Coldplay - Viva la Vida
Asculta mai multe audio Blog
All good things come to an end. Si totusi, n-avem de ce sa fim tristi. Pentru noi, experienta Force s-a terminat, dar pentru unii, cei mai putin norocosi, nici nu a inceput.Sa fim fericiti pentru asta:X
Nu stiu cum sa scriu postul asta, am milioane de ganduri si sentimente carora degetele mele nu le pot face fata.E uimitor cum se pot crea in zece zile niste legaturi intre oameni care nu se vazusera niciodata pana atunci.
Mi-e dor de tot.De oamenii minunati, de atmosfera generala, de training-urile de peste zi si de noptile gri (adica nici negre, nici albe), de cafeaua proasta de dimineatza si de cocktailurile de la Hawaii Party, de bataile hotarate in usa ale Clarei si de megafonul lui Iulian, de glumele Simonei si de rasul lui Alex, de camera roz si de zambetul Silviei ("Aveti nevoie de ceva?"), de Cosmin si bidoanele cu apa, de Alexandra cu "Esti praf!", de Diana cu "Nu sta jos, danseaza!" si de calmul Alinei, de tot sprijinul Adinei si de ochelarii albastru cu galben ai lui Vio :X
Am cunoscut oameni noi, eram toti diferiti si am reusit, totusi, sa devenim un tot, o echipa, o forta.
Poate ca pentru multi dintre cei ce vor citi acest post pare o copilarie, dar pentru noi a fost ceva important.Finalul a fost, clar, unul apoteotic.
Iulian: Cine pleaca e naspaaa! Noi: Si cine ramane? Iulian: E si mai naspa!"
Unii isi coborau cu greu bagajele pe panta neasfaltata, iar altii le faceau cu mana de undeva de sus, strigand din ce in ce mai tare "Paaaaaaaaaaaaaaaaaa!".
Drumul spre casa a fost ciudat, stiam ca suntem din ce in ce mai aproape de final, ca fiecare se va intoarce la casa lui, la viata lui, sigur, schimbat, dar se va intoarce.
Timpul ne-a furat bucuria de a mai fi impreuna, dar nimeni nu ne poate lua tot ceea ce am invatat acolo, nu ne poate lua amintirile si certitudinea ca ne vom revedea cat mai curand posibil.
Raluca, Sinziana, Cristi, Rafa, Theo, Maria, Alexandra, Cecilia, Andreea, Simina, Csilla, Andrei1, Andrei2, Raul, Sebi, Diana, Vitalie, Ana, Costi....va multumesc! Pentru tot ce am facut impreuna si pentru tot ce am invatat de la voi >:D<
We are the force! :X
În altă ordine de idei, e atât de frumos să te trezeşti dimineaţa fără grija că dacă mai stai 5 minute în pat n-o să mai ai timp să-ţi dai cu rimel sau că va trebui să-ţi prinzi părul pentru că nu ai timp să-l aranjezi.E frumos să ştii că poţi să citeşti ce, cât, cum, când şi unde vrei, că poţi să prelungeşti orice activitate pentru că nu ai un program fix, nici nu trebuie să ajungi undeva.
Poiana Ţapului, wait for us! Veniiiim! Încă două zile.Adică poimâine la ora asta vom fi pe drum.Aveam nevoie cu siguranţă de ieşirea asta din oraş, undeva unde aerul e mai uşor de respirat, unde stresul înseamnă doar: cât mai e până mâncăm? unde am pus paharele? unde e mingea aia?
Îmi place melodia asta de mult, dar azi mai mult, nu ştiu de ce...
Craig David - Insomnia
Asculta mai multe audio Muzica »
Iti vine sa razi si esti trista in acelasi timp, nu dormi daca te gandesti acolo si, totusi, nu incetezi sa o faci, iti face rau si bine in acelasi timp, stii ca ai treaba si te streseaza gandul, dar parca iti pasa mai putin acum, nu-i asa? Ba da.
Si ce daca nu ai fost duminica la teatru? Se mai joaca, oricum, nu e timpul pierdut si...lasa, nu mai facem planuri, pentru ca ai vazut, nu e nevoie decat sa crezi.Asta iti zicea si Laura, iti amintesti? Dar nuuu, tu trebuia sa fii negativista.Ce bine ca nu ati facut niciun pariu, ca cine stie cu ce te alegeai.
Stiu, stiu ca iti vine sa dansezi, sa sari coarda, sa alergi si sa joci sotron, sa faci ingerasi in zapada si sa stai pe nisip, zambindu-i marii care iti gadila talpile si iti arunca pe buze stropi sarati cu miros de fericire...stiu...si mie :">
Ce copilarie pare totul, nu? Pai chiar e si e atat de frumos.Si sper ca o sa dureze.Adica nu sper nimic.O sa fie asa cum trebuie sa fie...pur si simplu...si iti tin pumnii :)
You're almost here or there...or...whatever you wanna call it.I know you're wondering : "Do I deserve it?" Yes, girl, you do, because you're special.I mean, I know everybody's special, but we were talking about YOU and you ARE special.Stop thinking about what "they" are going to say, because they don't really care about you and your happiness.Start taking decisions with your heart, and not your brain, it's not as hard as it seems, you know, it's just something new, that's all...
Be happy, girl!
Oh...
Pi.Es.Special people deserve special treatment...
...called Ioana.She was a fat (hihii :) ), blonde, blue-eyed girl who lived at the countryside, loved chocolate veeery much, was afraid of the sea and darkness and was able to cut her third birthday cake by herself :)
Tablou la gradi, 3 ani si ceva, rochita de catifea grena cu guler de dantela.
Aici....aici e atunci cand se taie motu' creeeed...nu-mi amintesc sigur ca la cat par am avut euu :))
The little girl lives now inside the big girl's soul and she feeds herself with memories.You know, she's very naughty that little girl...she makes the big girl shed a lot of tears sometimes.
The end!
Pi.Es. Acest post ii este dedicat lui Georgica si este raspunsul la o rugaminte mai veche a Alexandrei ,care m-a rugat sa postez cateva poze cu copilul Ioana.Pasez leapsa Laurei si cui o mai vrea.
Azi iubesc pe toata lumea :X
Sarbatori fericite si sa va aduca Mosu' tot ce va doriti :>
Back from "Hitler in Love"[one man show!] . Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.
De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:X
Cuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.
Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.
In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.
Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!
P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :X Si mi-am pus si dorinta :X
Let it snow,let it snow,let it snow...
Ma gandeam ca astept cu ataaaata nerabdare Craciunul,mirosul de sarbatoare,caldura care e in sufletul meu,desi afara nici nu-ti simti nasul de frig,canile de ceai baute dupa cateva ore petrecute in frig ca sa nu racesc....si mi-am dat seama ca alti copii [da,inca mai sunt un copil,vreau sa cred ca sunt! :X] nu stiu daca vor avea macar sansa sa impodobeasca bradul si sa astepte cu sufletul la gura sa vina Moshu'.
Si mi-am dat seama de un lucru in ultimele doua saptamani : ar trebui ca de fiecare data cand avem posibilitatea sa salvam o viata donand o suma de bani,sa o facem cu drag.Sa ne gandim ce putem face noi cu acea [cat de mica] suma si sa ne gandim si cat de importanta ar putea fi pentru un copil a carui viata depinde de o operatie ale carei costuri sunt imposibil de acoperit de cei apropiati.
Sa ne gandim ca nu de fiecare data Dumnezeu pune in mainile noastre soarta unui om bolnav [cei ce l-au cunoscut pe Albert stiu despre ce vorbesc :-< ] si atunci cand avem posibilitatea de a face ceva,sa nu mai ezitam! Si uite ce ne roaga Cabral,dandu-ne astfel sansa de a face ceva si pentru sufletele noastre:
Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Scris la 08:10 - 12 Dec 08 de catre cabral
Duminica (adica poimaine) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!
Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!
M-au intrebat multi la evenimentul Pentru Erika 1 de ce am tinut atat de mult sa multumesc bloggerilor pentru ce s-a intamplat acolo. Am raspuns simplu… pentru ca in afara de a veni si-au adus prietenii, au scris pe blog, au imprastiat vorba si acest gest de ajutor s-a transformat intr-o miscare de amploare. Toti cei care au legatura cu netul au aflat de Erika. Poate nu toti au donat pana acum, dar la un moment dat, cunoscand situatia o vor face! Si asta in buna parte este si meritul blogosferei.
Asadar, va rog din nou: DATI DE STIRE! Ca dati sau nu dati link incoace nu mai conteaza, povestiti despre Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei - Strada Glodeni 3, Bucuresti - harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:
- Spin
- Vama
- Directia 5
Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.
Info: toate trupele canta pro bono, Clubul Fiat 500 Cabaret ne-a fost pus la dispozitie gratuit (merci Bogdane!), cei implicati in organizare (in afara de mine se numara mamica Alina Ferseta si Alin Popa - plus inca cateva suflete) nu iau nici un leu, tot ce se intampla acolo se face 100% pentru Erika. Si va spun asta pentru a nu aparea intrebari aiurea.
Si va mai spun ceva:
Cand Tudor a spus ca va canta la Da-i un Craciun fericit! / Pentru Erika 2 mi-a zis ca vor trebui totusi niste bani pentru tehnic. La doua secunde dup-aia am spus ca platesc eu tehnicul doar sa iasa bine, la inca 2 secunde a spus ca plateste el. La doua zile ma suna si zice: Ba, fi atent, am vorbit cu baietii din tehnic si i-am intrebat cati bani trebuie sa le dau pentru evenimentul pentru Erika. Stii ce-au spus? Tudore, tatal copilei e coleg cu noi, lucreaza in bransa, venim moka si cu drag!
Asadar… asta inseamna sa ne regasim sufletele. Gata, ma opresc acum pana sa o dau in melodrama feroce, va rog sa vorbiti cu cati mai multi oameni, sa-i invitati la un show misto cu un scop frumos, sa-i invitati la o seara beton cu un scop superb… Sa-i dam un Craciun frumos… Erikai. Da, putem!
Pentru noi,cei care nu putem ajunge duminica acolo,exista la Cabral pe blog informatii despre un teledon si conturile unde putem dona.
Sa fim mai buni macar de Craciun!
Si cand crezi ca trecutul a ramas in urma,vine o seara de decembrie cu miros de mandarine si Mos Nicolae! Si fluturii se joaca "matele incurcate" la tine in stomac,un film vechi de vreo 2-3 ani iti ruleaza pe panza usor ingalbenita a amintirii,iar vocea si zambetul lui te fac sa te intrebi :"What if...?".Si chiar daca plecati amandoi...in directii diferite,esti fericita!
Multumesc,Mos Nicolae!
Asta ma intreaba Denisa in ultimul ei post :)
Sa ma gandesc,deci,la 5 lucruri pe care le-as face cu un borcan:
-l-as umple cu multe zambete si hohote de ras si muuulta fericire!
-as ascunde in el scoici si miros de mare,iar cand mi-ar fi dor l-as deschide,as inchide ochii,as pune in playlist doar VAMA si m-as simti la mare :">
-as pune in el bucatele de pepene,cirese,struguri si ciocolata si i-as sopti o vraja astfel incat sa nu se goleasca niciodata :X
-as aduna in el toate momentele frumoase,toate momentele in care am simtit fiori,cele in care m-am indragostit,toti baietii cu fular si pe baiatul cu geaca albastra :)
-as pastra inauntru copilaria,sa pot retrai oricand clipele speciale de atunci.
Oare ce ar face Catalina :) siiiiiii Laura :* cu un borcan?
Eh,iata ca de la Tudor a ajuns si la mine aceasta leapsa,prin intermediul Alexandrei o chestiutza foarte interesanta,la care voi raspunde relativ scurt.Nu de alta,dar mai am o leapsa in asteptare si e si tarziu.
Si sa aleg trei momente pe care sa le pot retrai de fiecare data cand am chef? Uhm,greutz de tot!
Sa incercam:
-cele 10 minute de duminica trecuta din maxi-taxi.geaca albastra,ochelari,zambet,privire, directie opusa,privire din nou....acum as vrea sa le retraiesc! si de fiecare data cand vreau sa mai simt acel ceva :">
-o zi din copilarie...o zi fericita din copilarie,presarata cu zambete, rasete, pititea,alergatea, caramele si seminte,zarzare si jocuri in nisip,papusi si "Mario" pe televizor...fericire!
-o zi din cele in care am fost la mare.Sau macar concertul VAMA din septembrie,pentru ca atunci m-am simtit din nou ca la mare. :X
Cam astea ar fi...cred :) Eh,sigur ar fi multe si e destul de greu sa alegem,dar... :) Leapsa merge sigur la....Laura si la Happilici :)
Sweet dreams!
Uite greva,nu e greva!Eh,cu atat mai bine,ca doar nu altcineva decat noi ar fi fost bombardat cu materie.
In alta ordine de idei,simt nevoia de zambete! Dar nu neaparat sa zambesc.Pentru ca eu zambesc mult,des,aproape destul.Simt nevoia sa zambeasca si ceilalti,sa-mi transmita si din fericirea lor si sa fiu si mai fericita.Cred ca toti am fi mai fericiti daca am impartasi fericirea cu ceilalti si ....si daca ne-am cauta fericirea si n-am astepta sa vina.
Si trebuie sa inchei postul asta,fiindca desi am zis ca nu am chef de vreun film,ruleaza "Eu si printul" la tv.Genial film! Merita vazut de multe ori,my poor opinion... :) Nu ma mai pot concentra,deci...
Have dreams!
Nu va fi un post prea lung,asta pentru ca tre' sa invatz la mate,la bio,sa scriu la engleza,sa citesc "The Picture of Dorian Gray" [:X] si "Jamaica Inn",sa ma odihnesc departe de lumina obositoare a monitorului and so on...
Mai sunt fix 40 de zile pana la vacantza de iarna,in jur de 30 de zile de scoala, daca scadem sambetele si duminicile,29 daca scadem 1Decembrie [care,apropo,pica luni :X genial,nu?],in jur de 25 daca nu punem la socoteala zilele din ultima saptamana, care nu sunt asa stresante.Nu mai calculez si cu eventuala greva,deci in jur de 25-26 de zile,maxim,sa zicem! :X
Azi am mancat o portocala si [asta e de fapt ideea postului] mi se parea ca miroase nu a o portocala obisnuita,ci a Craciun.Portocalele,mandarinele,nucile,covrigii si merele incalzite pe soba,cozonacul si salamul de biscuiti imi dau o senzatie de Craciun.Asa miroase in camera mea de la tara in zilele alea.Si e cald! Destul de cald incat sa stai in tricou si pantaloni scurti.Si e si mai frumos cand vii de afara,unde sunt -10 grade si iti dai jos cele 9-10 cojoace,pulovere pe gat si fulare si te asezi in varful patului cu o cana de 3in1 in mana si un zambet de multumire pe buze,privind un film din ala ca "Santa Baby" sau desene animate sau "Mos Craciun exista" de la ProTV sau ascultand "Let It Snow" sau "All I Want For Christmas is You" cu albumul cu poze vechi in brate... :X
Nu mai am rabdare.Alexandra si Denisa m-au molipsit.Vreau decembrieeee si zapada!
Dar mai e un pic si pana atunci:
Don't save it all for Christmas Day
Find your way
To give a little love every day...
Don't save it all for Christmas Day
Find your way
'Cause holidays have come and gone
But love lives on
If you give on
Love...
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
Mi-am petrecut o mare parte din vacantza asta acolo si ma simt ca atunci cand eram mai mica si mergeam atat de des si stateam asa de mult...
Sunt o groaza de chestii de care imi aduc aminte cand sunt acolo si ma simt asa bine...
Spre exemplu,vorbeam intr-o seara cu o vecina de acolo si ne aminteam cum duceam noi papusile "la mare" :)) Pana aici,nimic iesit din comun,dar "marea" era un lighean rosu,iar plaja era iarba amestecata cu nisip de la mine din curte.Ma rog,fete destepte, ingenioase,idei stralucite :">
Cel mai mult imi place sa ma uit la albumele cu poze vechi...daca merg la tara si nu ma uit,macar o data, la pozele alea,nu are niciun farmec...Ma amuz copios cand ma uit la pozele nud de la mare,cand aveam 3 ani,cu maimuta si fara,la pozele cu bunicul si capra,la pozele de dinainte de baie [tot nud,de altfel] cu Alexandra [unde Alexandra era o papusa pe care am adorat-o],dar mai ales la cele in care plangeam de parca l-as fi vazut pe bau-bau,asta fiindca mi-era frica de tipu' care facea pozele :))
Uh,mi-e dor....mi-e dor de copilarie,de vara,de iarna,de tot...ce repede trece timpul :-< Feel free,have dreams!
In fond,de ce n-ar fi fost? Erau impreuna,sfidau cerul zambindu-i indraznet,se uitau la trecatorii nepasatori,care nu intelegeau frumusetea acelei zile de septembrie,rememorau intamplarile din vara si isi faceau planuri pentru Revelion,ea culegea fascinata frunzele colorate,in timp ce el o fotografia "pentru posteritate",cum glumeau deseori.
O punga plina cu gogosi si doua cafele fierbinti cu lapte ii incalzeau atunci cand picaturile erau din ce in ce mai reci.Stateau pe banca uda si priveau porumbeii,iar el ii stergea buzele de ciocolata si zahar.Din cand in cand mai trecea cate un cuplu de batranei care se tineau de mana si pareau la fel de fericiti ca si ei.Atunci zambeau toti patru,iar replicile imediat urmatoare erau, invariabil :"-Am fost si noi asa,mai stii? -Da,ce tineri si frumosi..." sau "-Oare peste 50 de ani asa vom arata si noi? -Cu siguranta! Timpul ne va imbatrani trupurile,dar ne va intineri sufletele...".
Cand ploaia se oprea,plecau.Se asezau comod in canapeaua din sufragerie,ascultau muzica si se uitau la poze.El ii citea poezii,ea desena stelutze si inimioare si adormea cu capul in bratele lui....
Am impins,am calcat pe picioare,m-am inghesuit,am zambit oarecum prosteste celor in fata carora ma bagam un pic cam nerespectuos,dar am ajuns in fata!Da,acolo langa gard,da,gardul de langa scena,aproape,foarte aproape.Am suportat tot ce a fost inainte,de la Trooper si Cargo,la pitzigirls de la Wassabi si baietii de la Fly Project,care au combinat pozitivele cu negativele,daca intelegeti ce vreau sa spun.M-au strans pantalonii,mi-au amortit picioarele,mi-a respins telefonul SIM-ul de doua ori de la vibratiile alea teribile,m-au enervat cocalarii aia din spate,pe fata carora se vedea ca n-au nicio treaba cu muzica de aseara,dar au venit asa,ca "e concert in oras"...dar a meritat! Vama a facut sa merite!MULTUMESC!
Multumesc instrumentistilor si multumesc lui Tudor! Ei au facut sa merite! Multumesc,Tudor, ca mi-ai adus marea mai aproape,m-ai facut sa simt ca pot merge pe sarma,mi-ai spus cum e la 18 ani si abia astept sa simt pe pielea mea :X,mi-ai explicat ce e un bed for love,m-ai incurajat sa ajung la radio,mi-ai pus o pila la politisti,sa nu ma traga pe dreapta cand o sa iau carnet,mi-ai lamurit treaba asta cu modelling-ul si,in final,te-ai intors pe scena pentru noi,desi nu aveai chef... azi :X Multumesc ca la final ai avut rabdare si ai fost atat de dragutz sa faci o poza cu o nebuna care in loc sa-ti multumeasca pentru momentele minunate pe care ni le-ai oferit,iti aducea la cunostinta ca n-ai cantat "Fericire". :"> Multumesc!
Iti multumesc ca m-ai facut sa rad si sa plang in acelasi timp,iti multumesc ca am ragusit si ca imi tziuie urechile si acum,iti multumesc ca am adormit cu versurile tale pe buze si cu imagini de la concert derulandu-se in mintea mea! Multumesc!
Intr-un cuvant,a fost genial,a meritat sa astept toata vara asta monotona pentru momentele de aseara! Si acum astept urmatorul concert,sper ca acolo sa aud "Undeva in Vama","Suflet Normal","Hotel Cismigiu" si lista poate continua...
In alta ordine de idei...diseara,diseara cred ca merg iar prin oras,dar nu pentru concert,canta Hi-Q,Taxi,Zdob si Zdub,Vank..hm,ma rog....o sa vedem.Dar ma duc sa mananc turta dulce si sa-mi cumpar o cana din aia cu zodie :))
Da...atat!Genial! I know You love me,God!Thank You!
Am sa saaaap,pan'aaam sa gaseeeeesc drumul catre ceeeeer sa-l priveeeeeesc.....
P.S. Poza este luata de pe blogul asta ! Multumesc!
Oooook,sa incepem cu vestea buna de azi.Vama concerteaza pe 5 septembrie in Targovisteeee!! Deci vara se termina frumos! Thank you,God,for listening to my prayers!Stiam ca ma iubesti! I'll be there!
Apoi,da,mi-am schimbat template-ul blogului! Hmmm,cum e? :-? Mi se pare dragutz si daca tot vorbim de inghetata&co. ....vaaai,cui nu-i place inghetata? Si cui nu-i place inghetata de ciocolata [ma rog,chiar daca cea din poza nu e de ciocolata]? Si cui nu-i place ciocolata? Stiu ca exista oameni,dar sunt putini! Adica...hello,e ciocolataaa! Daca nu mi s-ar face rau destul de repede,as manca milioane de kilograme si tone.Ma rog...vreau sa zic,si daca nu m-as face cat o Milka [nu,nu ciocolata :))].
Vai,dar poza asta imi face pofta de caise,chiar as manca niste caise.Si niste pepene si struguri.Numai la mancare ma gandesc!
Asaaa,ma gandeam...de ce ne plac florile? Adica majoritatea fetelor/femeilor pot fi mai usor cucerite daca le aduci si flori.Don't get me wrong,guys! Nu va faceti iluzii,nu poti cuceri o femeie doar cu flori,dar una e sa vii cu mana goala si alta e sa ii aduci macar un trandafir.De fapt,vreti sa va spun un secret? Si o floare mai ieftina e de apreciat daca nu ai bani prea multi [ma rog,daca ea nu e materialista],decat sa vii cu mana goala.
Deci,de ce ne plac florile? Ce au florile? Ma rog,nu stiu,dar la ora asta nu pot fi prea profunda.
Si,vorba lu' Laura,ce naiba...chiar nu vreau sa fie toamna.Sa vina iarna,sa ninga,sa treaca,sa inverzeazca pomii,sa nu fie mocirla pe jos,sa treaca,sa vina vara,sa manac cirese si apoi pepene si tot asa...
Ma uit pe la tv,pe net si vad numai minunate care canta,toate canta,toate au voce,toate sunt staruri,vedete,dive! Jesus,dar chiar n-au oglinda?Sau macar sa asculte o inregistrare cu ele sa vada ce voce au,ca le vine si lor sa-si smulga paru' fir cu fir...si nu doar cel din cap.
Daaaa....cam atattt...si vineri e concert Vaaaamaaaa :X
Am s-aleeeerg la mareeee,sa-mi spaaaal sufletuuuul de norooooi,am sa-l aaaaard in soareeee si-l las sa spunaaaa prostiii....:X
Noapte buna!
Follow your dreams!
Vreau sa zambesc mai des.
Nu,n-am inspiratie,as vrea sa scriu ceva interesant,dar nu ma ajuta nici creierul,nici ...degetele.Nu e chiar prea tarziu,dar mi-e somn,foarte somn,cred ca ar fi bine sa merg la culcare.Vai,cat o sa-mi lipseasca vacantza asta :-<>Helau,sa zambim :)
Si ma mai fac sa zambesc copiii care se joaca in spatele sau in fata blocului,pentru ca imi aduc aminte de mine cand eram copil,vreau sa zic...mai copil decat acum.Imi dau seama si ma bucur mult de tot ca nu mi-am pierdut spiritul de copil,sunt multe momente in care sunt fericita si rad ca un copil,sau seri in care sunt asa obosita si dorm ca un prunc;singura diferenta e ca,spre deosebire de unii dintre ei,eu nu dorm niciodata,dar niciodata,cu gura deschisa.
Zambesc cand imi aduc aminte de copilarie.Sunt fericita si acum pentru ca invat incet,incet sa ma bucur de fiecare clipa,dar tot am niste nemultumiri : pepenele nu mai are acelasi gust ca atunci cand eram mica si il mancam in curte,la tara,pe iarba;sa fie "de la ei",de la...incalzirea globala,sau, pur si simplu,mirosul de iarba si sucul care mi se scurgea pana pe coate sa fi fost "condimentele" care ii dadeau gustul ala deosebit? Inghetata nu mai e chiar un deliciu.Aici totul e clar: nu mai e la fel de buna,dar si faptul ca mama imi dadea foarte rar cand eram copil,fiindca raceam des, o faceau sa fie delicioasa.
Si mai zambesc cand ploua.Nu stiu de ce,dar de la o vreme privesc fascinata ploaia, inchid televizorul,opresc muzica si orice alta sursa de zgomot,ma asez langa fereastra deschisa larg [asta daca ploaia nu e prea puternica si nu izbeste fix pe partea mea] si privesc.Privesc si zambesc,nu stiu de ce,dar clar,atunci sunt fericita.Simt un nod in stomac,parca imi vine sa plang de fericire si privesc fuga picaturilor de ploaie,care parca se intrec,vor sa vada care ajunge mai repede pe pamant,un pamant uscat,insetat si care miroase a fericire,a multumire dupa o ploaie sanatoasa.
In ultima vreme zambesc mult oamenilor.Zambesc vanzatoarelor de la magazine,functionarilor de la banca sau de la firma de telefonie unde pierd ore intregi sa platesc niste facturi care,colac peste pupaza,nici macar nu sunt ale mele,zambesc vecinului de la parter,care,desi il salut mereu,imi raspunde in sila,atunci cand imi raspunde ; nu inteleg de ce si de multe ori am zis ca mai bine nu-l salut,dar,in fond si la urma urmei,pe mine nu ma doare gura si cel care pierde e el,fiindca nu merita sa fii prea serios si imbufnat tot timpul.Mai zambesc,ca fapt divers,florilor,stelelor si astept sa vina vremea cand ii voi zambi marii.Imi zambesc mie cand fac ceva ce imi dau seama ca ma face fericita,dar,mai ales,cand face ceva ce ii face pe altii fericiti.Imi place sa adorm zambind,sperand asa ca voi visa frumos si voi zambi si in vis.Partea frumoasa vine atunci cand ma trezesc zambind.De unde stiu ca ma trezesc zambind? Nu stiu,simt...asa simt,simt ca,desi poate buzele nu poarta un suras atunci cand deschid ochii,sufletul meu-da.[NB! a nu se pune la socoteala zilele in care am lucrari,in special la biologie :))]
Si cel mai bine ma simt cand zambesc...vietii! Ii zambesc atunci cand imi ofera ceva frumos,dar ii zambesc si atunci cand e mai dura,ca sa priceapa ca sunt mai puternica decat isi inchipuie.
Imi place sa zambesc si vreau sa zambesc des,foarte des,cat pot de des.Viata e prea scurta ca sa o pierdem plangand.
Stiu ca am promis un post viitor despre lacrimi,dar,ziceti voi,nu-i mai fain sa fii fericit,sa zambesti,cu buzele si cu inima? :)
Ma retrag,am putina treaba,trebuie sa zambesc,sa adorm zambind,sa zambesc toata noaptea si sa ma trezesc zambind.Noapte buna! :)
Zambiti,maine poate fi mai rau!
P.S.Uitam sa va spun.Am reusit in sfarsit sa ajung la finalul jocului cu stelele si dorinta.Sa fie pentru ca le-am zambit? :)
Iata-ma din nou acasa,de ceva vreme de altfel si din nou pe picior de plecare.Mi-era dor sa scriu ceva si stiu ca am ceva de scris,dar imi zboara atatea prin minte si prin suflet,se amesteca,uit,imi aduc aminte,ma chinui sa ma inteleg,dar de fiecare data apare ceva nou,care ma macina si mai tare.
Ma gandeam ca mai tot timpul tanjim dupa ceva,parca de fiecare data ne dorim mai mult,dar de multe ori, cand obtinem acel ceva,nu ne mai face fericiti.De ce?Sa fie natura umana asa?Sa fie adevarat ca fericirea [deplina,as zice eu!] e ceva ce nu se atinge niciodata?Tot ce e posibil.Clar,exista multe lucruri care ne fac fericiti si care sunt aproape de noi,dar care ni se par normale,naturale,banale chiar,fara sa ne dam seama deseori ca atunci chiar suntem fericiti.Eu,spre exemplu...eu sunt fericita cand mananc ciocolata,cand privesc marea,ba mai mult,cand ma gandesc la ea,cand citesc ceva frumos,cand ascult Vama si,in general,piese care sunt aproape de mine,de sufletul meu,cand scriu pe blog [da,si atunci sunt fericita :)],cand stau de vorba cu mama,cand privesc stelele sau un rasarit de soare,cand aud ploaia si cand simt picaturi mari si reci alunecand pe umerii mei...sunt fericita de multe ori,dar de putine ori imi dau seama...
Uneori as vrea sa traiesc intr-o lume a mea,o lume ideala,in care sa nu existe tristete,totul sa decurga asa cum vreau eu,dar ma trezesc la realitate si ma gandesc ca,in primul rand,asta e imposibil si apoi,ce fericire ne-ar mai aduce,spre exemplu, un 10 la o teza,daca nu am fi constienti ca am pierdut nopti intregi facand eseuri sau chinuindu-ne cu niste teoreme absolut tampite?
Ma uitam in urma si ma gandeam cate am realizat anul asta,parca nu-mi vine sa cred ca am avut timp si ca experientele astea sunt ale mele.Da,am dormit putin,m-am stresat,am mancat cand mi-am adus aminte [mint,imi aduceam aminte des si sufeream,dar n-aveam timp si cand aveam timp eram cine stie pe unde,asa ca n-aveam ce sa mananc],m-am enervat,am intarziat,m-am grabit,mi-am dat banii de buzunar pe taxi-uri...dar ce farmec ar fi avut altfel? Cand nu te zbati pentru ceva,cand nu stii ca ai muncit si ai suferit oarecum ca sa obtii lucrul respectiv,nu il apreciezi la adevarata lui valoare...sau cel putin,asa mi se intampla mie.
Exista lacrimi de fericire? Sigur,suta la suta.Despre asta,vom mai discuta intr-un post viitor,tre' sa ma mai informez.Chiar vreau sa descopar legatura dintre tristete/fericire si lacrimi.Da,stiu ce sunt lacrimile,dar vreau sa stiu cum apar ele fix la timp,care e legatura dintre psihic,dintre emotii si picaturile astea sarate care ni se rostogolesc grabite pe obraji....
Be happy and have dreams!
P.S."...fara vise,n-ai neimpliniri,n-ai sperante,n-ai dezamagiri..."
