mi-e dor de copilarie,de vara,de iarna,de tot...ce repede trece timpul :-< Feel free,have dreams!
Mi-am petrecut o mare parte din vacantza asta acolo si ma simt ca atunci cand eram mai mica si mergeam atat de des si stateam asa de mult...
Sunt o groaza de chestii de care imi aduc aminte cand sunt acolo si ma simt asa bine...
Spre exemplu,vorbeam intr-o seara cu o vecina de acolo si ne aminteam cum duceam noi papusile "la mare" :)) Pana aici,nimic iesit din comun,dar "marea" era un lighean rosu,iar plaja era iarba amestecata cu nisip de la mine din curte.Ma rog,fete destepte, ingenioase,idei stralucite :">
Cel mai mult imi place sa ma uit la albumele cu poze vechi...daca merg la tara si nu ma uit,macar o data, la pozele alea,nu are niciun farmec...Ma amuz copios cand ma uit la pozele nud de la mare,cand aveam 3 ani,cu maimuta si fara,la pozele cu bunicul si capra,la pozele de dinainte de baie [tot nud,de altfel] cu Alexandra [unde Alexandra era o papusa pe care am adorat-o],dar mai ales la cele in care plangeam de parca l-as fi vazut pe bau-bau,asta fiindca mi-era frica de tipu' care facea pozele :))
Uh,mi-e dor....mi-e dor de copilarie,de vara,de iarna,de tot...ce repede trece timpul :-< Feel free,have dreams!
Ploua,dar nu si in inimile lor! Cerul plangea,dar nu si ei! Lumea era mohorata,oamenii mergeau cu capul in jos,ascunsi sub umbrele mari.Ei se tineau de mana,zambeau si se jucau cu ploaia.Trecuse vara,vara lor,dar erau totusi fericiti!
In fond,de ce n-ar fi fost? Erau impreuna,sfidau cerul zambindu-i indraznet,se uitau la trecatorii nepasatori,care nu intelegeau frumusetea acelei zile de septembrie,rememorau intamplarile din vara si isi faceau planuri pentru Revelion,ea culegea fascinata frunzele colorate,in timp ce el o fotografia "pentru posteritate",cum glumeau deseori.
O punga plina cu gogosi si doua cafele fierbinti cu lapte ii incalzeau atunci cand picaturile erau din ce in ce mai reci.Stateau pe banca uda si priveau porumbeii,iar el ii stergea buzele de ciocolata si zahar.Din cand in cand mai trecea cate un cuplu de batranei care se tineau de mana si pareau la fel de fericiti ca si ei.Atunci zambeau toti patru,iar replicile imediat urmatoare erau, invariabil :"-Am fost si noi asa,mai stii? -Da,ce tineri si frumosi..." sau "-Oare peste 50 de ani asa vom arata si noi? -Cu siguranta! Timpul ne va imbatrani trupurile,dar ne va intineri sufletele...".
Cand ploaia se oprea,plecau.Se asezau comod in canapeaua din sufragerie,ascultau muzica si se uitau la poze.El ii citea poezii,ea desena stelutze si inimioare si adormea cu capul in bratele lui....
In fond,de ce n-ar fi fost? Erau impreuna,sfidau cerul zambindu-i indraznet,se uitau la trecatorii nepasatori,care nu intelegeau frumusetea acelei zile de septembrie,rememorau intamplarile din vara si isi faceau planuri pentru Revelion,ea culegea fascinata frunzele colorate,in timp ce el o fotografia "pentru posteritate",cum glumeau deseori.
O punga plina cu gogosi si doua cafele fierbinti cu lapte ii incalzeau atunci cand picaturile erau din ce in ce mai reci.Stateau pe banca uda si priveau porumbeii,iar el ii stergea buzele de ciocolata si zahar.Din cand in cand mai trecea cate un cuplu de batranei care se tineau de mana si pareau la fel de fericiti ca si ei.Atunci zambeau toti patru,iar replicile imediat urmatoare erau, invariabil :"-Am fost si noi asa,mai stii? -Da,ce tineri si frumosi..." sau "-Oare peste 50 de ani asa vom arata si noi? -Cu siguranta! Timpul ne va imbatrani trupurile,dar ne va intineri sufletele...".
Cand ploaia se oprea,plecau.Se asezau comod in canapeaua din sufragerie,ascultau muzica si se uitau la poze.El ii citea poezii,ea desena stelutze si inimioare si adormea cu capul in bratele lui....
miercuri, 10 septembrie 2008
Hello! Am promis ca daca nu vine sfarsitul lumii,o sa scriu azi :)) Ei bine,nu, n-a venit.Ma rog,era putin probabil,daca o sa vina,o sa vina in timp...pana una,alta,sa mai vorbim despre altceva.
Ei,si daca tot suntem aproape de capitolul spiritualitate si va spuneam acum ceva vreme despre o carte "grozava",sa va zic cateva cuvinte despre ea.Se numeste "Conversatii cu Dumnezeu - pentru adolescenti si parinti" si este scrisa de Neale Donald Walsch.Mi s-a parut super interesanta si chiar o recomand cu caldura.A costat doar 5 lei [era la reducere, de la 8 lei],ceea ce imi intareste conceptul : "Esentele tari sunt in sticlute mici!" si se poate comanda de pe site-ul http://www.editura-foryou.ro
Am aflat despre ea pe un forum.De fapt am aflat despre "Conversatii cu Dumnezeu",prima carte din ciclul conversatiilor [sunt destule,daca vreti sa stiti mai multe,consultati site-ul mai sus mentionat),dar cum eram incantata de idee am comandat-o pe prima care avea titlul "Conversatii cu Dumnezeu",fara sa-mi dau seama ca este una pentru adolescenti si parinti.Tot raul spre bine,cred,din moment ce sunt tocmai o adolescenta.Chiar m-a ajutat :)
Bun,care e ideea : cartea cuprinde o serie de intrebari,incadrate in diverse teme [fiecare tema reprezinta un capitol],intrebari pe care adolescenti din lume le-au trimis,la cererea autorului,ca fiind intrebari pe care I le-ar pune lui Dumnezeu daca ar putea sa Il intrebe ceva.Bineinteles ca intrebarea initiala,primind raspuns,va genera o serie de intrebari [puse,de data aceasta de autor] adiacente si astfel,totul arata ca o conversatie.
Iata ce ne spune Neale Donald Walsch in introducere: [...]Este vorba despre un dialog simplu, clar si care merge direct la tinta. Raspunsurile va pot pune la incercare convingerile despre Dumnezeu, bani, sex, dragoste – despre tot ceea ce ati fost invatati pana acum. Dar, in cazul in care ati dorit vreodata sa stiti daca Dumnezeu va asculta, daca Dumnezeu va poate ajuta cu adevarat, daca lui Dumnezeu ii pasa de voi, daca exista un Dumnezeu si daca exista raspunsuri la intrebarile voastre – atunci aceasta carte e scrisa pentru voi.
Asta, deoarece veti descoperi ca ceea ce conteaza cu adevarat nu este conversatia autorului cu Dumnezeu, ci propria voastra conversatie. Si nu exista un moment mai bun pentru a o incepe, decat clipa de fata.[...]
Iata cateva titluri ale capitolelor din carte : Sexul, Dumnezeu, Succesul, Iubirea, Scoala, Parintii, Drogurile si lista poate continua :)
Mie mi s-a parut foarte interesanta pentru ca m-a facut sa-mi raspund la niste intrebari.Nu e o carte care sa-ti dea raspunsuri,ci o carte care te invata sa le gasesti acolo,in interiorul tau.
O sa notez si vreo cateva citate,asta asa,ca idee:
"Nu poti da nimanui,ceea ce nu ai de dat."
"Esti cu desavarsire adorabila,exact asa cum esti."
"Uneori,cel mai mare dar pe care il poti face este tacerea."
"Nu ai nevoie de nimic din afara ta pentru a fi fericita."
"Iubirea nu este cuantificabila.
Iubirea nu este ceva ce poti distribui in diferite cantitati.Nu poti iubi o persoana "putin" - si iubi o alta "mult".Ori iubesti,ori nu iubesti pe cineva.
Lasa-ma sa-ti spun inca o data : felul in care simti iubirea pentru ei este cu totul altceva."
Daca a fost ceva ce m-a dezamagit putin la aceasta carte,n-a fost,cu siguranta,nici felul in care e scrisa,nici ideile pe care le transmite si cu atat mai putin prefata de Alanis Morissette,ci traducerea si tiparitura.De fiecare data cand se vorbea despre o idee,era tiparit "Si idea este ca..." si nu de putine ori am dat peste sintagme de genul "cel mai perfect","cel mai extraordinar".
E jenant sa vezi ca limba romana e sfidata in stilul asta.Ok,inteleg,se doreste o traducere cat mai fidela,dar nici chiar atat de fidela.Trebuie sa acceptam ca gramatica limbii romane difera de cea a limbii engleze,destul de mult chiar,si trebuie sa ne comportam ca atare.
Asta e,deci,un feedback pentru cei de la editura.
Bun.Si inainte sa devin plictisitoare,o sa inchei aici.
Revenind la viata cotidiana,azi am obosit.Dar tare de tot,asa cat sa dorm la noapte fara vise,si-asa am visat azi-noapte toate tampeniile posibile :))
Vai si mai sunt doar cateva zile de vacanta.Eh,asta e!
Gata,atat pentru azi! Oh,si maine tre' sa scriu :| Apropo,am constatat ca am uitat sa scriu,adica...scriu asa uraaat [sau mi se pare? ...hm,sper!]
Noapte buna! Start dreaming! Now!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
