"Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogăţia sufletului nostru?...Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el?...În numele cărei raţiuni?...Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!"
T.D.Mostowicz - "Vraciul. Profesorul Wilczur"
De mult am vrut să postez citatul ăsta şi acum am dat din nou peste el. Cartea în ansamblu e specială şi merită citită, o recomand călduros!
Sper că Moşu' a fost darnic azi cu toată lumea :)
Strong Enough
Asculta mai multe audio Muzica
And was she worth it, was she worth it?
"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta.Şi, uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane şi milioane de ani, pământul se roteşte după cum a învăţat de milioane şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."
Scrisoare de dragoste, M.Drumeş
Un roman care merită citit! Povestea impresionantă a unei curtezane, căreia iubirea îi dă puterea sacrificiului m-a făcut să "devorez" această carte în jumătate de zi.
Am învăţat că "totul se găseşte în puţin.Copilul e mic, dar închide în el omul; creierul e strâmt, dar adăposteşte gândirea; ochiul nu e decât un punct, dar îmbrăţişează spaţiul." şi că "Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră."
Stilul în care este scrisă te captivează automat şi nici nu-ţi dai seama când dai pagină după pagină.Deşi abia aştepţi să afli deznodământul, spre final ai vrea parcă să amâni acest moment.
Povestea lui Marguerite Gautier nu este, nici într-un caz, a oricărei femei din această categorie, aşa cum aflăm şi din roman, în final :
"Nu vreau să trag de aici concluzia că toate femeile din categoria Margueritei sunt capabile să facă ce a făcut ea."
"Nu sunt un apostol al viciului, dar mă voi face întotdeauna ecoul durerii nobile, oriunde îi voi auzi ruga.
Repet, povestea Margueritei constituie o excepţie; căci dacă ar fi constituit o generalitate, nu mai merita s-o scriu."
Merită!
Aceasta este doar o poveste, dar umbrela si paupsa cea roz au existat candva.Multumesc, Mos Nicolae si Mos Craciun!
3 decembrie 1993,la bunici acasă, repetând rolul pentru serbarea de Crăciun:
Lia: Eu mă numesc Lia,am trei ani şi cinci luni,sunt în grupa mică şi o să spun poezia „Crăciunul copiilor” de Octavian Goga : „Dragi copii din ţara asta/Vă miraţi voi cum se poate/Moş Crăciun, din cer de-acolo/Să le ştie toate,toate.....
Mama zâmbeşte fericită.
Lia:...Şi de-acolo ştie Moşul/Că-i şiret el,lucru mare.” Mulţumesc! (Cu reverenţa aferentă.)
Mama:Bravo,mami!Ia spune,ce vrei tu să-ţi aducă Moş Nicolae?
Lia: Hm…o umbreluţă!
Mama: Şi Moş Crăciun?
Lia: Oooo...păpuşică!
Mama: Şi cum o să le mulţumeşti Moşilor?
Lia: O să le spun o poezie şi o să le cânt un colind! Aaaa,şi o să fiu cuminte şi anul viitor!
Şi a fost cuminte în fiecare an de atunci.Şi nici nu s-a supărat pe Moşi că la un moment dat au încetat să-i aducă umbreluţe şi păpuşi…
19 decembrie 2008, la aceeaşi bunici :
-Iubito,ce vrei să-ţi aducă Moş Crăciun?
-Eh...vrei să fiu serioasă?
-Poţi să fii serioasă?
-Nu ştiu,încerc...
-Să vedem!
-Aş vrea să-mi aducă un colier din amintiri,ca să le pot purta mereu lângă inima mea. Ştii...uneori uit lucrurile....nu,de fapt uit să-mi mai amintesc de lucrurile frumoase din viaţă.Tu îţi mai aminteşti?
-Eu....eu îmi amintesc.Uite,eu îmi amintesc când te aşteptam în faţa blocului câte zece minute în fiecare dimineaţă când plecam la grădi,pentru că nu-ţi stătea nu ştiu ce fundiţă cum trebuia.Îmi amintesc tooooate sărbătorile de iarnă şi toate cadourile de la Moş,toţi oamenii de zăpadă şi toate cucuiele pe care le aveam de la săniuş.Îmi amintesc şi când mă învăţai să cânt prima strofa din „O,ce veste minunată!” ca să-mi aducă Moşu’ maşinuţa aia teleghidată pe care i-o cerusem în scrisoare! Şi-mi amintesc multe,multe lucruri frumoase, Lia...dar mai bine spune-mi ce mai vrei de Crăciun,te rog!
-Bine,pe lângă colierul ăsta,aş vrea multă zăpadă...măcar o zi să mai ningă aşa cum ningea când eram mici,să pot face mulţi,mulţi îngeraşi.Aş mai vrea o cutiuţă în care să închid ermetic nişte miros de cozonac de la bunica,să-mi ajungă până anul viitor şi nişte zâmbete colorate.Nu-mi place că iarna asta se poartă gri-ul.De ce poartă oamenii haine gri,dar mai ales chipuri gri,întunecate,mohorâte? Nu-mi place! Vreau ca Moşu’ să-i facă pe oameni să râdă!
Aş mai vrea ca oamenii din jurul meu să înţeleagă o dată pentru totdeauna că nu numai de Crăciun pot să dăruiască şi că pot dărui şi altceva decât jucării, haine şi ciocolată.Să priceapă că iubire pot dărui în fiecare zi şi că vor primi mai multă,cu cît vor oferi mai multă.Şi apoi,când dăruieşti un zâmbet,o îmbrăţişare,o vorbă bună, nu trebuie să te gândeşti : „Oare o să-i vină bine? Hm,nu o fi o mărime prea mare?Dar culoarea asta parcă nu o prinde pe Alexia şi nici pe David nu l-am văzut purtând fular.Vaaai,iar am depăşit bugetul,pentru Dănuţa ce mai iau?”.
Nu trebuie să-ţi faci griji, pentru că zâmbetele au mărime universală şi au şi 20% lycra,deci se pot întinde dacă e cazul.Îmbrăţişările sunt mereu la ofertă,dar special de Crăciun e o promoţie : dai una şi primeşti cel puţin două.Convenabil,nu? Iar vorbele bune sunt pictate cu o vopsea specială, care îşi schimbă culoarea, în aşa fel încât să se asorteze la orice ţinută. Aşa că, fuga-fuga, să scoatem cele mai frumoase hârtii de ambalat pe care le găsim în sufletele noastre şi să ajungem cu cadourile înaintea Moşului.
-Auzi, Lia, o întrebă Mihai după ce îi ascultase atent dorinţele de copil mare,cum îi zicea el,tu de ce nu poţi să fii măcar un piculeţ mai egoistă? De ce nu poţi să răspunzi: „Uite, vreau bluziţa aia cu dungi şi cerceii aia galbeni cu o faţă zâmbitoare pe ei.Nici lumânărelele alea parfumate în formă de moşi, spiriduşi, brăduţi şi îngeraşi n-ar strica pentru că şi-aşa nu aveam ce să pun pe raftul de deasupra biroului.Aa...şi să nu uit,cât mai multe bomboane de ciocolată sau Raffaello şi Milka Happy Cows.”
-Hm, ce întrebări pui şi tu, Mihai! Răspunse Lia râzând cu poftă.Păi nu trebuie să cerem de la Moşu’ ceea ce nu putem obţine singuri? Nu-ţi mai aminteşti când stăteam amîndoi la mine în cameră şi scriam scrisorile alea superkilometrice în care îi ceream să ne aducă tot felul de lucruri pe care părinţii ni le refuzau, chiar şi după minute întregi de rugăminţi şi lacrimi? Mai ştii când l-am rugat să-şi pună banii în comun cu Moş Nicolae şi să ne cumpere mie căsuţa aia pentru păpuşi, iar ţie ansamblul ăla cu parcare şi nu ştiu câte maşini?
Amândoi tac şi zâmbesc.E cald, iar mirosul de mere coapte de pe sobă le inundă nările. Privesc pe fereastră fulgii de nea care cad timid, ca nişte copii care abia învaţă să joace şotron.Lia se ridică, ia un album cu poze vechi şi porneşte magnetofonul bunicii din care se aude colindul copilăriei lor : „Moş Crăciun cu plete dalbe/A sosit de prin nămeţi...”.Bunica le aduce un ibric cu vin fiert cu scorţişoară (acum sunt mari şi au voie) şi cozonac cu nucă si cacao,proaspăt scos din cuptor.
-Dar tu, tu ce-ţi doreşti, Mihai? îl întrebă Lia, privindu-l fix în ochi.
-Eu, eu aş vrea doar să pot opri timpul în loc acum,când suntem împreună şi să-i dau drumul doar când nu vei fi lângă mine...şi să-l pot face să treacă atunci cât mai repede.
Se ţin strâns în braţe şi simt fiecare nostalgia care l-a cuprins pe celalalt privind pozele pe care timpul şi-a pus amprenta.Fulgii de afară sunt din ce în ce mai grăbiţi, parcă vor să termine treaba pe care le-a dat-o Moş Crăciun înainte să se întunece şi înainte să piardă ultimul autobuz către satul următor.
-Vezi tu, copil mare ce eşti, Moşu’ te-a auzit deja! îi zise Mihai sarutând-o uşor pe frunte.
-Şi pot să-i cer şi un ou Kinder,totuşi? Dacă Moş Nicolae tot n-a venit până acum...
-Eşti sigură că mai e nevoie să i-l ceri?
Lia merge lângă brad şi descoperă umbrela cea galbenă, cu două spiţe rupte, pe care Moş Nicolae i-a adus-o cu cincisprezece ani în urmă, păpuşa cea roz, cu pătuţ cu tot şi lângă ele un ou de ciocolată cu surprize...
-Dar... credeam că nu mai există de mult timp...cum?....
-Oare nu e Moşul cel care ne aduce tot ceea ce nu putem obţine singuri?....
Nota : acest top nu este un top faiv al celor mai romantice melodii ever, ci al celor pe care noi le tinem strans in inima in perioada asta.
Sa incepem :
Locul 5 : Colbie Caillat - Oxygen [oooh,baby...if I was your lady, I would make you happy...]
Locul 4 : Holograf - Dimineata [am fost atata timp fara tine, dar vremea trece-oricum fara noi...]
Locul 3 : Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes [would she know how much I loved her...?]
Locul 2 : eterna Celine Dion - My Heart Will Go On [...and oooon...]
Locul 1 : VAMA - Undeva in Vama [...cum sa ametesti de la uuuuun saruuuut?...]
As avea de adaugat : Vama Veche - Epilog, Dragostea, Zmeul, Celine Dion - Because you loved me, Pour que tu m'aimes encore (si varianta in engleza : If that's what it takes) , Jennifer Love Hewitt - Take my heart back si multe altele pe care nu le mai scriu.
In orice caz, acestea sunt cele cinci piese lipite bine,bine de noi la momentul actual.
Pasez leapsa la Moniiiiiii si Laura.
In final, ca sa continuam intr-o nota romantica si ca sa-l copiez pe Chirila, as vrea, cei care aveti chef, sa-mi scrieti o definitie pentru suflet, in maxim 20 de cuvinte (asta cu cuvintele e molipseala de la engleza :)) ).
The end :)
-Pst!Dormi?
-Mnu.
-Tu-ti mai aduci aminte ce faceai cand erai mic?
-In afara de faptul ca spargeam tot ce gaseam prin casa?
-Hai,fii serios!
-Dar sunt! Nu,nu stiu,Ema,de unde sa-mi mai amintesc? Nici nu mai stiu ce am mancat zilele astea,tu ma intrebi de acum 20 de ani...
-Esti un insensibil.Nu ma intereseaza ce ai mancat tu ieri.Eu te intreb de chestii de astea dragutze,asa....adica,spre exemplu,cum te purtai la grădi’,ce “fixuri” aveai,ce jucarii n-ai fi dat la nimeni chit ca stateai cu ele in brate zi si noapte,cum o exasperai pe maica-ta,d’astea asa...
-Ema,e 3 dimineata!
-Si ce daca? La 3 dimineata nu gandesti sau ce?
-Nu.La 3 dimineata dorm sau ma rog...incerc...
-Bine.Da’ mai incolo imi zici? Hai ca e sambata si bem cafeaua amandoi.Imi ziiiiiici? ;;)
-Ma gandesc,da...o sa ma gandesc.
-Bine,atunci hai sa iti povestesc eu ceva:eram parca in grupa mica si luasem bulina rosie si....
-Eeeemaaa! Te roooog!
-Hai,stii ceva,niciodata nu-mi faci si mie pe plac.
-Da,ai dreptate,niciodata!
-Si cred ca nici nu ma asculti cand vorbesc cu tine,adica tot...
-Exact! Nici acum nu te ascult!
-Insensibilule!
-Urato!
-Gaaabi! Urata e camasa aia pe care ti-ai cumparat-o fara mine,ca sa nu zic nimic de maica-ta!
-Bine,ti-o dau tie atunci! Camasa,nu pe mama!
-Nici nu mai vorbesc cu tine! Sper sa nu te ia somnul pana la 8,cand o sa ma trezesc si o sa dau drumul la muzica,am aerobic! Pa!
-Si eu te iubesc!
Nu stiu de ce am scris asta sau cum mi-a venit ideea...ma rog :">
Cu ocazia asta,la multi ani tuturor Mihailor,Mihaelelor,Gabrielilor si Gabrielelor! Sa fiti fericiti si iubiti!
La multi ani in special Denisei si colegutzilor mei.Sa ne traiti! :*
Noapte buna!
Oare ce simte pentru ea e iubire? Probabil. Ce înseamnă de fapt iubirea? Dacă iubirea înseamnă să fie fericit pentru că ea e fericită,dacă iubirea înseamnă să meargă cu ea la cumpărături şi să nu se plictisească,dacă iubirea înseamnă să se trezească noaptea doar ca să o privească dormind,dacă iubirea înseamnă să bea cu plăcere cafeaua făcută de ea,deşi e atât de amară...înseamnă că da,o iubeşte!
Şi de ce pierde vremea gândindu-se la lucruri de astea? Nu,nu pierde vremea atunci când se gândeşte la ea,e fericit când se gândeşte la ea,dar ar putea să mai facă şi alte lucruri,sunt atâtea la care ar putea să se gândească,pentru care chiar ar trebui să-şi facă griji...
Oare şi asta înseamnă iubirea? Să nu se poată gândi la altceva?
De ce o sună mereu de la serviciu ca să o întrebe dacă s-a îmbrăcat gros,când el nu are decât bluza aia subţire?
De ce se trezeşte devreme ca să-i pună pachet,când el îşi cumpără porcării din alea de la bufet?
De ce nu mai cumpără prăjituri doar ca să nu îşi strice ea regimul?
De ce a renunţat la ţigări doar fiindcă ea nu suportă mirosul?
Dar bine,astea sunt doar nişte lucruri simple....prea simple.Dar nu spunea cineva că iubirea se manifestă tocmai prin lucrurile simple?
De ce să-i facă tot felul de declaraţii,când poate să-i lase un bilet înainte să plece la meci : ”Am plimbat eu câinele.Sunt struguri în frigider. P.S.Te iubesc!” ?
Da...o iubeşte! Sigur! Şi ea îl iubeşte! Ştie el! Şi simte!
Adică,dacă nu l-ar iubi de ce i-ar face prăjituri,fiindcă ştie că îi plac,deşi el ar fi în stare sa renunţe la ele oricând?
De ce ar merge uneori cu el la meci,imbrăcată în alb şi roşu,deşi ea ţine cu Poli?
De ce ar asculta noile lui planuri,care ar duce la scăderea inflaţiei în România,când ar putea să meargă la atelier ca să termine ultimul tablou pentru expoziţie?
De ce ar încerca să se uite cu el la filmele alea ”cu împuşcături”, când ar putea să-şi pună ”The Notebook”?
De ce ar merge cu el la munte,la părinţii lui, în fiecare vară,deşi ea adoră să asculte marea?
Se gândeşte...cum ar fi fără ea? Cine ar mai face atâta abur în baie? Cine ar înşira toate nimicurile pe etajere,când deodorantul şi after-shave-ul lui stau sa cadă,pe un colţ? Cine ar lenevi în pat o jumătate de ora după ce sună ceasul pentru ca apoi,în zece minute, să răscolească toată casa pentru a-şi căuta hainele şi schiţele ”alea noi,măi Ştef!” ? Cine ar aştepta să vină ciuciulete acasă pentru a se hotărî să ia umbrela a doua zi,deşi la meteo ”au zis,iubito,crede-mă!”
Dacă nu ar fi ea,ar mai fi el,EL? Dacă nu ar fi iubirea lor,cum ar fi el?
Dacă nu ar fi iubirea,ce ar fi lumea? Dacă nu ar fi iubirea,ar mai fi lumea?
Dacă dragoste nu e,nimic nu e!...
Eseu care mi-a adus carti in valoare de 300 lei :"> Da,sunt si modesta! :))
Pe terasa.E singura si se uita la stele.Steaua lor e inca acolo.Hm..macar ea sa nu se stinga,daca iubirea lor…
Era trist.De ce? Se iubeau!...sau doar credeau ca se iubesc?!...Si cine e de vina?Cine a gresit? Si cu ce?
Bine,el i-a cerut o pauza,dar ea stie ce inseamna pauza...si nu vrea sa se termine asa.Nu! Ar vrea macar sa-i spuna exact : “Fata draga,nu te mai iubesc!” si atunci o sa inteleaga.
Ii alearga prin minte tot felul de ganduri,de idei,de imagini...ei doi,zambete,saruturi, lacrimi,de fericire,de tristete, ploaia, cafeaua, gogosile,fotografiile,canapeaua...
E tarziu si mai bine merge la culcare.E frig afara si nu are cine sa-i dea haina lui,asa ca o sa se ghemuiasca intr-un colt al patului mult prea mare pentru ea singura...
Intr-o camera mare,luminata doar de o veioza mica,in forma de inima,de la ea....el se uita la fotografii si se gandeste.S-ar uita la stele,dar la el e innorat si,in plus,in stele nu apare ea....
Isi aminteste de noptile de pe plaja....de hanoracul lui pe umerii ei neacoperiti de rochia in bretelutze,de mainile ei inghetate pe paharul de cafea fierbinte...cu lapte,de ochii ei mai albastri decat marea,de nisipul fin care le gadila talpile,de bratara din scoici pe care i-a facut-o ea,de promisiunile facute marii,ca vor veni impreuna mereu,in fiecare an,sa o vada,de EA...
Nu se poate gandi la altceva.Totul in jurul lui si toate gandurile lui au o anumita legatura cu EA.
De ce? E vina lui,da,dar de ce a facut asta.? Nu ii e lui dor de ea,chiar si atunci cand o tine strans in brate? Nu ar vrea el sa fie tot mai aproape de ea,chiar si atunci cand se ascund amandoi sub patura?Nu sunt ochii ei mai albastri de fiecare data cand ii priveste? Nu e ea cea mai frumoasa femeie din lume,indiferent de ora,de zi,de machiajul pe care il poarta sau,cel mai des cand sunt impreuna,nu-l poarta,de hainele pe care le alege sau daca se asorteaza sau nu cu pantofii? Ba da!
Clar,o iubeste! Mai mult ca niciodata! Si el stie ca ea il iubeste si ca l-ar primi inapoi,dar cum sa se duca si sa-i spuna : “Fata draga,te iubesc!Am avut nevoie de o pauza ca sa [ca sa ce,de fapt? Nici el nu stie...caci stia ca o iubeste dinainte!] imi dau seama ca te iubesc! Vreau sa fie totul ca inainte!” Haha,ceva in genul : “Nu plecati,revenim dupa pauza!”,nu?
Fredoneaza versurile pe care i le canta deseori,caci numai alaturi de ea parca nu mai e afon : “L is for the way you look at me…/O is for the only one I see… /V is very,very extraordinary/E is even more than anyone that I adore…..and LOVE was meant for me and you!”
Nici ea nu a adormit.Se gandeste...si asculta muzica lui,la mp3-ul lui, imbracata in tricoul lui ala gri pe care scrie “I MISS YOU!”...”E un pic ciudat cum poate/Cineva s-alunge toate/Ploile ce-au curs intruna in viata ta...E un pic ciudat cum oare/O secunda fara el te doare/Si ajunge sa te atinga,sa poti zbura....Am nimic fara tine/Si tot ce-i mai frumos in viata mea/E doar din vina ta...”
O doare.O doare absenta lui dar,mai ales, motivul absentei sale.Adica faptul ca nu stie de ce e absent.
Se gandeste...oare ce face el acum?
Ii suna telefonul : “Iubito,noi mergem pe sarma/Paseste cu atentie/Nu vrem sa cadem...” . Ochii ii sclipesc,i se taie repiratia.Se uita la telefon : “Stefan apeleaza...” [L-a trecut “Stefan” cand a plecat...nici ea nu stie de ce...] ...”...sub noi e prapastia/E lumea cu vise spulberate/Ai grija cum cazi....” :
-Da!
-Hhhh...Ela?
-Da!
-Te iubesc!
-? Ehm...
-Da,te iubesc si nu stiu pentru ce mi-a trebuit o pauza...stiam ca te iubesc,te-am iubit tot timpul! Si stiu ca si tu ma iubesti! Si stiu ca te doare! Iarta-ma,te rog! Mi-e dor de tine!
-Si mie mi-e dor de tine,Stef....
-Ela,descuie usa,te rog!
