Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Ioana duminică, 15 iunie 2008

Azi sunt 118 ani de cand a apus luceafarul.Atat.Fara texte.Un singur cuvant mai am pentru Domnul Eminescu: Multumesc! Si cu ocazia asta,cateva versuri ale lui care sunt aproape de sufletul meu[cateva,foarte cateva,prea putine...] :

"Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile ?

Dintre păsări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile ?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Tu urmeaza in tot locul
Vânturile, valurile.

Neînteles ramane gândul
Ce-ti strabate cânturile,
Zboara vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile."



"Inc-o gura – si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!"



"Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.

[...]

Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?"



"Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspina:
– O, dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vina!


Cobori în jos, luceafar blând,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

[...]

O, vin’! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

[...]

Tu vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni?
Dar piara oamenii cu totii,
S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vânt
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar in urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parând pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Caci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

[...]

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mari din tot înaltul:
– Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?


Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."

Ioana joi, 15 mai 2008



Sunt seri in care privesc inapoi
Si nopti in care ma visez copil,
Sunt zile-n care ma gandesc ca noi
Trecem prin viata fara sa traim

Sunt clipe lungi in care simt ca vreau
Sa am o lume numai pentru mine
Si dimineti in care ma trezesc,
Fara sa stiu daca mi-e rau sau bine.

Sunt veri in care-as vrea sa ma topesc
Pe plaja,langa marea infinita,
Momente-n care-as vrea sa mai zambesc,
Iar lumea sa nu fie ipocrita…

Sunt clipe care-mi par eternitati
Si viata-ntreaga,uneori,o clipa…
Si ma intreb atunci de ce noi toti,
N-o pretuim si facem doar risipa?

Ma-ntreb mereu de ce as vrea sa am
Tot ceea ce acum nu se mai poate,
De ce nu pretuiam acum un an
Priviri,cuvinte,sentimente,soapte…

Sunt intrebari,simtiri ce ma indeamna
S-alerg grabit catre o alta lume,
S-aflu cat mai curand tot ce inseamna
Priviri,cuvinte,sentimente,nume…


Prima poezie scrisa de mine.Cand zic "prima poezie" ma refer la primele versuri prin care am exprimat ceva ce simt,nu la versurile alea din clasa a II-a :">
O poezie nu prea reusita,versuri puerile parca,dar chiar daca imi dau seama acum,privind inapoi, ca pot mai mult,a insemnat mult atunci cand am scris-o si inca inseamna...pentru mine.Si nu,nu are nume si nici nu am de gand sa ii dau...

Ioana

Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, 
Intreaba un student care si-a picat examenele. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o luna, 
Intreaba o mama care a nascut prematur un copil. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o saptamana, 
Intreaba pe editorul unui ziar saptamanal. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o zi, 
Intreaba o persoana nascuta pe 29 februarie. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un minut, 
Intreaba un calator care a pierdut un tren. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o secunda, 
Intreaba-l pe un sofer care tocmai a evitat un accident. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o milisecunda, 
Intreaba un atlet care a castigat o medalie de argint la Olimpiada. 
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o viata, 
Intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag! 
Pretuieste fiecare moment pe care il ai! 
Pretuieste-l cu atat mai mult cu cat il petreci cu cineva deosebit, 
Destul de deosebit pentru a-ti imparti timpul cu el. 
Tine minte ca TIMPUL nu asteapta pe nimeni. 
Ieri este deja istorie.Maine este un mister.

Azi este un dar de la Dumnezeu.

Ioana luni, 12 mai 2008

In ultima vreme am constatat ca am [avem?!] nevoie sa punem pe hartie ceea ce simtim..eh,tocmai de-aia m-am hotarat sa-mi fac si eu blog [na! tot e la moda ;))] Si ce moment poate fi mai bun pentru primul post,decat o seara linistita de mai,dupa doua ore de teza la mate? Dar sa nu vorbim de lucruri triste,ce-a fost a fost...important e ca dupa teza asta am un sentiment de libertate si miroase din ce in ce mai tare a vacanta.De fapt chiar vine vacanta :X...mare :X...
Si daca tot vorbim de sentimente...


Sentimente

Vise…
Amintiri inchise
In cutii de sticla..
Suflete deschise privind
Spre zari neatinse.
Oameni insensibili
Si copii…copii!
Priviri pierdute,
Inimi regasite,
Speranta!

Jucarii uitate
Intr-un pod plin de amintiri,
Ganduri curate
Transformate in iubiri...
Ochi privind cu dor
La papusi,
Povesti cu zane si
Ursi de plus...
Nostalgie!

Gandul ca ai pierdut
Persoane iubite,
Regretul ca ai crescut
Si-au ramas doar cuvinte...
Speranta ca intr-o zi,tipand,
Cineva te va auzi,
Te vei trezi si
Toate vor fi fost doar
Vise...