The voice within me

M-am mutat

2011-02-06T20:45:00.004+02:00

Aici:

Fingerprints

pentru că am vrut o schimbare şi din mai multe alte motive irelevante. Ne vedem acolo :)

Adam şi Eva - Liviu Rebreanu

2011-01-30T13:26:00.007+02:00

Trebuie să spun că m-am gândit puţin dacă e cazul să scriu despre cartea asta şi am ajuns la concluzia că da, pentru că deşi am citit-o printre picături (aşa cum o să tot citesc până după examen) mi-a plăcut foarte mult şi ştiu că o să mă tot gândesc la ea o perioadă lungă de timp.
O aveam de mult pe lista cu "de citit", dar am amânat-o până când destinul a făcut în aşa fel încât să nu găsesc la bibliotecă "Fata cu cercel de perlă" a lui Tracy Chevalier şi atunci am zis: "Adam şi eva rămâne!".
Romanul cel mai iubit de autor, aşa cum el însuşi mărturiseşte deseori, e un roman care te face să-ţi pui câteva întrebări legate de spiritualitate şi de adevărata viaţă a sufletului uman şi, indiferent de religia şi formaţia pe care o ai, fie că eşti creştin, musulman, ateu convins, filosof, om de ştiinţă sau un simplu licean ca mine, nu ai cum să accepţi sau să respingi în totalitate abordarea lui Rebreanu.
Romanul are ca punct de plecare acceptarea reîncarnării şi a ideii că viaţa pământească nu îi este de ajuns sufletului să-şi găsească perechea cu care să poată reîntregi cuplul androginic pentru a-şi regăsi pacea. Pe scurt, personajul principal, Toma Novac, profesor de filosofie la universitate, găzduieşte a şaptea şi ultima întrupare a sufletului, în căutarea perechii alături de care este menit să dobândească fericirea supremă. Romanul poate părea de fapt o colecţie de nuvele, căci fiecare experienţă a sufletului este rememorată într-unul din cele şapte capitole diferite. Aşadar, avem un păstor indian, un dregător egiptean, un cărturar aristocrat din Mesopotamia, un nobil din Roma lui Tiberius, un călugăr german, un medic francez din vremea revoluţiei şi, în final, pe Toma Novac, profesor universitar la Bucureşti. Fiecare capitol poartă numele celor şapte fiinţe feminine care îi marchează destinul, iar ochii apar ca un laitmotiv, pentru că încrucişarea privirilor este momentul în care atât femeia, cât şi bărbatul conştientizează că se cunosc de mult, parcă din altă viaţă. Dacă în cele şase existenţe anterioare iubirea nu s-a putut împlini, în cea de-a şaptea reîntregirea trebuie să aibă loc neapărat, indiferent de cât de scurtă ar fi perioada pe care cei doi o petrec împreună, pentru ca sufletul să-şi poată găsi pacea atât de mult căutată.
Pe lângă povestea în sine şi toată ideea de la care aceasta a pornit (şi care, aşa cum spuneam, m-a făcut să-mi pun multe întrebări şi să mă gândesc: "Oare s-ar putea...oare o să văd la final că aşa e de fapt?"), mi-a plăcut foarte mult modul în care sunt construite toate cele şapte poveşti şi cred că de multe ori m-am surprins gândindu-mă că trebuie să fi fost multă muncă pentru a putea scrie în aceeaşi carte despre şapte epoci diferite, dar mai ales de a schimba tiparul narativ şi "aluatul" din care e făcut personajul. Spun asta deoarece călugărul german Adeodatus este de o religiozitate aproape fanatică, în timp ce medicul Gaston este ateu şi adept al revoluţiei franceze. Ei bine, se pare că aşa a şi fost, cum am aflat în final din mărturiile autorului: "Sunt şapte epoci diferite şi pentru fiecare a trebuit să consult zeci şi, uneori, sute de volume."
Per ansamblu, mi-a plăcut cartea şi este una din cele pentru care mi-ar plăcea să-mi fac timp să o recitesc, poate că voi mai descoperi ascunzişuri pe care acum nu le-am sesizat.

În final, doar câteva dintre citatele care mi-au plăcut în mod deosebit:

"Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere."

"Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic!"

"Aşa e inima. Niciodată nu se mulţumeşte cu ce are."

"[...] aşa-i poporul, îşi uită eroii şi schimbă necontenit legendele despre ei."

"D-ta îţi închipui că cel ce ştie mai mult înţelege neapărat mai mult? Sau că ştiinţa merge de mână cu fericirea? A, cum te înşeli! Dar ce are a face progresul ştiinţelor cu sufletul omului? Toate invenţiile şi descoperirile din lume au fost oare în stare să netezească pentru vreun om calea fericirii adevărate, să-i dăruiască o merinde pentru clipa când trece poarta necunoscutului? Şi crezi că ar fi mai multă fericire în omenire, dacă toţi oamenii, printr-o minune, ar deveni filosofi ca d-ta sau savanţi ca, să zicem, colegii d-tale de la Universitate?"

"[...] fiindcă ţinem neapărat să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde."

Anna Karenina

2011-01-16T11:09:00.002+02:00

"E uşor să fii scriitor atunci când în istoria literaturii există un Tolstoi, pentru că tot ceea ce nu izbuteşti să spui se găseşte deja în opera sa."
Aşa spunea A. P. Cehov şi nu pot decât să fiu total de acord cu el, pentru că "Anna Karenina" este cu siguranţă un roman care are de toate şi care e imposibil să nu te marcheze. Problemele aduse în discuţie au un caracter uşor filosofic, de la relaţia dintre iubire şi fericire, dintre viaţă şi moarte, la condiţiile morale ale căsniciei şi vieţii de familie şi până la scopul şi sensul vieţii. Câmpul social vizat este vast, dar atenţia se concentrează în principal pe viaţa nobilimii, tendinţa moralizatoare fiind evidentă, pentru că moravurile aristocraţiei citadine apar în contrast cu viaţa simplă şi sinceră a nobilimii din spaţiul rural.
Nu am de gând să fac nici rezumatul şi nici să scriu o recenzie în adevăratul sens al cuvântului, cu ochi de critic (pentru că nici măcar nu îl am). Pot să spun doar că mie romanul mi-a dat o temă de gândire, iar una din întrebările care mi-au venit în minte constant citindu-l a fost "Oare aş fi putut să trăiesc atunci şi aşa?". Nu am nici acum un răspuns prea bine conturat, deşi pare uşor să spui "da" sau "nu". Nu e deloc uşor să fii mereu atent la etichetă, la normele destul de rigide ale societăţii în care trăieşti şi care, între noi fie vorba, nu e nici pe departe ceea ce pare. Nu cred că e uşor nici să te căsătoreşti cu persoana "convenabilă", la fel cum nu e uşor nici să te debarasezi de societate ca să te bucuri de iubirea adevărată. Oare cât de uşor e să renunţi la propriul copil, pentru a trăi o poveste care nu are nici măcar o şansă şi al cărei final e destul de previzibil în condiţiile date? Deloc, aş spune eu.
Oricine a auzit măcar de carte sau de una din numeroasele ecranizări, ştie că finalul Annei este nefericit, gestul său fiind singura soluţie de a scăpa de destinul pe care, în parte, şi l-a ales.
Două lucruri mi s-au părut extrem de sugestive, mai ales că în romanul lui Tolstoi coincidenţa nu-şi are locul: în primul rând, atât soţul legitim al Annei, cât şi bărbatul de care se îndrăgosteşte, poartă numele de Aleksei. În al doilea rând, m-a marcat faptul că o mamă poate să-şi iubească în mod diferit copiii. De fapt, poate să nu-şi iubeacă unul dintre copii. Anna Karenina îşi iubeşte fiul legitim, pe Serioja, la care a renunţat pentru a trăi împreună cu Vronski, însă nu simte aproape nimic pentru fetiţa pe care a conceput-o din dragoste, cu acesta din urmă. Oare e posibil aşa ceva? Altă temă de gândire.
Per ansamblu, nu regret niciun minut din timpul petrecut citind cartea, deşi mi-a luat destul de mult timp şi nu spun asta cu mândrie. Am învăţat că în spatele privirilor galeşe, în spatele coafurilor stilate şi hainelor scumpe, se poate ascunde un suflet chinuit, care încearcă să compenseze cum poate lipsurile pe care le resimte. Am învăţat că în contextul nevaforabil nici cea mai puternică iubire nu rezistă, iar viaţa alături de omul iubit poate deveni un chin.
Şi am mai învăţat ceva: am învăţat că "Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei."

În final, câteva citate:

"Nu există condiţii cu care omul să nu se obişnuiască, mai ales dacă vede că toţi cei din jurul lui trăiesc la fel."

"Pentru a întreprinde ceva în viaţa de familie este nevoie ca între soţi să existe sau o discordie completă, sau o armonie afectuoasă. Iar când relaţiile dintre soţi sunt nedefinite, când nu există nici una, nici alta, nu se poate întreprinde nimic.
Multe familii rămân ani în şir în acelaşi loc, de care li s-a urât peste cap ambilor soţi, pentru că nu există între ei nici discordie deplină, nici armonie."

"Oamenii au inventat rescpectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea."

"Oare poţi să-i povesteşti altuia ceea ce simţi?"

"lupta pentru existenţă şi ura sunt singurele lucruri care-i unesc pe oameni."

"[...] dacă iubeşti un om, îl iubeşti în întregime, aşa cum este şi nu cum ai vrea tu să fie."

2011-01-10T00:21:00.001+02:00

"Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea."
(Lev Tolstoi - Anna Karenina)

de final

2010-12-31T09:17:00.005+02:00

Nu ştiu de ce mă trezesc mereu scriind în ultima sau penultima zi din an. De parcă aş putea aşa să recuperez toate zilele în care aş fi putut să scriu în 2010 şi nu am făcut-o. De parcă dacă aş scrie mâine n-ar fi acelaşi lucru. De parcă aş deveni brusc altă persoană după o noapte albă, cu mâncare, muzică, prieteni şi pocnitori. Şi totuşi o fac.
Mie nu-mi place cum sună 2011 (chiar, mâine începe un nou deceniu), dar sper să fie un an cel puţin la fel de bun ca 2010. Sau nu neapărat bun, dar plin. Pentru că da, 2010 a fost un an destul de plin. Am râs, am plâns, am avut realizări şi dezamăgiri, am citit şi am renunţat să citesc (Anna, îmi pare rău, se pare că 2011 ne va prinde tot împreună :) ), am luat CAE-ul, m-am îndepărtat de unii oameni şi m-am apropiat de alţii, am făcut 18 ani, n-am văzut marea decât în poze, m-am plimbat cu scuterul, am chiulit de la română, am luat permisul, am învăţat la istorie, am fost în "Pam", am pierdut oportunităţi, dar am profitat de altele. Am învăţat să aştept şi să mă bucur de ce am acum, să nu mă mai uit înapoi decât la lucrurile frumoase, să nu privesc prea departe în viitor. Am învăţat că prezentul e acum şi aici.

Şi ştii, nu trece an în care să nu mă gândesc la tine, la cum ar fi fost să fii aici, să fie altfel totul. Şi eu aş fi fost alta. Poate că aş fi zâmbit mai des, poate că aş fi fost mai sigură pe mine în anumite situaţii, poate că nu mai aveam nevoie de masca asa de "strong girl", poate că aş fi plâns mai des, dar poate nu. Poate că nu aş fi avut voie să fac nişte lucruri, dar aş fi fost bucuroasă că mi le-ai interzis tu. Poate că aş fi fost rebelă sau poate foarte răsfăţată sau poate aş fi fost exact la fel, dar cu tine aici.
Maybe it would have been easier to let someone in, you know? 'Cause yeah, I'm struggling, it's not easy at all not to think: "what if...".

Ştiu că anul ăsta o să fie altfel, o să fiu altfel, pentru că vreau şi pentru că pot.

Feliz Año Nuevo!

Inseguridad

2010-12-08T23:58:00.003+02:00

A veces tengo ganas de gritarle a la vida: "¡Devuélveme el tiempo que perdí y que no supe valorar! ¡Muéstrame todo lo que no pude entender y dame la oportunidad de corregir mis errores!"

Dicen que si el destino te deja vivir la misma situación dos veces es porque no hiciste lo que debías hacer desde el principio. ¿Será verdad?

Surprise. Kinder Surprise

2010-10-15T22:55:00.003+03:00

Azi am mâncat Kinder Surprise. După mulţi ani. E puţin schimbată ciocolata, pare-mi-se, dar am avut aceeaşi senzaţie când l-am desfăcut, deşi mi-a picat o jucărioară uşor stupidă. Când eram mică erau mai drăguţe, dar asta nu m-a împiedicat să-l savurez la maxim.
Pentru cine e nostalgic, aşa ca mine, e recomandat, mai alină dorul :)

Decaff is not coffee

2010-09-30T18:55:00.003+03:00

Now I understand Lorelai's reaction when Luke tried to serve her decaff instead of real coffee. If you feel caffeine, you can't be fooled, you just can't.

Timp, încotro mergi?

2010-09-12T22:37:00.004+03:00

Tu îţi mai aminteşti când stăteai pe lângă mama să-ţi calce şorţuleţul bleumarin şi gulerul tău special de dantelă? Când îţi umpleai cu creioane colorate penarul cu Pocahontas şi îţi îmbrăcai caietele în coperte albastre cu semn? Când te pătai pe mâini de cerneală Pelikan şi îţi pregăteai batistuţa pentru controlul zilnic?

Parcă toate se întâmplau ieri...

Pentru că postul ăsta era inevitabil. Prea repede trec toate...

prea multă durere în jur

2010-08-26T21:24:00.004+03:00

Când vezi asemenea lucruri, ce-ţi poţi dori mai mult decât să fii sănătos? Doar în momentele astea realizezi că "sănătate, că-i mai bună decât toate" nu e doar o vorbă în vânt.
Iar mamele care sunt în stare să facă aşa ceva, să aibă grijă ani şi zeci de ani de zile de un copil bolnav, sunt pentru mine nişte sfinte şi nişte exemple demne de urmat. Să poţi să rezişti, să îţi ştergi lacrimile, să te ştergi în genunchi de fiecare dată când cazi şi să mergi mai departe, ştiind că Dumnezeu îţi va da putere, chiar dacă acel copil - căruia îi citeai poveşti încă din burtică şi pe care ţi-l imaginai spunând primele cuvinte şi făcând primii paşi - nu va fi niciodată aşa cum planificaseşi tu.

Nu, nu mă uit la OTV, dar când vezi un titlu de genul ăsta mai laşi două secunde acolo, iar un om care la 23 de ani are corpul unui copil de 5 şi depinde de mama sa pentru absolut orice nu te poate lăsa rece.
Şi când te gândeşti că unii sunt bine, sănătoşi şi îşi bat joc de asta, parcă îţi vine să strigi de nervi că nu e coreeeect.
Şi când vezi viitori părinţi care caută cele mai performante ecografe pentru a putea depista orice posibilă malformaţie nu pentru a o trata intrauterin, ci pentru a întrerupe sarcina, parcă simţi nişte fiori şi îţi dai seama că de multe ori textul "aş face orice pentru copilul meu" e un clişeu care sună frumos şi pe care mulţi îl rostesc mecanic şi de cele mai multe ori doar când au norocul să aibă un copil perfect sănătos.

E trist că suntem din ce în ce mai răi. Foarte trist.

Invitaţie la lectură

2010-08-25T10:50:00.004+03:00

De puţin timp sunt consilier vânzări la Adevărul Holding. Asta înseamnă că oricine îşi doreşte cărţi din colecţiile Adevărul, fie pentru că le-au pierdut când au apărut cu ziarul, fie pentru că le trebuie anumite volume, fie pentru că vor să facă un cadou sau să-şi completeze biblioteca, poate să mă contacteze şi se rezolvă repede şi uşor :)

Aşa mi-aş cumpăra colecţia aia cu personaje Disney, "Prima mea enciclopedie", dar cred că am depăşit un pic vârsta, aşa că îi las pe pici să şi-o ia 8->

Deci, pentru detalii şi comenzi, daţi un semn! :)

2010-08-14T22:51:00.002+03:00

mă enervează maxim. maxiiim.

here we are again, circles never end. you'll hear "I told you" again, just stay tuned.

nu are nevoie de titlu

2010-08-09T23:27:00.002+03:00

nimic nu poate suplini anumite lipsuri. absolut nimic. le atenuează, te face să uiţi pentru un timp de ele, dar nu le poate acoperi în totalitate. vor exista frustrările şi automat şi zâmbetele amare vor apărea în colţul gurii în astfel de momente.

dar nu contează, suntem făcuţi să mergem mai departe, până mâine vom uita şi o vom lua de la capăt. în fond, sunt atâtea lucruri pe care le-am vrea altfel, dar asta e. nu se poate să dăm timpul înapoi şi, mai ales, sunt alegeri pe care nu le putem face noi. da, e trist când alţii hotărăsc pentru tine, dar se întâmplă şi pur şi simplu nu ai ce face.

"To do" list

2010-08-07T19:05:00.001+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Încă nu a trecut vara, deşi timpul are o viteză mult peste limita maximă admisă, aşa că mai am vreme să-mi propun lucruri pe care să le împlinesc sau nu. Simt că nu fac destul, nici pentru mine, nici pentru lumea în care trăiesc, simt că doar eu stau pe loc în timp ce toţi ceilalţi ştiu ce vor şi ştiu ce au de făcut. Ştiu că de fapt nu e aşa, dar nu mai suport senzaţia, trebuie să fac ceva, deci măcar liste să fac.

Aşadar:

- să termin recapitularea asta la mate.
- să-mi fac curat în toate dulapurile, rafturile, caietele, hârtiile, hârtiuţele, pixurile, folderele şi fişierele.
- să mai tai nişte cărţi de pe lista de "to read", că m-am lenevit.
- să văd câteva filme "must-see" pe care nu am reuşit până acum.
- să mă apuc din nou de spaniolă şi poate şi de catalană.
- să termin şcoala de şoferi şi poate să iau şi carnetul (:-ss)
- să mă duc regulat la ţară până în septembrie.
- să învăţ să înot.
- să treacă odată canicula asta şi să-mi reiau programul de sport, că mă simt ca o femeie de 70 de ani, 80 de kg şi un preinfarct la activ, abia urc scările.
- să mai văd măcar un loc frumos din ţara asta.
- să-mi aleg o asociaţie în care să mă înscriu ca voluntar.
- să mă urc pe bicicletă după atâţia ani şi să pedaleeez.

Bun, de acum am ce să urmăresc, să sperăm că reuşesc să duc la bun sfârşit măcar jumătate din ce am scris aici.

P.S. Băieţii ăştia de la The Fray sunt geniali, iar melodia se potriveşte perfect: "I don't want to live without reason..."

Nu mai pot!

2010-08-07T11:07:00.006+03:00

Nu mai suport să văd oameni nenorociţi de un sistem medical mizer, oameni a căror viaţă a fost dată peste cap de aparatura de pe vremea bunicii, de medici nepăsători care pun diagnostice aşa cum îmi dau eu cu părerea despre politică, de birocraţie şi de cercul vicios în care eşti obligat să te învârţi - după principiul "ai intrat în horă, joacă!" - când ai pus piciorul în spitalele din România.

Nu mai pot să aud şi să citesc despre oameni care au intrat în spital cu o apendicită şi au plecat de acolo cu boli grave, care i-au condamnat la o existenţă cu totul diferită de ce-şi imaginaseră.

Nu mai pot să văd copii cărora cancerul le distruge cea mai frumoasă perioadă din viaţă, care în loc să meargă săptămânal la teatrul de păpuşi, merg la chimioterapie, copii care nu întreabă de ce nu au jucării scumpe, ci de ce nu au păr, când or să poată mânca şi ei ciocolată sau când or să poată să alerge în parc.
Nu mai pot să văd părinţi sfâşiaţi de durere, neştiind ce să mai vândă ca să-şi salveze copiii, pentru că statul român nu are bani de tratamente, dar poate să dea sute de mii de euro pe logo-uri şi alte porcării.

Nu mai pot şi nu mai vreau. Nu!

A

2010-07-30T20:11:00.007+03:00

O literă. Atât. Unul din cele mai frumoase cadouri din vara asta.
Se pare că toate au meritat. Every single essay, every single exercise and all those horrible phrasal verbs...they were all worth it.

Have a happy, happy summer! I will!

Scrisoare

2010-06-24T10:08:00.004+03:00

Dragă ...,

Ce faci? Eşti bine? Da, ştiu că atunci când trimiţi o scrisoare e frumos mai întâi să-i mulţumeşti celuilalt pentru ultima lui scrisoare, să-i spui cât de mult te bucuri că ai primit veşti de la el şi eventual să-l întrebi ce mai face. Ştiu, pentru că ne-au învăţat la şcoală. Ţie n-aş putea să-ţi spun toate lucrurile astea, ştii, pentru că tu nu-mi trimiţi niciodată scrisori. De fapt, tu nu-mi scrii, nu-mi trimiţi mail-uri, nici sms-uri, nu mă suni, nu-mi trimiţi mesaje în Morse, ca să-mi ia mult timp să le descifrez, nici măcar nu rogi vreun porumbel să-mi aducă veşti de la tine. Şi atunci, cum aş putea eu să te întreb "Ce mai faci?" dacă n-am ştiut niciodată ce faci?

Aşadar, ce faci? Sper că eşti bine şi că te gândeşti din când în când şi la mine. E aşa frustrant să nu ştiu dacă pentru tine însemn ceva. Nu mă înţelege greşit, am învăţat să trăiesc fără tine. De fapt, n-am ştiut niciodată să trăiesc cu tine. Doar că mi-ar plăcea să ştiu ce sunt eu pentru tine. Nu cred că mă iubeşti, pentru că iubirea se construieşte în timp, e nevoie să fii lângă o persoană ca să ajungi să o iubeşti. Nu mai cred în iubirea asta despre care unii zic că e automată. Nu. Te poţi simţi legat de cineva în mod automat, dar nu poţi ajunge să-l iubeşti cu adevărat decât în timp. Şi chiar dacă m-ai fi iubit vreodată, sentimentul ăsta nu e etern prin natura lui, trebuie întreţinut, iar noi ... de fapt tu nu ai făcut chestia asta. Şi acum a trecut prea mult timp cred. Şi dacă ar fi să o luăm de la început, ar fi greu. Foarte greu.
Nu-ţi cer să mă iubeşti. Poate dacă m-ai vedea acum, nu sunt ceea ce ţi-ai fi dorit să fiu, dar sunt aproape sigură că nici tu nu eşti ceea ce mi-aş fi dorit eu. Nici pe departe. E trist că nu mai facem parte unul din viaţa celuilalt, poate că ne-am fi înţeles foarte bine. Nu eu am ales să fie aşa. De fapt, mă doare că eu nu am putut să aleg. Sunt una din persoanele uşor obsedate de control, ştii, aşa că sunt frustrată când nu pot să aleg ce se întâmplă în viaţa mea. Bine, oamenii sunt adaptabili prin natura lor, aşa că am reuşit să merg mai departe, asta nu m-a ţinut pe loc, vezi bine.
Mi-e greu uneori fără tine, sunt momente în care aş fi vrut să fii aici, dar aşa cum am eu nevoie de tine, nu cum sunt aproape sigură că ar fi fost. Mi-e mai uşor să te ştiu departe, decât să-mi fost aproape, dar departe de fapt. Mă doare faptul că tu ai putut să alegi şi ai ales greşit. Eu nu te-am auzit sau nu-mi amintesc, dar cineva mi-a spus că ai zis "Am să mă-ntorc!". Păcat că nu ţi-ai ţinut promisiunea.
Tu m-ai schimbat, chiar dacă de la distanţă. Sunt poate mai puternică decât aş fi fost cu tine aproape. Am alte priorităţi şi alte aşteptări de la persoanele din jur. Încerc să nu dezamăgesc persoanele care au încredere în mine sau care apelează la mine. Aaa...şi mă întristează când văd că tot mai mulţi aleg ca tine şi aş vrea să le spun cât de mult o să rănească, dar nimeni nu mai are urechi să audă. Păcat.

Oare o să ne mai vedem vreodată? Ah, ce prost am pus "mai"-ul ăsta. Mă rog, eu locuiesc tot acolo, în cazul în care vrei să-mi faci o vizită vreodată, dar dacă eşti tot la fel ca atunci când ai plecat, măcar vino dimineaţa.

Numai bine,

... ta, Ioana.

P.S. Mai am un pic şi fac 18 ani, ca să ştii.

Antologie

2010-04-30T17:16:00.003+03:00

Buuun. Sfârşit de săptămână. Nu mai fac demult bilanţuri şi azi chiar nu mai am chef să mă gândesc la ce mai am de făcut după weekendul ăsta. Mă odihnesc acum şi gata. Punct şi de la capăt.
Am de onorat o leapşă, deci să începem.

10 lucruri pentru care merită să trăieşti (a se înţelege că e o selecţie, nu un top :) ordinea e şi ea aleatorie )

-familie
-iubire
-prieteni
-babiiiiessss :X
-plimbări şi călătorii
-pepene, ciocolată şi cafea :X
-cărţi
-filme, seriale şi muzică
-dansss
-experienţe de tot felul

***

În altă ordine de idei: FORCE Summer School continuă aşa că puneţi mâna şi aplicaţi!! Nu ştiţi ce e FORCE? Înseamnă că degeaba aveţi internet!! Nu o să dau detalii "tehnice", pe astea le aflaţi de aici : www.force.ro şi de pe blog. Eu o să vă zic de ce să aplicaţi, din punctul de vedere al unui fost participant:
-pentru că o să cunoaşteţi nişte oameni bestiali, motivaţi, plini de viaţă şi super de gaşcă.
-pentru că nu o să aveţi niciodată timp să vă plictisiţi.
-pentru că o să învăţaţi în zece zile de zece ori mai mult decât aţi fi învăţat în zece zile de şcoală.
-pentru că o să vă daţi seama că puteţi face lucruri la care nu v-aţi fi gândit înainte.
-pentru că la Vila Olga există piscină, hamace, trambulină şi leagăn :X
- pentru MAFIA :X:X:X:X:X

Şi din multe alte motive! Aşa că descărcaţi formularul, completaţi-l şi eu vă ţin pumnii!

***

A venit primăvara! :X Şi vine vara! :X

gata!

2010-04-28T16:03:00.005+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

M-am săturat de oamenii ăştia. M-am săturat de ipocrizia şi frustrarea unora. Nu mai suport să văd cum suntem luaţi de fraieri. Sunt sătulă până peste cap de porcăria asta de sistem. Şi de oamenii fără personalitate. De oamenii care se conformează chiar şi atunci când au dreptate. De oamenii care nu sunt în stare să-şi spună părerile şi să-şi strige drepturile în gura mare. De laşi. Gata. Nu mai suport! Dacă aşa aveţi de gând să continuaţi, dacă aşa vreţi să trăiţi, n-aveţi decât. Luaţi-l pe "Asta e, nu avem ce face!" în braţe şi porniţi la drum...o să ajungeţi tare departe, fiţi siguri...Îmi vine să strig de nervi când văd atâţia care aşteaptă ca altcineva să facă lucrurile pentru ei. Vrei să se schimbe ceva? Pune tu mâna şi schimbă primul/-a. Nu eşti în stare să faci chestia asta? Atunci nu cere de la alţii.

Gata. De azi o să fiu imună la voi. Sigur, o să mă port ca şi până acum, dar nu vă mai cer nimic. Am înţeles, nu puteţi. Eu pot pentru că vreau. E problema voastră ce veţi face mai departe. Nu, nu e uşor, dar pot să încerc. Voi sunteţi precum şoricelul care a căzut în borcanul de smântână şi a zis "Asta e, nu am ce face, o să mor!" şi a aşteptat să moară. Eu sunt precum vecinul lui, care a dat din lăbuţe până când, obosit, epuizat şi-a dat seama că nu se mai scufundă, ci stă pe ceva tare : smântana transformată în unt.
Mult succes vă urez!

Şi cu asta punct. De acum mă gândesc la mine, la planurile mele, la tot ce vreau să fac, la cum să găsesc timp pentru toate, dar şi pentru mine. Ador să am obiective bine trasate şi o să încerc să le ating, chiar dacă nu voi reuşi. Nu am decât de învăţat. Primăvara e momentul perfect pentru schimbare şi noi începuturi! :X

wounds and scars

2010-04-13T22:38:00.003+03:00

Every now and then, things happen and some of them simply tear me up. But it seems I'm strong enough to put the pieces back together and start again. Better, more determined and more confident. Sometimes, I feel like the scars are never going to disappear and maybe they are actually not, but every single one of them reminds me that "if it doesn't kill you, it will make you stronger"...and I feel so proud of myself. Just until the next breakdown, when I start it all over again. I suppose there are things I forget and I'll never learn for good, so from time to time I need to remember...I need new wounds, so I can spend a little more time taking care of them...of myself. Even if it hurts, even if the pain feels almost unbearable at times.Even if I know that some of them are never going to become scars and the pain will still linger.

"What's worse, new wounds which are so horribly painful or old wounds that should've healed years ago and never did? Maybe our old wounds teach us something. They remind us where we've been and what we've overcome. They teach us lessons about what to avoid in the future. That's what we like to think. But that's not the way it is, is it? Some things we just have to learn over and over and over again." (Grey's Anatomy)

2010-04-10T17:50:00.003+03:00

"Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător."

M. Preda - Cel mai iubit dintre pământeni

the biggest days

2010-03-24T23:02:00.005+02:00

Asculta mai multe audio Divertisment

One of the reasons I enjoy watching Grey's Anatomy is this: the voiceovers...quotes worth to be written somewhere you can read them every now and then. I find them really inspired and touching. Here's a quote about big days in our lives; the first part is from the beginning of the episode, the other two are from the end, just a few minutes one from another. Enjoy!

"You never know the biggest day of your life is going to be the biggest. The days you think are going to be big ones, they're never as big as you make them out to be in your head. It's the regular days, the ones that start out normal, those are the days that end up being the biggest.

You never know the biggest day of your life is your biggest day...not until it's happening.

You don't recognise the biggest day of your life...not until you're right in the middle of it. The day you commit to something...someone; the day you get your heart broken; the day you meet your soulmate; the day you realise there's not enough time because you wanna live forever. Those are the biggest days. The perfect days."

"...we tend to stick close by..."

2010-03-20T21:04:00.002+02:00

I need to stop making plans and not respecting them. I need to set some goals, some real goals and work hard in order to achieve them. And I will.

Every day I hear people complaining. I complain. Every single day. People don't even listen to each other. We don't have conversations anymore, 'cause we don't listen to the people around. We just wait for our turn to talk, to say our problems out loud, to make our voices heard. Nobody's more important than we are, nobody's got bigger problems than we have so by no means should anybody interrupt us.
And I think that, subconsciously, we are aware that the person in front of us doesn't listen to us either. However, it's just a little bit more comfortable to talk in front of a real person than in front of the mirror, 'cause that person has also got problems, has also got weaknesses and flaws, that person is as imperfect as we are...and that's comforting. Very comforting. Because this way we are sure we won't be judged. We usually encourage one another, we offer and ask for support, we seek approval and hope that if we aren't the only ones who've made mistakes, this means we are not as guilty as we feel, we are not as bad as we feel and this way...we can go on with our lives...our superficial, senseless lives. And we call this friendship. We call it friendship...how ironic and...and deceitful...!

OK. That was a pessimistic approach. This doesn't mean I don't believe in friendship, and people we really care about and who really care about us, and who are there for us and we are there for, too. I do believe. Cause no matter how hard we try to be strong and not care and keep distance... we need to have people to love and be close to. That's how it is. That's how we humans are. And, personally, I like this, even if we get hurt sometimes.

I'll finish this post with a quote from "Grey's Anatomy":

"At the end of the day, when it comes down to it, all we really want is to be close to somebody. So this thing, where we all keep our distance and pretend not to care about each other, is usually a load of bull. So we pick and choose who we want to remain close to, and once we've chosen those people, we tend to stick close by. No matter how much we hurt them, the people that are still with you at the end of the day - those are the ones worth keeping. And sure, sometimes close can be too close. But sometimes, that invasion of personal space, it can be exactly what you need."

una verdad que duele

2010-03-15T23:05:00.003+02:00

no hay ceguera peor que no querer mirar.

"...life, every minute, is borrowed time."

2010-03-14T09:58:00.008+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

În ultima vreme, mi-am petrecut timpul liber urmărind "Grey's Anatomy". Descoperisem serialul acum vreo doi ani, în vacanţa de vară, dar uitasem de el. Apoi am văzut vreo două episoade la TV şi am zis să încerc să-l văd pe tot. Nici n-a fost prea greu, m-a prins destul de tare. Mi se pare interesant şi, deşi durează de câţiva ani şi la un moment parcă o ia puţin pe arătură, nu a devenit telenovelistic, doctorii nu doar zic că sunt doctori, aproape jumătate din episod are loc în sala de operaţie, de traume sau în saloanele pacienţilor. Am văzut inimi pulsând, rinichi scăpaţi pe jos în timpul transplantului, picioare puse la loc, feţe mutilate şi refăcute şi multe alte chestii de genul.
Şi ce e drăguţ e că e realist. Nu se chinuie să tragă de personaje doar pentru că Făt-Frumos şi Ileana Consânzeana trebuie să rămână mereu împreună. În viaţa reală, din păcate, nu e aşa. Şi mă bucur că îşi respectă actorii, chiar dacă asta e posibil să însemne plecarea unui personaj care chiar îmi place şi, deci, distrugerea oricărei speranţe de "refacere" a unei anumite perechi. Şi soundtrack-ul e foarte inspirat.

În altă ordine de idei, foarte drăguţe sunt voiceover-urile, care te implică într-un fel, te fac să te gândeşti la nişte chestii. În următoarea perioadă, o să postez citate din serial, în special din voiceover-uri, dar nu numai, citate care pe mine m-au "trezit" de multe ori şi m-au făcut să mă gândesc la multe lucruri.

Practicing medicine doesn't lend itself well to the making of friends. Maybe because life and mortality are in our faces all the time. Maybe because, in staring down death every day, we're forced to know that life, every minute, is borrowed time. And each person we let ourselves care about is just one more loss somewhere down the line. For this reason, I know some doctors who just don't bother making friends at all. But the rest of us, we make it our job to move that line, to push each loss as far away as we can.

Did you say it? 'I love you. I don't ever wanna live without you. You changed my life.' Did you say it? Make a plan. Set a goal. Work toward it. But every now and then look around. Drink it in. 'Cause this is it. It might all be gone tomorrow.

I believe in heaven. I also believe in hell. I've never seen either, but... I believe they exist. They have to exist... because without a heaven... without a hell... we're all just headed for limbo. (Început de episod)
Heaven, Hell, Limbo...No one really knows where we're going or what's waiting for us when we get there, but the one thing we can say for sure with absolute certainty is there are moments that take us to another place, moments of Heaven on earth, and maybe for now, that's all we need to know. (Sfârşit de episod)

Dr. M.G.: What was the point? All those hours and all that money. what's the point? The world is a horrible place. Young people die of diseases. It makes absolutely no sense to try to be happy in a world that's such a horrible place.
Dr. W. (Her shrink) : Yes.
Dr. M.G.: What?
Dr. W.: Yes, horrible things do happen. Happiness in the face of all of that?... that's not the goal. Feeling the horrible and knowing that you're not gonna die from those feelings... that's the point.

When you spend your life with someone and you have kids together, you think it'll always be this amazing, and this wonderful. You think that you'll always feel that kind of love and I do, I do love Phil. I just... well little pieces of you get chipped away by another person and then you shave little pieces of yourself away so you'll fit together and then one day you look up and you don't even know who you are.

Giving birth may be all intense and magical and stuff but the act itself is not exactly pleasant. But it's also the beginning of something incredible... something new... something unpredictable... something true... something worth loving... something worth missing... something that will change your life forever.

The thing about addiction is, it never ends well. Because eventually, whatever it is that was getting us high, stops feeling good, and starts to hurt. Still, they say you don't kick the habit until you hit rock bottom. But how do you know when you are there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes, letting it go hurts even worse.
[...]
In the hospital, we see addiction every day. It's shocking, how many kinds of addiction exist. It would be too easy if it was just drugs and booze and cigarettes. I think the hardest part of kicking a habit is wanting to kick it. I mean, we get addicted for a reason, right? Often, too often, things that start out as just a normal part of your life at some point cross the line to obsessive, compulsive, out of control. It's the high we're chasing, the high that makes everything else fade away.

You can make your way out from everything.

Va urma.

To Her

2010-03-12T17:58:00.004+02:00

Pentru că ai fost alături de mine tot timpul.
Pentru că niciodată nu ai pus altceva pe primul loc, decât pe mine.
Pentru tot ceea ce m-ai învăţat.
Pentru fiecare mustrare, pentru fiecare încurajare, pentru fiecare zâmbet şi pentru fiecare sfat.
Pentru că tu eşti cea care se bucură din tot sufletul când eu sunt fericită şi cea căreia chiar îi pasă atunci când sufăr.
Pentru că ai făcut faţă cu brio tot timpul valurilor de "De ce?"-uri.
Pentru că nu mi-ai ascuns niciodată lucruri pe care chiar trebuia să le ştiu.
Pentru că îţi faci griji pentru mine chiar şi când nu e nevoie.
Pentru că mă motivezi şi mă susţii.
Pentru că fără tine nu aş fi fost cine sunt.
Pentru tot ce ai făcut, faci şi vei face pentru mine...

...îţi mulţumesc, mami! La mulţi ani!

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you.

De sfârşit de ianuarie

2010-01-31T21:58:00.004+02:00

Sunt în vacanţă, ador lucrul ăsta, citesc şi azi am fost la teatru. "Ţi-am spus vreodată că mă iubeşti"? Merită să sacrificaţi o oră din viaţa voastră pentru piesa asta şi nu pentru că vă spun eu că mi-a plăcut. La fel cum nu văd de ce nu aţi merge pentru că altcuiva nu i-a plăcut. Sau de ce ar fi nevoie să ai o părere conformă cu a majorităţii. Deci da, mergeţi să vedeţi dacă aveţi ocazia, poate vă tentează şi pe voi o discuţie cu voi înşivă, o revedere cu voi, cei de acum câţiva (sau mai mulţi) ani.

***

Citatul ăsta l-am luat de pe blogul lui Zappy, nu ştiu al cui e, dar mi se pare bestial: "Life is not about waiting for the storm to pass, but about learning how to dance in the rain."

***

De curând am descoperit nişte melodii foarte drăguţe şi sensibile ale Christinei Aguilera şi mă gândeam că judecăm de multe ori oamenii fără să ştim prea multe despre ei. Melodii precum "Oh, mother" şi "I'm ok" chiar merită ascultate, iar melodia de mai jos i-o dedic mamei mele. Mulţumesc pentru tot!

Christina Aguilera - i turn to you
Asculta mai multe audio Muzica

When I'm lost in the rain,
In your eyes I know I'll find the light to light my way.
And when I'm scared and losing ground;
When my world is going crazy, you can turn it all around.

And when I'm down you're there; pushing me to the top.
You're always there; giving me all you've got.

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you.

When I lose my will to win,
I just reach for you and I can reach the sky again.
I can do anything,
'Cause your love is so amazing; 'cause your love inspires me.

And when I need a friend, you're always on my side;
Giving me faith taking me through the night.

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you.

For the arms to be my shelter through all the rain;
For truth that will never change;
For someone to lean on;
for a heart I can rely on through anything;
For that one who I can run to....
I turn to you.

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you.

For a shield from the storm;
For a friend; for a love
To keep me safe and warm,
I turn to you.
For the strength to be strong;
For the will to carry on;
For everything you do;
For everything that's true...

For everything you do;
For everything that's true,
I turn to you...

Big Milka - this is me

2010-01-05T16:42:00.007+02:00

O să mă opresc. N-o să mai mănânc ca o disperată. Promit. Să termin dulciurile pe care le am în casă şi gata. Pe bune. Adică serios, acum...cine ar putea să mănânce sănătos şi regulat şi hipocaloric când Milka aia zâmbeşte aşa frumos de pe raftul dulapului, când bomboanele alea de ciocolată parcă dansează sub brad şi strigă: "Pick meee, pick meeeee!", când biscuiţii ăştia cu care mă delectez acum merg atââât de bine cu ceaiul de fructe de pădure? Măcar ceaiul e light şi sănătos, nu? :)) La cafea am renunţat pentru moment, dar abia aştept să-mi cumpăr ciocolată caldă din aia buuună, pe care o faci cu lapte şi iese atât de densă şi bunăăăă....ăăăă, când o să slăbesc, vreau să zic...da, atunci o să-mi permit să mă mai răsfăţ. Şi-mi iau şi minge de gimnastică. Aşa, ca să mă dau mare.
Şi când te gândeşti că începusem ziua bine...noroc, ăăă, ghinion cu pizza aia. Eeeeh... ce bine că nici nu vine ziua mea şi nici nu o să fac Tiramisu şi nici nu o să mănânc şi nici n-are multe calorii....ceee bineee...

Încă mi se pare ciudat cât de drăguţ a început anul. Şi calm. Şi sunt cât de cât împăcată cu mine însămi şi am chiar şi o idee despre cam ce aş vrea să fac anul ăsta, pentru că oricât m-aş minţi, mie îmi place să fac şi planuri, chiar dacă nu le îndeplinesc...

Şi da, unul din planuri e să nu mai mănâââââânc atâââât. Şi să fac şi exerciţii. Da. Trebuie. Noroc că mai am cu cine să mă încurajez, dar şi de la cine să iau exemplu. Da, deci, wish me luck!

De mâine. Gata. Sigur. Sper.

Later edit: Astăzi am pierdut un cercel. Sunt tristă. Pentru că erau albaştri. Adică bleumarin, sau aşa ceva... Ouh :-<

2010-01-04T17:38:00.002+02:00

Cheryl Cole - Fight For This Love
Asculta mai multe audio Muzica

"Anything that’s worth having
Is sure enough worth fighting for...
Quitting’s out of the question
When it gets tough gotta fight some more..."

2010-01-02T19:36:00.002+02:00

"Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measures. We ask ourselves: "Who am I to be brilliant, gorgeous, talented, fabulous?". Actually, who are you not to be? And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fears, our presence automatically liberates others."

The coffee's never strong enough...

2010-01-01T20:21:00.004+02:00

La mulţi ani! Eu am început anul bine şi ar fi frumos dacă ar continua în acelaşi registru :) Eh. Trăim şi vedem.

Şi într-o dimineaţă ca asta nici n-ai nevoie de cafea, darămite de una tare...

Concluzie de final de an

2009-12-30T19:28:00.005+02:00

Ascultând nişte muzică de acum câţiva ani buni şi răsfoind prin albumul cu amintiri al minţii am ajuns la o concluzie. De unde până acum eram aproape sigură de faptul că băieţii nu-şi amintesc chestii mici, care au locşorul lor acolo, acum sunt convinsă că măcar unii îşi amintesc...şi încă aşa, cu lux de amănunte. Da, oricât de insensibili i-am considera noi şi oricât de puţin credem noi că le pasă...mie mi-a demonstrat chestia asta un tip de la care chiar nu mă aşteptam să aducă vorba despre subiectul respectiv, darămite să-şi amintească exact o replică pe care eu, personal, aş fi putut doar s-o parafrazez. Deci, da, băieţilor poate să le pese, băieţii pot fi sensibili, băieţii pot să surprindă uneori, chiar deseori.

Îi admir pe băieţii sinceri, care sunt în stare să recunoască nişte chestii . E drept, în faţa fetelor pe care abia încep să le cunoască şi într-o stare uşor...veselă să-i zicem. Am zis uşor, chiar foarte uşor.
Discuţie, el şi ea, timp de când se cunosc: câteva ore, cadru: festiv şi totuşi foarte degajat:

"[...]
Ea: dar oricum, nicio fată nu vă crede cu adevărat când spuneţi Te iubesc...
El: (zâmbet) păi nici...păi pentru că nici n...
El şi ea: ...nu e adevărat...
Ea: exact, de-asta şi zic.
El: ...da, aşa e, ai dreptate!
[...]"

Atât despre ei.

În altă ordine de idei, din nou aceeaşi problemă: nu-mi vine să cred că mâine va fi ultima zi din an :| Nici măcar nu mai fac vreun bilanţ, n-are sens, pentru că deja ştiu că anul ăsta am făcut mai puţine decât mi-aş fi dorit, dar am făcut şi lucruri la care nu mă gândeam anul trecut pe vremea asta. Nici planuri pentru 2010 nu-mi fac, vi le dau vouă pe toate, dacă le vreţi. M-am hotărât să nu mai trăiesc în viitor.

La mulţi ani!

La mulţi ani, Laura!

2009-12-24T00:14:00.003+02:00

Groove Amanda - My friend
Asculta mai multe audio Muzica

A.S.Post special şi dedicat. Şi scurt.

De ce special? Păi pentru că e o zi specială. Dedicat, pentru că e scris pentru o persoană specială. Şi scurt pentru că persoana ştie că e specială (sau sper că ştie!) şi nu am nevoie de o zi anume în an ca să-i spun chestia asta.

Da, mă, ai 17! La mulţi ani! Ştii ce, cu cât mă gândesc cum să scriu ce vreau, cu atât ceva mă bate la cap şi îmi spune: "lasă cuvintele sofisticate!". Considerând încă valabilă afirmaţia: "vreau sa zic doar ca Ioana e de neinlocuit.", o să spun doar că şi Laura e la fel de de neînlocuit. De ce? Păi pentru că pot să-ţi spun orice, oricând, pentru că dacă vreau să te sun, te sun fără să mă gândesc "Dacă doarme?", pentru că eu (spre deosebire de tine, iartă-mă! :">) pot să sun şi la 3 dimineaţa, pentru că tu eşti aia care mă convinge că unele lucruri chiar nu merită stresul, pentru că eşti prima (şi uneori singura) persoană căreia îi spun chestiile fe fe fe importante, pentru că nu e nevoie să fac pe drăguţa cu tine atunci când sunt supărată, doar aşa, ca să nu te deranjez, pentru că de multe ori îţi spun ceea ce urma să-mi spui tu şi invers, pentru că dacă aud cuvântul "prietenă" (vreau să zic "prietenă", nu "pseudoprietenă") îmi apare instant în minte imaginea ta, pentru că, pentru că, pentru că...
Mă înţelegi, da? Pentru că n-am de gând să scriu mai mult; oricât aş scrie, n-o să pot spune prea multe. Sunt anumite chestii pe care chiar nu le poţi exprima în cuvinte. Ştiu că ştii. O să închei cu ale tale cuvinte: "sper ca peste X ani sa mi se para prea putin pentru ce o sa fie."

La mulţi ani! :*

P.S.Vouă, celor care mai citiţi postul ăsta, vă urez să vă găsiţi o Laura,dacă nu aveţi deja!

Filosofii postdepresive

2009-12-21T22:10:00.007+02:00

Mi-era dor să scriu mai des pe blog, noroc cu ierno-depresia asta şi cu toate lucrurile la care mă gândesc în preajma sărbătorilor.
Am tot văzut la tv autocare cu români plecaţi afară care se întorc de sărbători acasă. Personal, apreciez toţi oamenii care preferă să muncească, chiar şi departe de casă, decât să aştepte să li se dea, să pice de undeva. Dar când vine vorba şi de copii...totul devine relativ. Copiii nu cresc, nu devin oameni doar cu bani. Şi copiii, oricât de mult şi-ar dori confort material, jucării, dulciuri, haine şi mai ştiu eu ce, sunt capabili să judece lucrurile şi altfel şi îşi dovedesc maturitatea când te aştepţi cel mai puţin.
Cunosc o fetiţă ai cărei părinţi au fost plecaţi timp de câţiva ani buni, vreo 5-6 cred, de când ea era micuţă până când a ajuns în clasa a doua.Veneau tot din an în Paşte acasă şi, sigur, copilul era bucuros să-i vadă. Dar când s-au întors definitiv, lucrurile nu au stat chiar pe roze. La un moment dat, maică-sa a certat-o din nu ştiu ce motiv, iar replica fetiţei a fost: "Dar cine eşti tu să-mi spui ce să fac? Parcă m-ai crescut tu." Eu în locul femeii aş fi înlemnit, probabil că şi ea a rămas şocată, dar copilul avea dreptate. Ea nu fusese acolo nici s-o vadă la serbările de la grădiniţă, nici s-o îngrijească atunci când termometrul arăta peste 39, nici în prima zi de şcoală şi nici în fiecare zi. Şi anii pierduţi din copilăria propriului copil nu se vor mai întoarce niciodată, cu toţi banii din lume. Şi-atunci, cu ce te-ai ales? E o melodie superbă, a Anei Maria, care la un moment dat zice aşa : "Părinţii pleacă peste mări şi ţări, să facă bani/ Degeaba se întorc bogaţi, copiii sunt prea mari...".
Şi în momentele în care analizez lucrurile astea, mă gândesc cât sunt de norocoasă şi de fericită, pentru că am trăit ştiind tot timpul că indiferent de ora la care voi avea nevoie de ajutor, de un sfat, sau pur şi simplu de prezenţa ei...ea va fi acolo. Şi că indiferent de cât de rea şi nerecunoscătoare sunt uneori (pentru că, Doamne!, cât de rea pot fi uneori, nici eu nu pot să cred), continuă să fie acolo. Şi îi mulţumesc pentru asta şi pentru tot ce am învăţat de la ea. Mulţumesc, mami!

În altă ordine de idei, am văzut azi o parte din Gala Zece pentru România şi cel mai frumos şi mai expresiv discurs mi s-a părut cel al domnului Prof. Dr. Leon Dănăilă, care a recitat următorul fragment (nu întocmai, dar am combinat eu ce mi-am amintit cu ce am găsit pe net), legat de cerinţele dumnealui către Dumnezeu:

"Am cerut putere şi El mi-a dat dificultăţi pentru a mă face puternic! Am cerut înţelepciune şi El mi-a dat un creier cugetător şi probleme ca să le pot rezolva. Am cerut să pot iubi şi El mi-a dat lângă mine oameni pe care să-i ajut în problemele lor. Am cerut curaj şi El mi-a dat pericole pe care să le înfrunt.Nu mi-a dat nimic din ce am cerut, dar am primit tot ce am avut nevoie."

Noi tindem în general să cerem rezultatul final şi nu apreciem, nici măcar nu observăm uneori mijloacele care ni se oferă pentru a ajunge noi înşine la rezultat. Şi pentru că tot vorbeam de lucrurile pe care le-am învăţat de la mama, unul din ele este că "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă!" Trebuie să întinzi mâna ca să iei, trebuie să depui şi tu un pic de efort.
În fond, viaţa ar fi de-a dreptul plictisitoare dacă toate lucrurile ar fi de-a gata; cu cât mai greu e să obţii un lucru, cu atât bucuria pe care o ai la sfârşit e mai mare.

Dar vai, ce filosofic scriu, nu? Ideea e că tindem să fim tot mai superficiali şi în acelaşi timp uităm, totuşi, să apreciem lucrurile simple. Şi cel mai trist, ne grăbim, ne grăbim prea mult, deşi ştim clar către ce ne îndreptăm.
Dacă tot am pomenit-o, pun şi melodia asta a Anei Maria, care se potriveşte perfect:

Ana_Maria_-_3_secunde
Asculta mai multe audio Muzica

Atât. Noapte bună!

P.S. Postdepresive, da? Cel puţin azi am ieşit un pic din starea aia. Să sperăm că durează.

Depresie de decembrie

2009-12-20T20:53:00.015+02:00

Da, a nins şi e frig, e o iarnă de aia ca atunci când eram mică, o iarnă pentru care mă rog de atâta timp. În fiecare an am sperat că poate va ninge, iar acum, când s-a întâmplat şi ai zice că atmosfera e perfectă...ceva nu e :| Nu ştiu ce, dar eu mă simt...nuştiucum, ca să nu zic oribil. În loc să fiu fericită, să mă bucur, eu mai am un pic şi intru într-o depresie. Asta dacă nu sunt deja şi nu mi-am dat seama.
Azi am împodobit bradul, mai târziu ca în niciun alt an. Serios. Nu-mi amintesc să mă fi prins vreodată 20 decembrie fără brad. Era ceva inadmisibil.L-am făcut la insistenţele mamei mele, care deja s-a prins că ori sunt bolnavă, ori am ceva. Nici măcar bucuria de până acum nu am mai simţit-o când puneam globuleţele în pom şi chiar dacă am încercat să intru puţin în atmosferă cu nişte Dean Martin, Bing Crosby and co., tot degeaba...pur şi simplu parcă eram într-un glob de sticlă şi nimic nu mă putea atinge. E prima dată când mi se întâmplă să fac bradul fără să simt nimic altcva decât că mi-e frig şi că vreau să termin ca să mă bag în pat.Poate mă trezesc mai bine de mâine, poate reuşesc să mă autosugestionez şi să mă bucur de vacanţă, de zăpadă, de sărbători.

Nu-mi place iarna la bloc. Vreau iarna copilăriei mele, de la ţară. Acum totul e artificial, începând cu cădura. Urăsc centralele. Căldura lor, chiar dacă mai confortabilă şi mai sănătoasă, nu miroase a căldură, vreau să simt mirosul ăla de fum şi trosnetul de lemn ars în sobă. Nici dovleacul copt în cuptorul aragazului nu se compară cu cel din cuptorul sobei bunicilor. Nici cozonacul făcut cu mama aici nu se compară cu cel pe care îl făcea mamaie. Ea n-avea reţete ilustrate, luate de pe cele mai populare site-uri culinare. Ştia doar că trebuie să-l facă dis-de-dimineaţă, să-l frământe bine, să-l ţină la crescut la căldură şi să aibă grijă să nu-l uite în cuptor chiar dacă avea atâtea de făcut. Şi eu care adormeam în căldura uneori insuportabilă, păzindu-l... Mandarinele şi portocalele ce-şi mai păstrează mirosul, care oricum nu-l ajunge pe cel al merelor coapte sau al covrigilor încălziţi pe sobă...
Dar pe mine nu mă atinge nimic azi. Mă simt mai rece decât un cub de gheaţă.Şi urăsc chestia asta. I-am zis "December depression" pentru că sunt sigurăăă că e cauzată de faptul că e sfârşit de an şi că e vacanţă şi am timp să mă gândesc la ce am făcut (mai bine zis NU am făcut) anul ăsta. Cică mai bine de un milion de americani suferă de depresie în decembrie. Eu şi ei. Sau ei şi eu. Şi cică trece. Păi când? Când trec sărbătorile şi vacanţa şi mă întorc la şcoală? Mmm no, thanks! Eu vreau acum! Măcar mâine, dacă nu în seara asta.
Ohhh, "Avoid alcohol. Alcohol can cause a further decline in mood." Chiar credeţi voi că se poate să mă simt mai rău de atât? Dacă eu nu am avut chef să împodobesc bradul, mai rău de atât nu se poate. Nu la mine.Asta pentru că tocmai voiam să fierb nişte vin. Şi o s-o şi fac, poate dorm, nu ca azi-noapte.

Atât.

Aaa, ba nu. M-am apucat să învăţ spaniolă. Adică pe bune. Adică să şi scriu, să pun accente, să învăţ cuvinte noi, nu numai d-astea gen " te amo, te quiero, me haces falta" şi altele de prin melodii. Şi am rămas plăcut suprinsă de mine.Nu e ca şi cum aş fi avut cine ştie ce discuţii filosofice sau pe teme ştiinţifice, but still: am fost (şi încă sunt, ce naiba) în stare să port o conversaţie relativ lungă şi coerentă cu un vorbitor nativ. Şi sunt mândră. Şi poate că ăsta e primul pas de a ieşi din depresie...poate că nu-s aşa useless şi worthless cum mă simt.

Cu ocazia asta, am descoperit două melodii frumoase (adică mi-au fost prezentate), care nu se potrivesc deloc cu starea mea de azi, dar tot merită ascultate, aşa că...poftiţi!

Shakira - Lo hecho esta hecho
Asculta mai multe audio Muzica

Noapte bună! Să n-aveţi depresii, să vă bucuraţi de zăpadă şi de vacanţă!

Pauză

2009-12-10T17:38:00.003+02:00

Cirque du soleil - Cirque du soleil mio bello bello amore musiq
Asculta mai multe audio Muzica

În sfârşit s-a terminat şi săptămâna asta. Adică partea neplăcută din ea. De când aştept momentul ăsta. Gata! Vacanţă!

***

Printre teze şi teste, studii de caz şi eseuri, probleme şi corelaţii, matrice şi limite, am reuşit să-mi fac timp şi să mai deschid şi o carte. Când iau o pauză de la citit şi apoi încep o carte nouă resimt încet, încet plăcerea aia indescriptibilă pe care am descoperit-o când am început să descifrez singură Abecedarul lui Vieru. Paginile parcă se scurtează şi încep să foşnească una după alta, pentru că nu am răbdarea necesară nici măcar să termin fraza; dacă am înţeles ideea, trecem mai repede mai departe. Pe principiul ăsta merg, cred...
În schimb, în cartea asta nu ai cum să treci superficial peste fraze. Nu mai sunt un mijloc de a înţelege subiectul, ideea, ci scopul în sine.Fiecare cuvânt, fiecare virgulă cred, îşi au rolul lor şi nu te poţi dispensa de ele. Am ezitat mult înainte să o deschid şi asta tocmai din cauză că eram sigură că e foarte bună. Poate prea bună pentru cineva care nu reuşeşte să citească atât cât şi-ar dori.
E uimitoare capacitatea omului ăstuia de a reda atât de bine totul, de la decoruri si trăsături fizice, până la cele mai greu observabile gesturi şi stări.
În ciuda oricărei aversiuni de ordin istoric pe care o am faţă de ei, ruşii sunt deştepţi. Şi talentaţi. Am zis. Da, Dostoievski e un colos, orice am spune. Sper doar să reuşesc să mai citesc altceva după ce o să termin "Crimă şi pedeapsă"...

Până atunci, merg să mă bucur de câteva pagini captivante şi de câteva nume greu de citit.

P.S. Atât de ciudate mi se par popoarele astea care formează cu "a" final numele de familie al femeilor, gen: Karenin - Anna Karenina, Dobraniecki - Nina Dobraniecka, Raskolnikov - Pulheria Raskolnikova...

P.P.S. Melodia nu are nimic a face cu subiectul. Doar că e prea frumoasă şi când mai vezi şi o pereche dansând superb pe ea...

Nimicuri

2009-12-06T22:42:00.009+02:00

"Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogăţia sufletului nostru?...Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el?...În numele cărei raţiuni?...Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!"

T.D.Mostowicz - "Vraciul. Profesorul Wilczur"

De mult am vrut să postez citatul ăsta şi acum am dat din nou peste el. Cartea în ansamblu e specială şi merită citită, o recomand călduros!

***

Nu-i nimic, Moşule, stai liniştit, nu mi-au făcut rău lacrimile, nu mie...Oricum, eu tot te iubesc şi te aştept şi la anul, tot aşa drăguţ ca acum!

Sper că Moşu' a fost darnic azi cu toată lumea :)

Grown-up Christmas list

2009-12-03T21:38:00.004+02:00

Michael Buble - Grown-Up Christmas List
Asculta mai multe audio Muzica

Melodia asta e pur şi simplu superbă şi se potriveşte atât de bine cu nevoile noastre adevărate.
Probabil că dacă toţi am avea o astfel de listă, într-un final Moşu ni le-ar îndeplini...

2009-11-26T20:57:00.006+02:00

Michael Buble-Home
Asculta mai multe audio Muzica
De dimineaţă mi-am lăsat sufletul în pătură. Am zis ca măcar el să mai doarmă puţin. Nici acum nu s-a trezit, probabil că are nevoie de o pauză mai lungă, să nu se mai încarce aşa mult cu energie negativă.
Sper doar ca mâine să se trezească împreună cu mine, pentru că azi nu am zâmbit şi mie nu-mi place să merg pe stradă fără să zâmbesc. Mi se pare atunci că nu mai am ochii destul de albaştri şi nici privirea unei adolescente. Şi o să am destul timp să fiu stresată. Prea destul.

Vreau acasă şi când zic "acasă" vreau să spun că mă vreau pe mine înapoi. Nu mă mai recunosc, am spus?

november

2009-11-13T21:10:00.012+02:00

Am vrut să scriu altceva, după care mi-am dat seama că viaţa este prea scurtă să-ţi plângi de milă sau să te "autocerţi" ore întregi. Şi nici măcar să fii tristă. Lasă, unele lucruri nu sunt pentru toată lumea. Scurt, clar şi cuprinzător. Punct şi de la capăt.

Nu vreau să mai spun niciodată "Mai am timp!".Pentru că nuuu am. Claaaar? Aşa. Vreau la teatru. Vreau la teatru mult. În fiecare zi, dacă s-ar putea, vreau să văd şi să revăd piese, să le analizez, să le interpretez, să învăţ ceva din ele şi să apuc să-i văd şi pe actorii "ăia mari", pentru că or să plece toţi, aşa pe rând...e inevitabil.

Îmi trebuie timp şi îmi trebuie mai mult "mine". Nu mă mai cunosc, nu mă mai recunosc, nu mă mai regăsesc...
O să-mi studiez convergenţa şi sunt tare curioasă dacă voi putea să-mi calculez eventuala limită...

2009-10-29T17:42:00.003+02:00

Collie Buddz-Tomorrows another day
Asculta mai multe audio Muzica

Şi ai senzaţia că îi pasă cuiva? Mai gândeşte-te! Toţi au altceva mai bun de făcut, nu interesează pe nimeni când te simţi rău, când suferi, când plângi. Poate doar un pic atunci când râzi, ca să afle şi ei de ce şi să se amuze.Dar asta durează puţin. Atât de puţin încât nici nu contează. În final tot singură eşti.
Bea-ţi ceaiul în continuare, dar nu te iluziona, nu-ţi va schimba cu nimic starea. Singurul mod de a-ţi reveni, de a te ridica, este asemenea păsării Phoenix. Eşti puternică şi ştii asta. Gata! Punct şi de la capăt! This is not the end!

Looking back...

2009-10-22T21:03:00.023+03:00

"[...]orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul.Nu mergem decât înainte."

Fragmentul ăsta din "Viaţa pe un peron" a lui O.Paler mi-a venit în minte atunci când mă gândeam că timpul trece atât de repede şi că peste foarte puţin timp va fi iarnă, iar eu voi retrăi o parte din copilărie.Îmi place să cred că atunci când sunt la ţară, în perioada sărbătorilor, mă întorc la mine-cea de mai demult, că nutresc din nou sentimentele de atunci şi că timpul stă puţin în loc...pentru mine.
De fapt, nu e aşa.Oricât mi-aş dori, eu sunt de fiecare dată alta şi alta, tot timpul alta... Deci e cât se poate de clar că de la un an la altul şi, de fapt, cu fiecare zi ce trece, viaţa mea se schimbă.Poate în mai bine, poate nu, dar nimic nu e la fel...niciodată.
Şi totuşi, în ciuda faptului că nu mergem decât înainte, iluzia asta îmi face bine.Mă linişteşte, mă calmează şi mă determină să mai iau o pauză de la stilul ăsta de viaţă agitat, să-mi dau seama că oricât m-aş grăbi, destinaţia spre care ne îndreptăm cu toţii este aceeaşi.

Da, aşa e, nu voi mai fi copil niciodată, dar încă mai am imaginaţie.Şi atât timp cât am imaginaţie, îmi permit să-mi creez iluzii de genul ăsta, să-mi închipui că pot reveni în trecut măcar pentru ceva timp.Personal, am nevoie de asta...

Dragostea n-o poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului, dar o poţi avea cu un simplu surâs...

2009-10-05T18:19:00.009+03:00

Strong Enough
Asculta mai multe audio Muzica

And was she worth it, was she worth it?

"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta.Şi, uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane şi milioane de ani, pământul se roteşte după cum a învăţat de milioane şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."

Scrisoare de dragoste, M.Drumeş

Carefree saturday

2009-10-03T12:42:00.010+03:00

Amy Winehouse-Stronger than me
Asculta mai multe audio Muzica
Azi îmi place melodia asta.Punct.

Sâmbătă, dimineaţă, ploaie, frig, înăuntru, semi-întuneric, cald, cacao, engleză, muzică, ceai, miere, biscuiţi, conversaţii, zâmbet, amintiri, bloguri, carte, confort.

Reţeta perfectă pentru o zi de sâmbătă reuşită. Şi motivul ideal pentru a reflecta la sfaturile oamenilor mari: "Bucuraţi-vă de anii de şcoală, mai ales de cei de liceu, pentru că mai târziu o să tânjiţi după ei."
Nu spune nimeni cât de târziu, dar, din păcate, în căminul facultăţii nu vei mai putea trăi o astfel de sâmbătă.Cu atât mai puţin dacă ai loc în unul din căminele nerenovate, când va trebui să împarţi aceiaşi doişpe metri pătraţi, aceeaşi masă fără un colţ, acelaşi dulap cu poliţe sprijinite într-un cui şi acelaşi linoleum ars, cu alte trei colege care tânjesc la fel ca şi tine după ceaiul făcut de mama, după patul lor mare de acasă, după camera viu colorată şi după liniştea pe care o găseau mereu acolo.
Din fericire, dacă până la Bucureşti ajungi într-o oră juma'te, atunci te vei mai putea bucura de dimineţi de sâmbătă acasă, în camera ta la care visezi tot restul săptamânii şi cu tot răsfăţul mamei tale revărsat asupră-ţi.

În concluzie, să trăim clipa, cum s-ar zice, pentru că, într-adevăr, dacă privim aşa un pic spre viitor, genul ăsta de confort, atât fizic cât şi psihic, nu se prea întrevede.

Până atunci, la liceu e grevă luni, deci ador weekendurile prelungite :X

Dream on, but don't imagine they'll all come true...

2009-09-26T10:42:00.001+03:00

Billy Joel - Vienna
Asculta mai multe audio Muzica

...zice Billy Joel.Şi ce dacă? Nimeni n-o să mă oprească vreodată să visez, să-mi doresc, să vreau.Să fac o listă cu ce vreau acum, zice Denisa...Aşa să fie, atunci :)

Vreau...

...să plouă acum.
...o maşină a timpului.
...să fiu din nou a X-a pentru ceva vreme.
...să stau doar în banca a treia, rândul de la geam.
...să ştim o dată pentru totdeauna când, cum şi la ce se dă bacu', să nu-l mai schimbe de 587584767 de ori până anul viitor şi dacă s-ar putea, să se dea din materii pe care le studiem la şcoală...zic.
...să ningă, iar eu să stau în casă, unde e cald, să beau cacao fierbinte, cafea sau ceai şi să citesc.
...să ştiu franceză bine...foarte bine.
...să învăţ la parter/etaj.
...să termin cartea asta.
...să merg la mare iarna.
...să se desfiinţeze ştirile de la ora cinci, din lipsă de subiecte.
...să pot asculta mai mult.
...să merg la teatru.
...să merg la teatru când joacă D.A.
...să merg la teatru când joacă D.A. şi să stau în primul rând.
...să nu mai am aşa o lene cronică şi să fac mai multe exerciţii fizice.
...să fie sâmbătă dimineaţa de câte ori am eu chef.
...să scap de stres-ul "am I a little bit too tall?"; în fond, nu eu tre' să mă chinui pe tocuri de cinşpe să ajung la 1.70.
...un partener înalt la dansuri.Şi care să nu danseze ca şi când ar pune cartofi.Punct.
...să nu mai văd atâtea kitsch-uri pe stradă.
...să nu mai văd plimbându-se pe stradă copile de 11-12 ani cu telefonul prins de curea, ascultându-l la maxim pe Guţă and co. şi scuipând coji de seminţe.
...să nu mai fiu nevoită să fac slalom printre gunoaie de câini pe trotuare.
...să ştim ce înseamnă talentul şi care sunt oamenii valoroşi.
...să cunoaştem toţi tinerii la fel de talentaţi precum Aldo Blaga. ( Cover -Lost - nu, chiar nu cântă Michael, deşi aşa se aude.)
...să fiu la mare de ziua mea vara viitoare, pe una din plajele virgine de la Marea Neagră.
...să nu mai aud cuvântul "criză".
...să se îmbolnăvească Marineasca luni.
...să mă plimb prin ţară, în special pe la Timişoara, Oradea, Cluj, Sibiu, Sighişoara, Braşov, Iaşi...

Lista poate continua.Ceee mi-a plăcut leapşa asta.Mersi, Denisa.Şi ce bine mă simt la mine pe blog acum că am altă temă. Nu ştiu de ce, dar schimbările îmi fac atât de bine uneori.

Am mai spus vreodată că ador dimineţile de sâmbătă? Şi ce dacă? Mai spun.Ador dimineţile de sâmbătă!!

Sâmbătă dimineaţa

2009-09-19T09:22:00.004+03:00

Sâmbătă dimineaţa.O lună şi o zi de când nu am mai scris pe blogul ăsta.Din lipsă de timp, de dispoziţie, de subiecte, de...nu ştiu de ce.
A început şcoala, a început aiurea, este aiurea şi cred că va tot fi aşa.Trist, dar adevărat.

Sâmbătă dimineaţa.Plouă.Sau s-a oprit? Nu ştiu şi sper să mai plouă pentru că altfel trebuie să plec. Cred că s-a oprit.Nu-i nimic.Vreau să plec pentru că de weekend-ul viitor nu cred că o să mai stau aşa bine cu timpul.E ciudat că plec sâmbătă la ţară.Nu am mai făcut chestia asta în timpul şcolii de...mult! Să fie astenia de toamnă, să fie indispoziţia cauzată de noua atmosferă, nostalgia pentru vara ce a trecut şi a lăsat numai amintirile sau pur şi simplu o lene cronică? Nu am chef, pur şi simplu.Nu am chef azi şi nu numai azi.Aş sta în pat toată ziua cu căni de ceai şi cafea lângă mine, privind la şi prin televizor, dar în acelaşi timp aş merge pe jos ore întregi, aş dansa, aş...aş...aş...

Sâmbătă dimineaţa.Amintiri.Nostalgie.Dor.Pur şi simplu.

Five pictures, five wishes

2009-08-18T09:46:00.006+03:00

Cat am fost plecata am primit si o leapsa de la Alexandra, care zice sa exprim prin cinci poze cinci dorinte.Sa vedemmm.....

1.

2.

3.

4.

Asta a fost, desi mi-ar fi placut sa pot trisa, pentru ca am prea multe dorinte :))

Ups, am uitat sa spun ca leapsa poate sa o ia oricine doreste :)

Viva la Vida

2009-08-16T10:28:00.005+03:00

I used to rule the world...

Coldplay - Viva la Vida
Asculta mai multe audio Blog

All good things come to an end. Si totusi, n-avem de ce sa fim tristi. Pentru noi, experienta Force s-a terminat, dar pentru unii, cei mai putin norocosi, nici nu a inceput.Sa fim fericiti pentru asta:X

Nu stiu cum sa scriu postul asta, am milioane de ganduri si sentimente carora degetele mele nu le pot face fata.E uimitor cum se pot crea in zece zile niste legaturi intre oameni care nu se vazusera niciodata pana atunci.
Mi-e dor de tot.De oamenii minunati, de atmosfera generala, de training-urile de peste zi si de noptile gri (adica nici negre, nici albe), de cafeaua proasta de dimineatza si de cocktailurile de la Hawaii Party, de bataile hotarate in usa ale Clarei si de megafonul lui Iulian, de glumele Simonei si de rasul lui Alex, de camera roz si de zambetul Silviei ("Aveti nevoie de ceva?"), de Cosmin si bidoanele cu apa, de Alexandra cu "Esti praf!", de Diana cu "Nu sta jos, danseaza!" si de calmul Alinei, de tot sprijinul Adinei si de ochelarii albastru cu galben ai lui Vio :X

Am cunoscut oameni noi, eram toti diferiti si am reusit, totusi, sa devenim un tot, o echipa, o forta.
Poate ca pentru multi dintre cei ce vor citi acest post pare o copilarie, dar pentru noi a fost ceva important.Finalul a fost, clar, unul apoteotic.
Iulian: Cine pleaca e naspaaa! Noi: Si cine ramane? Iulian: E si mai naspa!"
Unii isi coborau cu greu bagajele pe panta neasfaltata, iar altii le faceau cu mana de undeva de sus, strigand din ce in ce mai tare "Paaaaaaaaaaaaaaaaaa!".
Drumul spre casa a fost ciudat, stiam ca suntem din ce in ce mai aproape de final, ca fiecare se va intoarce la casa lui, la viata lui, sigur, schimbat, dar se va intoarce.
Timpul ne-a furat bucuria de a mai fi impreuna, dar nimeni nu ne poate lua tot ceea ce am invatat acolo, nu ne poate lua amintirile si certitudinea ca ne vom revedea cat mai curand posibil.

Raluca, Sinziana, Cristi, Rafa, Theo, Maria, Alexandra, Cecilia, Andreea, Simina, Csilla, Andrei1, Andrei2, Raul, Sebi, Diana, Vitalie, Ana, Costi....va multumesc! Pentru tot ce am facut impreuna si pentru tot ce am invatat de la voi >:D<

We are the force! :X

Citesc!

2009-08-03T21:15:00.001+03:00

Iulia zice ca citeste! Si eu citesc si imi place, deci da! :> Si leapsa zice sa recomand cuiva o carte, o carte care sa i se potriveasca. Pai, cam una din putinele persoane la care "ma bag" sa recomand carti este Laura, pentru ca zic ca o cunosc intr-atat incat sa stiu daca i se potriveste sau nu.Sau cred, ca nu se stie niciodata :))
Si atuuuunci, ii recomand Lorelei de Ionel Teodoreanu, desi i-am mai spus ca tre' sa o citeasca. Si poate nu o sa-i placa, dar nu conteaza, eu tot zic ca i se potriveste :)) Deci, pune mana si citeste! :>

Denisa, te intereseaza? :>

Si eu plec, voi ce faceti? Eu ma duc sa ma joc, sa invat chestii noi, sa dansez, sa ma bronzez, sa alerg, sa rad, sa ma plimb, sa cunosc oameni, sa ma bucur de vacantza! Voi ce faceti?
Ne citim la juma'tea lunii :X

Teatru again

2009-07-30T20:38:00.004+03:00

Mi-am dat seama ca am scris tot mai putin, dar asta nu inseamna ca m-am lasat si de citit bloguri. In vara asta am descoperit un bloooog :> A aparut si in blogroll si o sa stea mult timp acolo pentru ca merita. Pentru cine n-are chef sa ajunga la blogroll, blog-ul e ăsta si nu va spun cum l-am descoperit, dar ma umflu un pic in pene cu ce am descoperit pe el, adica asta.

Si ca sa completez un pic.Citeam un comentariu al unei d-re/d-ne : "...va inchipuiti cum e sa vina actorul/textierul intr-un building de birouri, cu afishu-n mana, sa-si vanda biletele la spectacol?".
Dar va inchipuiti cum te mai concentrezi tu la binomul lui newton cand vine actorul/textierul in clasa aia ingusta si deprimanta de langa centrala sa-si vanda biletele? Va zic eu ...nu te mai concentrezi 8-> Ramai doar ceva de gen : "Wow...chiar e el? Nu...nu are cum sa fie el, adica...uuuauuu!"

Eh :)
Ok, post scurt pentru ca ma duc la meci :)) Adica cine zice ca la fotbal se uita doar baietii ? Despre asta, altadata! :)

2009-07-19T11:15:00.007+03:00

Michael Jackson - "Gone too soon"
Asculta mai multe audio Muzica

Si iti dai seama ca ranile dureroase nu se inchid niciodata. Lasi in grija timpului gandurile astea, sa rezolve el cu ele, dar nu face altceva decat sa-ti panseze sufletul, care nu se cicatrizeaza decat la suprafata si la prima atingere durerea reapare...si parca e mai mare decat la inceput.
Te simti neputincioasa si apar remuscarile.Esti frustrata pentru ca iti dai seama ca ai fi putut fi mai linistita si mai impacata acum, daca ai fi spus un singur cuvant...unul singur.Se spune ca nu-ti poti lua inapoi cuvintele. Dar, ma intreb, ce faci atunci cand nu le-ai spus si nu mai ai cui?

Cat de mult iti doresti sa dai timpul inapoi.Daca cineva ti-ar spune ca poti da timpul inapoi dar nu poti sa schimbi decat un lucru, stii foarte bine ce ai schimba.

Ce-ti mai ramane de facut? Sa te bucuri de cei pe care ii mai ai langa tine si sa le spui lor cat de mult tii la ei, sa le ceri iertare cand stii ca ai gresit, sa renunti la un orgoliu prostesc, sa ierti si tu la randul tau, ca sa poti trai linistita...

Post lacrimogen, da.Asa se intampla cand ploua, cand asculti tot felul de melodii, faci curat in folderul cu poze si mai citesti si anumite post-uri de pe anumite blog-uri.

Ugh :-<

Super Bad Girls

2009-07-11T14:49:00.007+03:00

In viata avem nevoie de noi inceputuri.Mereu.Cat mai multe.Asa a aparut blogul nostru, adica al meu si al Laurei.Cum a aparut?De la un cod care s-a stricat si a facut-o pe domnisoara anterior amintita, cea care alege din toate alternativele pe cea mai drastica, gen "ori totul, ori nimic", sa-mi propuna sa scriem amandoua, ca doar vorbim despre atatea tampenii, de ce nu le-am scrie?Ma gandisem la chestia asta si eu, suna bine, deci a aparut Super Bad Girls' Blog, de data asta pe alt host :

superbadgirls.wordpress.com

Just make a stop there, poate va place, poate nu, noi speram sa da.Eh...

Oh, ce repede trece vacanta asta :-<

2009-07-08T22:26:00.003+03:00

Pentru ca nu am scris nimic luna asta, pentru ca e vacantza, pentru ca mi-e cald, pentru ca e seara si pentru ca mi-e somn, pentru ca e iulie, adica pentru ca e luna mea, pentru ca mai sunt 15 zile pana fac saptispe ani...infinit :X

Atat.

Si daca...

2009-06-19T11:22:00.005+03:00

Leapsa de la Alexandra :) Mi-era dor de lepse :P

Daca eram o luna, as fi fost... Iunie sau Iulie :-?
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... Joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... dimineata.
Daca eram un animal marin, as fi fost...balena :))
Daca eram o directie, as fi fost... spre mare :X.
Daca eram o virtute, as fi fost... generozitate.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... habar nu am :-??
Daca eram o planeta, as fi fost... Venus [numai pentru ca-mi place cum suna...ve-nusssss :)]
Daca eram un lichid, as fi fost... apa.
Daca eram o piatra, as fi fost... jad.
Daca eram o pasare, as fi fost... porumbita :)
Daca eram o planta, as fi fost...un cires .
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... insorita, dar nu prea calda.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... saxofon.
Daca eram o emotie, as fi fost...nesiguranta.
Daca eram un sunet, as fi fost...sunetul apei care curge undeva la munte.
Daca eram un element, as fi fost... heliu [pentru ca imi place cum suna si asta :)) si pentru ca imi plac baloanele cu heliuuuu :X].
Daca eram un cantec, as fi fost...nu stiu, prea greu.
Daca eram un film, as fi fost... P.S.I Love You.
Daca eram un serial, as fi fost...The Ghost Whisperer.
Daca eram o carte, as fi fost... Invitatie la vals - Mihail Drumes.
Daca eram un scriitor, as fi fost...Camil Petrescu [a nu se intelege ca e scriitorul meu preferat].
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... -
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... sarmale :)))
Daca eram un oras, as fi fost... Cluj sau Sibiu.
Daca eram un gust, as fi fost... dulce-amarui-acrisor :))
Daca eram o aroma, as fi fost... de cafea sau de cozonac proaspat scos din cuptor :) :">.
Daca eram o culoare, as fi fost... galben.
Daca eram un material, as fi fost... matase.
Daca eram un cuvant, as fi fost... amalgam.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... ochi.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost... "faţă intrebatoare".
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...engleza.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost... micuta sirena :) .
Daca eram o forma geometrica, as fi fost... triunghi oarecare.
Daca eram un numar as fi fost... 5.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un metrou sau una din" limuzinele" ratb-ului.
Daca eram o haina, as fi fost... bluza de vara.

Greutza leapsa, chiar mi-a luat ceva vreme sa ma gandesc la unele :)
O pasez catre Lauraaaa, catre Catalina si Iulia , daca vor :)

Lucky

2009-06-17T19:47:00.005+03:00

Ante Scriptum : Nu sunt norocoasa, stay calm! :))

Pot sa zic ca m-am indragostit un pic de Jason Mraz? Pot? Normal ca pot! Deci, da, m-am indragostit.Nu de el si nu c-ar fi urat baiatul, dar canta demential.Pe bune.Sau poate nu, dar mie imi place si atunci e destul.Deci m-am indragostit de vocea si melodiile lui.Una din ele e si mai dementiala pentru ca e un featuring cu Colbie Caillat, o gagica frumoasa si ea si care canta frumiiiiii, cum ar zice L.
Melodia asta se cheama Lucky [pentru cine e mai in urma ca mine, ceea ce nu cred ca se poate, ca eu sunt mereu in urma cu muzica, L. knows], suna bine si are versuri frumoase, deci...auditie placuta!

Jason Mraz & Colbie Caillat - Lucky
Asculta mai multe audio Muzica

La Dame aux camélias

2009-06-11T12:03:00.008+03:00

Joe Dassin - La Demoiselle De Deshonneur
Asculta mai multe audio Muzica

"Viaţa îşi are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o priveşti."

Un roman care merită citit! Povestea impresionantă a unei curtezane, căreia iubirea îi dă puterea sacrificiului m-a făcut să "devorez" această carte în jumătate de zi.

Am învăţat că "totul se găseşte în puţin.Copilul e mic, dar închide în el omul; creierul e strâmt, dar adăposteşte gândirea; ochiul nu e decât un punct, dar îmbrăţişează spaţiul." şi că "Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră."

Stilul în care este scrisă te captivează automat şi nici nu-ţi dai seama când dai pagină după pagină.Deşi abia aştepţi să afli deznodământul, spre final ai vrea parcă să amâni acest moment.
Povestea lui Marguerite Gautier nu este, nici într-un caz, a oricărei femei din această categorie, aşa cum aflăm şi din roman, în final :

"Nu vreau să trag de aici concluzia că toate femeile din categoria Margueritei sunt capabile să facă ce a făcut ea."

"Nu sunt un apostol al viciului, dar mă voi face întotdeauna ecoul durerii nobile, oriunde îi voi auzi ruga.
Repet, povestea Margueritei constituie o excepţie; căci dacă ar fi constituit o generalitate, nu mai merita s-o scriu."

Merită!

Vacanţă

2009-06-11T10:28:00.006+03:00

Linişte! E vacanţă şi pe mine mă doare în gât :| Scuzaţi, am vrut să zic că e VARĂ şi pe mine mă doare în gât.Dar mă doare, nu jucărie.Mi se pare unul din cele mai frustrante lucruri să nu poţi să înghiţi.

În altă ordine de idei, e atât de frumos să te trezeşti dimineaţa fără grija că dacă mai stai 5 minute în pat n-o să mai ai timp să-ţi dai cu rimel sau că va trebui să-ţi prinzi părul pentru că nu ai timp să-l aranjezi.E frumos să ştii că poţi să citeşti ce, cât, cum, când şi unde vrei, că poţi să prelungeşti orice activitate pentru că nu ai un program fix, nici nu trebuie să ajungi undeva.

Poiana Ţapului, wait for us! Veniiiim! Încă două zile.Adică poimâine la ora asta vom fi pe drum.Aveam nevoie cu siguranţă de ieşirea asta din oraş, undeva unde aerul e mai uşor de respirat, unde stresul înseamnă doar: cât mai e până mâncăm? unde am pus paharele? unde e mingea aia?

Îmi place melodia asta de mult, dar azi mai mult, nu ştiu de ce...

Craig David - Insomnia
Asculta mai multe audio Muzica »

Picaturi de suflet de copil

2009-06-01T22:58:00.003+03:00

In numele tuturor abtibildurilor de la gumele Turbo, in numele cubuletelor de zahar la 50 de lei si in numele celor doua bomboane la 100 lei primite rest la o franzela; in numele sotronului, al coardei si al "alergatei pe porecle", al vanatailor si genunchilor juliti, al bulinelor rosii de la gradi si in numele lui Mickey Mouse; in numele Albei-ca-Zapada, Scufitei Rosii si condurilor Cenusaresei, al nasului lui Pinocchio si al banutilor de ciocolata; in numele concertelor din curte si al "baiatului cu confetti", in numele abecedarului lui Vieru si al "Dusmancelor" lui Cosbuc; in numele baiatului cu martisorul si in numele copilariei, pe care "n-o poti uita/ Nu te mai intalnesti cu ea"...

LA MULTI ANI! La multi ani tuturor copiilor si la multi ani MIE, copilului din mine! La multi ani!

Încă o schimbare

2009-05-29T22:53:00.004+03:00

Aşa ca de sfârşit de primăvară :)
Am găsit template-ul asta relativ drăguţ, sper să reziste ceva vreme, l-am păstrat şi pe cel vechi, just in case :) Mie imi place, nu ştiu cât o să mă ţină, dar om vedea :)

A plouat în sfârşit :X Thank You, God!
Chiar dacă am ajuns acasă ciuciulete :X

Salutam in primul rand miile de fani!

2009-05-27T18:37:00.010+03:00

O ora de asteptat in fata bisericii si o ora in care responsabilitatea educationala a teveului era cel mai neinteresant subiect posibil.2 minute de stat la semafor, o (re)vedere absolut naturala.limuzina ratb numarul nu-stiu-cat, metrou, mec, parc, tip, "as putea sa fiu scara voastra rulanta", lac, poze, rasete, atmosfera supermegafamiliara, senzatia de "te stiu de cand ma stiu", prea putin tiiiimp, ziare cazuteeee, final hug, see you soon. a fost sambata.

Sufocant

2009-05-19T22:12:00.004+03:00

Foarte.E o atmosfera atat de incarcata, e o caldura greu sportabila pentru perioada asta, aerul ma apasa ca sa nu mai vorbim de milioanele de idei care imi alearga prin cap.
Cele mai importante sunt : Cum va fi sambata? si Vine Vacanta!

Ca vine vacanta e sigur si ideea asta nu-mi creeaza confuzie, deci nici anxietate, ci e doar starea aia de nerabdareeeee, pur si simplu imi dau seama cat de adevarat este proverbul ala spaniol : "Orele cele mai intunecate sunt cele de dinaintea rasaritului."

Cum va fi sambata ma preocupa, desi aparent totul o sa decurga dragutz si placut, poate usor stangaci la inceput.Da, ma preocupa pentru ca sunt convinsa ca fiecare are un anume tablou desenat in minte, isi inchipuie cum va fi, isi inchipuie gesturi, reactii, fizionomia fetei si tot felul de chestii de astea, care pana acum contau mai putin.Totul o sa se schimbe acum, cand toate or sa fie puse cap la cap si schimbarea nu inseamna neaparat "mai rau".Dar va fi o schimbare pe care cred ca nu vom putea sa o asimilam in cateva ore.Cred totusi ca aproape doi (doi??? ma, tu realizezi? :)) ani de comunicare vor fi de ajuns pentru a ne adapta relativ usor.
In orice caz, e clar ca era timpul pentru aceasta schimbare.Mai lipseste doar sa asteptam pana sambata si, mai ales, pana sambata dupa pranz, care cerd ca va fi cel mai greu =))

Probabil ca pare un post fara sens, imposibil de inteles, dar sigur exista o anume persoana care il intelege :) Si chiar sunt curioasa ce crede ea despre subiectul asta :))

Pana una, alta, teoretic 18 zile de scoala [luni-vineri], practic numai 13 :X

Noapte buna!

Sing, sing, soul!

2009-05-18T21:50:00.004+03:00

Am o leapsa de mai demult de la Alexandra...cica sa spun ce melodie "fredoneaza" sufletul meu.Probabil ca o sa postez mai des melodii pe care le ascult in diferite perioade.

Momentan, sufletul meu fredoneaza It's my time a lui Jade Ewen :)

Azi nu se pune, sambata nu se pune, inca 4 zile, baaaaa >:D<

Un anisor...

2009-05-12T22:14:00.003+03:00

...de blogguit :)

La multi ani mie si blogului meu, sa traim, sa fim sanatosi si fericiti impreuna, eu sa am grija de el, el sa ma asculte mereuuuuu fara sa protesteze :))

Ce coincidenţă coincidenta :) primul post a fostanul trecut pe 12 mai, tot dupa teza de la mate.Destinuuuullll :))

Nonsens

2009-05-11T22:17:00.004+03:00

Calculam sin de paranteza x plus y inchidem paranteza este egal cu sin de x ori cos de y plus sin de y ori cos x.

Trigonometrie=nonsens! Daca imi arata cineva o aplicatie practica pentru aceasta stiinta, toata vacantza o sa tocesc formulele ca papagalul.

Teza maine.Noapte buna!

A right time to...

2009-05-09T22:26:00.003+03:00

Mi-a venit în minte melodia lui Chris Brown...."There's never a right time to say goodbye...".Cam aşa e, nu?
Auzeam azi dimineaţă la televizor, cât timp mă pregăteam să mă trezesc, un om în vârstă care spunea aşa: "Dacă din 24 de ore ne-am gândi nu un minut, ci o secundă că suntem muritori, sigur am fi mai buni." Şi dacă ne-am gândi că oricând se poate să nu mai fim, cu siguranţă că am face şi am spune lucruri pe care nu le facem pentru că..."e timp".Ba nu, nu e timp! Vă spune asta cineva care n-a apucat să-i spună unei persoane cât de mult o admira, pentru că a plecat uluitor de repede, de neaşteptat, de brutal, cineva care nu i-a răspuns la ultimul salut pe care acea persoană i l-a adresat pentru că a crezut că mai era timp.Şi nu a mai fost.

Mi-am dat seama că niciodată de când îmi amintesc nu le-am spus bunicilor mei că îi iubesc.Sunt sigură că ei o ştiu şi o simt şi ştiu că le-am arătat de multe ori cât îi iubesc, dar cu siguranţă că şi-ar dori să audă chestia asta.Cine nu simte nevoia să i se spună că e iubit? Şi o voce din interior o să-mi zică : nu e momentul acum, mai e timp! Nu-i adevărat, momentul e acum, când nu e prea târziu.De unde ştiu eu că mai e timp?

Când crezi că o relaţie, de orice natură ar fi ea, nu mai merge, după ce ai încercat în diverse moduri, nu are sens să o continui doar pentru că ea există de ceva vreme.There's never a right time to say goodbye, de aia momentul potrivit e atunci când se umple paharul, cand simţi că nu mai merge.Dacă spui....nu terminăm acum, pentru că suntem de x ani împreună, peste un an nu vei putea termina pentru că veţi fi de x+1 ani împreună şi tot aşa... zic şi eu!

Pentru multe, multe lucruri pe care trebuie să le facem nu există momentul potrivit.Există numai momentul în care alegem noi să le facem şi le facem...

Frânturi

2009-05-05T21:45:00.004+03:00

Şi...mai crezi în poveşti? Eee, nu, nu d-alea cu zâne şi spiriduşi.Nici cu mere otrăvite sau scufiţe roşii.La poveşti cu Feţi-Frumoşi mă refer.Când ea nu se îndrăgosteşte niciodată până apare el şi brusc toate terminaţiile nervoase îi sunt excitate când el îi zâmbeşte pentru prima oară? Când aproape că se împiedică pe stradă uitându-se după el şi în inima ei dansează un milion patru optzeci şi şapte de mii trei sute şaptezeci şi nouă de sentimente şi prin porii ei se ridică numai vapori de fericire...mai crezi?

***

Cum te simţi când afli că toată lumea, mai puţin tu, ştia ce trebuia să nu ştie nimeni, mai puţin tu? Sau când afli ultima ce ar fi trebuit să afli prima? Trist, nu?

***

Mă simt o ipocrită şi o nesimţită când glumesc şi râd cu ea şi îmi aduc aminte....şi când o să afle o să mă simt şi mai nasol.Trist.

***

Ai simţit vreodată cum ţi se exfoliază învelişul sufletului în fâşiuţe mici, mici, mici, ca întaritorul de pe unghii? Şi apoi le ia vântul şi ţie nu-ţi mai rămâne decât să o iei de la capăt, să pui altă peliculă şi să te rogi să ţină mai mult şi iar se exfoliază şi tot aşa până când constaţi că eşti mai puternică şi nici măcar nu mai ai nevoie de întăritor? Sună bine, nu? Doar că atunci când sunt tari şi puternice, unghiile sunt uneori dure, rigide, parcă nu mai au aceeaşi sensibilitate şi "inocenţă"? Cât de bine sună acum?

***

Noapte bună!

Our lives are made of lies (?)

2009-05-04T22:08:00.007+03:00

Ştii, e atât de frustrant uneori când toată lumea te minte.Te minte vânzătoarea de la magazin, colega de bancă, profesorul de limba japoneză, "prietenii" tăi, mama şi prietena ta cea mai bună, până şi tu te minţi, ştii? Şi ce e mai trist e că deseori te crezi, adică îţi doreşti atât de mult ca minciuna aia aparent nevinovată să se contureze în realitate, să ia o formă palpabilă, încât primul pas este să te convingi pe tine însuţi/însăţi de lucrul respectiv.Nu ştiu dacă mă explic, nici nu vreau să fiu înţeleasă, important e să mă înţeleg eu.

Şi ce dureros e momentul în care ceva te loveşte în moalele capului şi realizezi că jumătate din viaţa ta se bazează pe minciună.Da, minciună! Mai mică sau mai mare, voită sau nu, inocentă sau nu, tot minciună este! Şi o minciună atrage după ea alta, şi cealaltă încă două, şi fiecare încă două şi tot aşa...la început ai senzaţia că ţii totul sub control, dar de fapt o să îţi dai seama că eşti prins într-o pânză de păianjen atât de deasă încât să găseşti ieşirea e aproape imposibil.Minciuna devine pentru tine ceea ce heroina este pentru un dependent : nu mai stăpâneşti drogul, drogul te stăpâneşte pe tine.Da, minciuna e un drog.Şi poate că sevrajul e mult mai dureros pentru dependenţii de minciună decât pentru toxicomani.

Nu e un post filosofic, nici nu se vrea a fi, sunt pur şi simplu nişte concluzii la care am ajuns bazându-mă pe scurta experienţă de viaţă pe care o am.
Exemple concrete? Da, bine. O minţi pe colega care te-a rugat să-i aduci un caiet că l-ai uitat.De fapt tu n-ai vrut să i-l aduci.O minţi pe profa de fizică, ha!, cică n-ai ştiut să faci tema, când tu nici măcar n-ai deschis caietul pentru că te-ai uitat la televizor toată după-masa.Îi minţi pe ai tăi că ţi-ai cumpărat nu ştiu ce pentru şcoală cu banii, când de fapt i-ai cheltui pe toţi în Taboo.
Şi ştii de ce îi minţi pe toţi? Pentru că nu vrei să-ţi asumi responsabilităţi.Ţi-e frică şi pur şi simplu nu vrei.Alegi calea cea mai uşoară, cea cu efecte imediate.
Stai liniştită, pisi dragă, nu eşti singura! Sunt milioane ca tine! Suntem nişte iresponsabili care construiesc castele de nisip pe malul mării : înalte, frumoase, dar cu o bază atââââât de fragilă, încât la primul val mai puternic totul se năruie sub privirile noastre disperate.

Dar noi alegem cum trăim...

Chestionar?

2009-04-29T20:59:00.004+03:00

Nu stiu exact ce e :) E o leapsa, deci sa incepem :)

1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4.
"Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate" [Eminescu-Poezii]

2) Intinde-ti bratul stang pe spate cat de mult poti. Ce atingi?
aer :)

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai vazut-o la Tv?
Cronica Carcotasilor

4)Fara sa te uiti la ceas, spune ce ora este?
21.05

5)Acum uita-te la ceas. Ce ora e?
21.04 :)

6) Cand ai facut ultimul pas afara? Ce faceai?
Intram in scara blocului.

7)Inainte sa incepi chestionarul acesta, ce ai facut?
Am completat o alta leapsa :)

8) Ce porti acum?
pijamale :X

9)Ai visat noaptea trecuta?
cred ca da :-?

10) Cand ai ras ultima data?
astazi :)

11) Ce e pe peretii camerei in care te aflii?
chestii, nu stiu : ))

12) Care e ultimul film pe care l-ai vazut?
Ratiune si simtire...ma rog..juma'te :)

13) Daca ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?
habar n-am.cred caaaaa mi-as face rezerve de ciocolata si as pleca la mare si apoi vad eu :>

14) La ce te gandesti acum?
la ziua de maine

15)Daca ti-ai putea pune o dorinta, si stii ca se va indeplini, care ar fi aceea?
pai daca va zic nu se mai implineste :)

16) Imagineaza-ti ca primul tau copil este o fata, cum ai vrea sa o cheme?
Maria

17) Imagineaza-ti ca primul tau copil este un baiat, cum ai vrea sa il cheme?
David

18) Gata. asta a fost tot. Mai vrei?
Mda :)

Sa vina vara...

2009-04-29T20:17:00.005+03:00

Mi-a zis Laura ca cica daca nu scriu pe blog o sa prinda panze :) si are dreptate.Numai ca nu am nimic interesant de impartit, asa ca ...hmmm :)
Pana una alta am doua lepse, una de la Alexandra si una de la Denisa.Celei de la Alexandra ii raspund acum si cica trebuie sa zic de ce vreau eu sa vina vara.Yupiiii :X

Sa vina vara...

-sa ma odihnesc.
-sa ma simt libera.
-sa ma plimb prin parc sau pe strazile Bucurestiului cu Laura :)
-sa mananc pepene in curte si sa-mi curga suc pe obraji si pe maini.
-sa adorm tarziu si sa ma trezesc cand vreau.
-sa ajung la mare.
-sa vina vara.

Leapsa cealalta in postul urmator :)

Paste Fericit!

2009-04-18T18:39:00.004+03:00

Nimic despre iepuras, pentru ca nu e deloc personajul meu preferat. Deci, copii, iepuraaaasul nu existaaaa! Mos Craciun da, dar iepurasul nu :> Sa stiti de la mine! :)

Bun, sper sa va simtiti bine de Pasti, fara a intelege prin asta sa infulecati pana nu mai puteti sau sa va imbatati.Sper sa va simtiti bine cu voi insiva si lumina pe care o veti primi la noapte sa nu fie simpla lumina a unei lumanari.Sa fiti [fim!] mai buni, mai intelegatori, mai toleranti, mai deschisi si mai receptivi la ce inseamna de fapt Invierea Domnului.Pentru ca degeaba ne ducem in Joia Mare in club, ne uitam cu jind la fundurile dansatorilor si ii raspundem reporteritei cand ne intreaba daca e bine ce facem : "Nuuu, dar sa ne ierte Dumnezeu! [ranjet]"
Pastele nu inseamna petrecere, muzica, mancare si alcool.Parerea mea.

Sa ne gasim linistea interioara! Paste fericit! [Hristos a-nviat! va spun cand ma intorc :)]

Abecedar

2009-04-18T11:12:00.007+03:00

Alexandra mi-a pasat o noua leapsa, ca sa fie sigura ca nu uit alfabetul :)

A

- Available: depinde pentru ce/cine.
- Age: 16 cu accente de 17 :)
- Annoyance: sa stau la coada.
- Allergic: pepper makes me sneeze :)
- Animal: n-am :(
- Actor: Leonardo DiCaprio.

B

- Beer: Redd's.
- Birthday/Birthplace: 23.07.1992, Targoviste
- Best Friends: :-??
- Body Part on opposite sex: ochi si maini.
- Best feeling in the world: haaaappppiiiiinessssx.
- Blind or Deaf: none :-s dar banuiesc ca tre' sa aleg totusi : deaf.
- Best weather: soare si vant de primavara :X
- Been in Love: habar n-am, cred ca da...sau...
- Been bitched out? da.
- Been on stage? dada :X
- Believe in yourself? da.
- Believe in life on other planets: nu.
- Believe in miracles: da.
- Believe in Magic: da, dar nu in magia aia cu "ia uite ce iepuras frumos am scos din palarie.
- Believe in God: da, clar.
- Believe in Satan: ca exista? da, exista.
- Believe in Santa: as vrea :)
- Believe in Ghosts/spirits:mnu.
- Believe in Evolution: in evolutie da, logic, toti evoluam sau ar trebui :) In evolutionism nu cred.

C

- Car: om trai si om vedea.
- Candy: addicted :X
- Color: galbeeeeen :X
- Cried in school: parca da :-?
- Chocolate/Vanilla: ciocooooo :X
- Chinese/Mexican: cred ca mexican.
- Cake or pie: both.
- Countries to visit: any.

D

- Day or Night: day and night.
- Dream vehicle: aripi detasabile.
- Danced: da.
- Danced in the rain? :-? parca da.
- Danced in the middle of the street? damn, nu-mi amintesc. nu cred.
- Do the splits? hahaa, as vrea eu.

E

- Eggs: nu prea.
- Eyes: blue.
- Everyone has: suflet.
- Ever failed a class? nu.

F

- First crush: 3 ani [si ceva sau fara ceva :-?]
- Full name: Ioana M. :)
- First thoughts waking up: ce zi e?
- Food: sarmale, ciorba de pui, snitel de piept de pui cu piure si tiramisu :X
- Fruits: struguri, pepene, cirese, capsuni.

G

- Greatest Fear: de singuratate.
- Giver or taker: both.
- Goals: fericire.
- Gum: nu prea.mai bine Winterfresh mints.
- Get along with your parents? da.
- Good luck charms: o rugaciune.

H

- Hair Colour: saten.
- Height: 1.71
- Happy: oarecum.
- Holidays: iarna, intersemestriala, primavara, vara :X
- How do you want to die: implinita.
- Health freak? nu.
- Hate: nimic.Exista doar lucruri care nu-mi plac.

I

(In guys/girls)
- Eye colour: any.
- Hair Color: any.
- Height: at least as tall as I am, haha :)
- Clothing Style: natural si distinctiv totodata.
- Characteristics: inteligentza.
- Ice Cream: da:X ciocolata si alune :X
- Instrument: mouse :))

J

- Jewelry: cercei si inele.
- Job: n-am.vreau.

K

- Kids: o sa am, speeer, doi :) David si Maria cred :-?
- Kickboxing or karate: none.
- Keep a journal? nu mai am.

L
- Longest Car Ride: :-?
- Love: is all we need :)
- Letter: electronic :) n-am mai scris o scrisoare de cativa ani :-??
- Laughed so hard you cried: daaaa.
- Love at first sight: da.

M

- Milk flavour: not very keen on milk.
- Movie: Titanic, If Only, Just Like Heaven ,P.S. I Love You...
- Mooned anyone? bleah.nu :))
- Marriage: probabil ca da.
- Motion sickness?: uneori.
- McD’s or BK: Mc pentru BK n-am mancat.avem in Ro? :-?

N

- Number of Siblings: none.de fapt..nu stiu :)
- Number of Piercings: had one.have none.
- Number: 5.
-Nickname: :-??

O

- Overused Phrases: "pe bune", "esti varza, fata" , "la naiba, [in puii mei]", "ma rog" , "in fine" , "asa [si..]" si multe altele :)
- One wish: sa vina vacantza mareeee.
- One phobia: sa inot.

P

- Place you’d like to live: undeva pe plaja sau la munte, undeva unde e liniste si calm si frumos.
- Pepsi/Coke: none.

Q

- Quail: uneori.
- Questionnaires: -

R

- Reason to cry: de fericire.
- Reality T.V.: reclamele de la Kandia.
- Radio Station: Kiss FM
- Roll your tongue in a circle?da

S

- Song: Vama Veche - Fericire
- Shoe size: 38-39
- Sushi: nu, mersi, am rabdare sa se prajeasca/coaca etc. pestele :)
- Skipped school: nu :"> ba da :))
- Slept outside: nu.
- Seen a dead body? da.
- Smoked? nu.
- Shower daily? da.
- Sing well? nu.
- In the shower? bineinteles.
- Swear? nu.
- Stuffed Animals? da, logic :X love my Mickey Mouse :X
- Single/Group dates: both.
- Strawberries/Blueberries: capsuni.
- Scientists need to invent: un ceva cu care sa oprim timpul :)

T

- Time for bed: :-??
- Thunderstorms: mi-e frica :)
- Touch your tongue to your nose? nu.

U

- Unpredictable: da.
- Under the influence? uneori.
- Understanding? asa si asa.

V

- Vegetable you hate: marar. e leguma? nu stiu, nu-mi place :))
- Vegetable you love: castravete.
- Vacation spot: plaja.dar oricum...vacanta sa fie, ca ne descurcam noi :X

W

- Weakness: multe.
- When you grow up:" ...I wanna be famous, I wanna be a star, I wanna be in movies, when I grow up I wanna see the world, drive nice cars, I wanna have boobies..." :))
- Which one of your friends acts the most like you: -
- Who makes you laugh the most: -
- Worst feeling: e o stare pe care nu stiu sa o descriu.
- Wanted to be a model? mda si nu.
- Where do we go when we die: depinde.
- Worst weather: ploaie mocaneasca.
- Walk with a book on your head? da, pot, dar prefer sa o tin in geanta :))

X

- X-Rays: ce e cu ele? da, am trecut si prin d'astea.

Y

-Year it is now: 2009
-Yellow: yellloooowwwww :X

Z
- Zoo animal: :-??
- Zodiac sign: Leo.

LAST PERSON WHO…
1. Slept in a bed beside you? mama.
2. Last person to see you cry? eu.
3. Went to the movies with you? ohooo.cred ca hmm... colegii din 1-4 la "101 dalmatieni" :))
4. You went to the mall with? nici nu mai stiu cand am fost la mall.cred ca anul trecut cu grupu' de debateri :)
5. You went to dinner with? mama.
6. You talked to on the phone? tataie.
7. Made you laugh? :-?

Pfiuu, hai ca am scapat. :) Mi-a placut, am retrait sentimentul pe care il aveam cand completam oracole in generala :)) Mersi, Alex :D

Astenie de primavara sau cum imi irosesc vacanta

2009-04-15T20:34:00.004+03:00

Amy Winehouse - Back To Black

Ba e cald, ba e frig, ba e soare si adie un vant placut, ba ploua si te zboara cate o rafala, ba imi place si zambesc, ba ma deprima si imi cad colturile gurii.E nasol.Si e nasol pentru ca asta e vacantza de primavara.Si pentru ca de azi intr-o saptamana merg la scoala.Bleah.

E prea scurta vacantza asta si tocmai de asta ma plictisesc.Nu glumesc.Nu pot sa-mi fac un program de vacantza de vara, pentru ca abia ce ma obisnuiesc cu el si pampaaaam...vine saptamana viitoare.Deci nu.Si atunci...mhm, ce sa facem? Nu-mi place sa ma uit la filme singura [mdaaa...laura, avertisment pentru vacantza de vara, pregateste-te sa revezi filme :))], deci movies mai putine.Spre deloc.Blogguit sa zicem ca da, numai ca daca din vacantza asta scurta nu-ti irosesti cateva zile cu vaitat si ghemuit prin patura, nurofene si algocalmine, genoflexiuni si abdomene [ca cica functioneaza...haha,aiurea :|] nu esti TRU si atuuuunci statul pe scaun la calculator nu e cea mai buna alternativa.

Buuuuun.Altceva.Facem la engleza? Facem si la engleza, dar nu ne trage sufletul sa facem Reading, Use Of English si cu atat mai putin Writing.Cum Speaking nu pot sa fac singura de nebuna prin casa, eventual cu oglinda in mana, atunci singura solutie e sa-mi ciulesc urechile la tipii si tipele care, dupa caz, zici ca ori sunt nemancati, ori au mancat stricat, ori ii alearga cineva, ori sunt plictisiti de viata, ori acuma vin si-ti dau doua perechi de palme, ori zici ca au tras dintr-un balon cu heliu ori...ori...ori...

Cu jocurile mai putin.Sa zicem ca mai butonez telecomanda, dar la cate chestii supermegainteresante sunt la TV, ii tocesc tastele degeaba.Sau DE GEABA. Ca atunci cand este chef eu si cu Laura mai speriem cate un copil agramat ratacit pe un forum.Muhaha :)

De citit cred ca ma apuc in seara asta, desi mai am vreo cateva carti incepute.Dam cu banu' pe care o citim.Sau tragem la sorti.Sau facem cu alabala-portocala sau cuuuu antante dizemanepe :)

Ca sa fie totul frumos, nu mai mergem la biserica de Pastele asta, deci plecam la tara abia vineri. Mda.Si Laura pleaca maine >:P

Nu mai am chef, pur si simplu.Am ajuns sa numar zilele pana la vacantza de vara, ce sa mai zic ca vin si tezele si nici nu vreau sa-mi inchipui ce stressss o sa fie.Prea multi oameni stresati la scoala si pe strada si peste tot si alergam si alergam si ne grabim nu stiu catre ce...ca oricum tot acolo ajungem :-j

Ehe, sa zicem ca e de la astenie, desi nu sunt asa convinsa.Mdaaa...

Prea repede...

2009-04-12T13:20:00.006+03:00

...trece timpul si prea putin traim.
...uitam lucrurile cu adevarat importante.
...ne schimbam conceptiile.
...renuntam la lupta.
...tragem concluzii.
...devenim indiferenti.
...aruncam cuvinte fara sens.
...ne plictisim.
...pierdem persoane dragi.
...plecam.
...se termina tot ce e frumos.
...ne suparam.
...ii judecam pe ceilalti.
...facem unele alegeri.
...ne pierdem entuziasmul.
...ne imbatranim sufletele.
...acuzam.
...mult prea repede.

Asa e sau doar mi se pare mie? Bine ar fi sa mi se para.

Postul asta se dorea mai "filosofic" un pic, dar l-am inceput mai devreme cand aveam alta stare.Acum sunt mai zambareatza si de-aia nu am continuat sa fiu profunda :))

Laaaa multi ani, florilor! Si Florinelor si Florinilor!

Siiiii Mihaaaaa :*:* Speciiiiial : 17 ani infiniiiiiiiiiit ! Cum ar zice Naomi : "Te iubesc, fah, da-te dreacu' de shtoarfa!" :)))))

Spring time

2009-04-07T22:10:00.005+03:00

Soare, ciripit de pasarele, zile mai lungi, miros de pomi infloriti si de vacantza, 3 in 1 din nou, iesit la cafele, frappe-uri, pizzeee si prajituri, oua rosii, parcuri pline, copii zambaretzi, relaxare, apusuri, VAMA, filme, muzica romantica, messuit cu L., dans, napolitane glazurate, bloggareala, planuri pentru vara.....primavara!

Mini-cover dupa "17 ani...infinit" :)

Schimbare de look

2009-04-06T22:17:00.004+03:00

Blogul asta a suferit o schimbare de look, pentru ca a venit primavara.Probabil ca va mai suferi, depinde de starea mea de spirit.Si nu ma intereseaza daca place oamenilor care mai dau de el.Stiti de ce? Pentru ca e blogul meu si arata cum vreau EU :)

Vine, vine primavaraaaa....
Se asterne-n toataaa taraaaa...
Floricele pe caaaampiiiiii....
Hai sa le-adunam cooopiiiii....

:)

Nu imi place...

2009-03-25T21:08:00.003+02:00

...sa scriu numai din lepse! Si nu e vorba ca nu am motivatie.E vorba ca vreau vacanta...URGENT! :)
Noroc cu Alexandra, ca altfel blogul asta s-ar cam duce de rapa :">
Eh, chestionarul asta al lui Proust imi aduce aminte de diriga din generala care ne-a cerut odata sa-l completam, dar eram cam mici atunci :)

1. Principala mea trăsătură: "suceala"
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: inteligenta
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie : discretia
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei : care prieteni?
5. Principalul meu defect : "suceala"
6. Îndeletnicirea mea preferată : sa citesc bloguri si sa ascult vama :X
7. Fericirea pe care mi-o visez : sa petrec timpul cu nepotii mei stand intr-un balansoar langa soba si band 3 in 1 langa barbatul vietii mele :">
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire : sa raman fara mam'.
9. Locul unde aş vrea să trăiesc : undeva unde sa fie liniste.
10. Culoarea mea preferată : galbeeeeeen :X
11. Floarea care-mi place : n-am :) sa miroase frumos :">
12. Pasărea mea preferată : barza :)
13. Prozatorii mei preferaţi : Coelho, Eliade.
14. Poeţii mei preferaţi : Eminescu, Minulescu, Cosbuc.
15. Eroii mei preferaţi din literatură : baietii din Ciresarii, Allan [Maitreyi], Santiago [Alchimistul].
16. Eroinele mele preferate din literatură : fetele din Ciresarii, Pilar [la raul piedra...]
17. Compozitorii mei preferaţi : -
18. Pictorii mei preferaţi : -
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală : nu am, admir pe oricine merita.
20. Ce urăsc cel mai mult : ipocrizia.
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere : ambitie mai multaaaaa.
22. Cum aş vrea să mor : implinita si impacata.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă : greselile copilutilor care invata sa mearga/ manance singuri/citeasca.. :)
24. Deviza mea : Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor.

Leapsa intreaba, Ioana raspunde

2009-03-11T14:06:00.004+02:00

Cica ne asculta azi si o sa ne ceara si caietele la control.Nici macar nu-mi notasem tema...bine ca m-a lasat Alexandra sa iau enunturile de la ea. :) Mersi :*

Stii tu care este…

* Ziua cea mai frumoasa? - astazi, pentru ca e singura pe care o avem cu adevarat.
* Cel mai mare obstacol? - lipsa de vointa.
* Cea mai mare greseala? - gandirea de tip "nu stiu, nu vreau, nu pot"
* Radacina tuturor relelor? - egoismul.
* Cea mai mare infrangere? - sa pierzi lupta cu tine insuti/insati.
* Prima necesitate? - relatiile inter-umane.
* Lucrul care face fericit un om? - un alt om sau alti oameni.
* Cel mai mare mister? - sufletul meu.
* Persoana cea mai periculoasa? - tu insuti/insati.
* Cel mai bun cadou? - o imbratisare calda.
* Lucrul cel mai de valoare? - increderea.
* Sentimentul cel mai placut? - cand te trezesti si iti dai seama ca e sambata si te culci la loc :X
* Cel mai bun remediu? - VAMA + picaturi de mare + 3in1
* Persoana de care ai nevoie cel mai mult? - maaamiii. :">

Nu dau leapsa nimanui, daca o vrea cineva, sa o ia :)

Our first album

2009-03-11T12:56:00.004+02:00

Eu si Laura avem de muuuuult timp o formatie, dar nu prea am vrut sa o facem cunoscuta pana nu am fost sigure ca avem cele mai bune piese, potrivite pentru vocile noastre "dă dive", care sa prinda la target-ul pe care il vizam si care sa ne puna in valoare cat mai bine calitatile vocale si ...nevocale.
Eh, iata ca am ajuns si la momentul lansariiiiii primului album al trupei "Dream", caci asa ne numim mai nou, album care se cheama, foarte sugestiv, "Make more mistakes next time".Va asteptam la lansare [data exacta o anuntam mai tarziu] si sa ne cumparati discul ca sa ne scoatem si noi banii sa platim...netu' :)

P.S.Initial hotarasem o alta imagine pentru coperta albumului numai ca din cauza unor erori IT am ramas fara ea si nu o mai putem gasi prin internetosfera, asa ca a trebuit sa "random-im" alta :)

Leapsa asta de la Alexandra mi-a placut muuuult de tot si o dau mai departe la Moniiiiiii [care inca viseaza la concertul Vama :X].Iata secretul :

- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
- Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
- Use Photoshop or similar to put it all together.

Scrisoare catre liceeni

2009-03-05T21:30:00.005+02:00

Poate ca titlul ne duce cu gandul la Ionica si Geta, la Isoscel, la "ani de liceu, cu emotii la romana...", la iubiri copilaroase, la petreceri si excursii si un sac de amintiri pe care il vom purta cu noi toata viata.
Dar nu despre asta e vorba aici.Aici e vorba despre ce facem in liceu pe langa chiul organizat, excursii si iubiri.Adica despre ce invatam.Nu! Nu asta am vrut sa zic! Am vrut sa zic : despre ce ar trebui sa invatam, pentru ca pe noi nu ne invata nimeni sa fim oameni de valoare si cetateni buni.Pe noi ne invata cum respira broastele, care sunt izomerii de pozitie ai pentinei si cum sa-l aflam pe x din ecuatiile trigonometrice in care sinusul unei expresii este egal cu sinusul altei expresii.Dar despre trigonometrie cu alta ocazie.

Scoala romaneasca are nevoie de o reforma! Cu siguranta! De ce? Pentru ca Romania are nevoie de o reforma, iar cei ce ar trebui sa o infaptuiasca sunt tinerii, cei care ies acum de pe bancile scolii.Adica noi.Si ar trebui sa fim capabili de chestia asta.Dar nu vom reusi sa schimbam Romania daca stim doar legile lui Kirchhoff sau versurile din Luceafarul.
Suntem victimele unui sistem nenorocit, care face din noi niste roboti; si e tot vina noastra ca nu avem pasiuni si ocupatii.Ne crede cineva ca am prefera sa citim o carte buna, decat sa tocim treizeci de pagini din care oricum peste cateva zile nu vom mai sti o iota?
E trist si nedrept si revoltator.Si tocmai de aia trebuie sa facem ceva ca sa schimbam lucrurile. Pentru ca putem sa o facem.Sunt sigura.Ne trebuie doar dorinta de a schimba ceva, vointa multa si ...curaj, pentru ca drumul nu va fi usor, sigur!

Ce sens si ce punct de plecare are post-ul asta? Am primit o scrisoare de la Tudor, care m-a facut sa ma mai gandesc la chestia asta si mi-am dat seama cat dreptate are.If you don't feel like reading it, just listen to it.You won't waste your time, don't worry!

Autoportret

2009-02-20T20:31:00.004+02:00

Leapsa de la Alexandra, foarte dragutza, desi, marturisesc, scrisa deloc obiectiv :"> O las in aer, oricine o vrea poate sa o ia...

Sunt … foarte sucită
Aş vrea … să nu mai fiu sucită şi să fie vară.
Păstrez … o cutie plină cu amintiri.
Mi-aş fi dorit … să nu fi plouat şi să fi zâmbit mai mult ieri.
Nu imi place … în Pub13Bis şi că mă întorc la S-uri.
Mă tem de … necunoscut.
Aud … tăcerea din sufletul meu care îmi reproduce frânturi din muzica aia...
Îmi pare rău … că deseori gândesc după ce vorbesc şi că rănesc oamenii la care ţin mai mult.
Îmi plac … cireşele, marea, ciocolata în general şi cea neagră cu ceai în particular, serile de vară, excursiile, cafenelele, versurile din "almost here", zâmbetele şi dimineţile de sâmbătă...
Nu sunt … atât de puternică pe cât vreau să par.
Dansez... danseeeez!
Cânt … în baie sau în faţa oglinzii de pe hol.
Niciodată … să nu spui niciodată.
Rar … spun chiar tot ceea ce gândesc.
Plâng când privesc … copii părăsiţi.
Nu imi place de mine pentru că … nu am grijă ce-mi doresc.
Sunt confuz/ă … rău!
Am nevoie de … certitudini, zâmbete şi picături de mare.
Ar trebui … să mă decid.

Almost (t)here

2009-02-17T16:24:00.005+02:00

Ei.Es. Acest post trebuie citit ascultand melodia asta. :">

Iti vine sa razi si esti trista in acelasi timp, nu dormi daca te gandesti acolo si, totusi, nu incetezi sa o faci, iti face rau si bine in acelasi timp, stii ca ai treaba si te streseaza gandul, dar parca iti pasa mai putin acum, nu-i asa? Ba da.
Si ce daca nu ai fost duminica la teatru? Se mai joaca, oricum, nu e timpul pierdut si...lasa, nu mai facem planuri, pentru ca ai vazut, nu e nevoie decat sa crezi.Asta iti zicea si Laura, iti amintesti? Dar nuuu, tu trebuia sa fii negativista.Ce bine ca nu ati facut niciun pariu, ca cine stie cu ce te alegeai.
Stiu, stiu ca iti vine sa dansezi, sa sari coarda, sa alergi si sa joci sotron, sa faci ingerasi in zapada si sa stai pe nisip, zambindu-i marii care iti gadila talpile si iti arunca pe buze stropi sarati cu miros de fericire...stiu...si mie :">

Ce copilarie pare totul, nu? Pai chiar e si e atat de frumos.Si sper ca o sa dureze.Adica nu sper nimic.O sa fie asa cum trebuie sa fie...pur si simplu...si iti tin pumnii :)

You're almost here or there...or...whatever you wanna call it.I know you're wondering : "Do I deserve it?" Yes, girl, you do, because you're special.I mean, I know everybody's special, but we were talking about YOU and you ARE special.Stop thinking about what "they" are going to say, because they don't really care about you and your happiness.Start taking decisions with your heart, and not your brain, it's not as hard as it seems, you know, it's just something new, that's all...

Be happy, girl!

Oh...

Pi.Es.Special people deserve special treatment...

Ciocolata, ceai si ganduri

2009-02-12T20:24:00.008+02:00

Ai mancat vreodata ciocolata neagra cu ceai? Nici eu pana acum...hm, e buna.Vezi ce frumoasa e seara de joi cand tu nu trebuie sa mai scrii la fizica si nici sa mai inveti la studiu...si cand nu-ti mai pasa de isteriile profei de info de maine?Si cand ai si ceva frumos la care sa te gandesti? Si la care sa speri...

Da, stiu ca s-a terminat ceaiul si ca mai ai doar un sfert de patratica de ciocolata, sa nu uiti maine sa mai cumperi.Vezi, ai pierdut vremea pe mess si nu ti-ai dat seama ca trece timpul.Da, stiu ca nu e tarziu, dar oricum sa stii ca daca te culci mai devreme, vine mai repede "maine" si o sa ajungi la scoala.Nu minti, stiu ca abia astepti! Nu te mai stresa atata, chiar tu ai spus-o : "Some things are just meant to be..." , deci daca e sa fie, o sa fie! Da, sigur, nu ma mai intreba de zece ori.

Iar ti-au inghetat mainile, vezi! Degeaba te uiti la telefonul ala de sapte sute cinci zeci si patru de mii trei sute treizeci de ora, nu suna, nu vezi? Si daca suna o sa sune cine nu vrei, cum s-a intamplat si mai devreme.Si sterge o data tampenia aia pe care ai adaugat-o in agenda, ca cine stie cine o mai citeste.Lasa asa simplu, cum era! Ai sters, da? Bravo!
M-ai innebunit.Am inteles ca vrei in excursie din nou si din nou, dar gata.O sa te duci in prima excursie care iti convine.E ok? Te linisteste gandul? Bun.

Nu ma mai stresa atata cu P-urile si S-urile.Some things are just meant to be...n-o sa mai mori inca patru luni la S-uri, parca ti-era dor de S7.Aaaa, nu-ti mai e acum, pai cum sa nu, ai prins gustul "aerului de parter".Hai mai uita-te o data in telefon.Asa, te-ai linistit? Bun. A trecut repede saptamana asta, nu? Da, stiu ca tu nu vrei sa vina weekend-ul, sunt doua zile totusi in care...da, scuze, nu mai zic, ca poate minunea va avea loc. Aaaa, vrei sa vina weekend-ul? De cand? Aaaa, esti obosita.Da, a fost o saptamana relativ grea, nu? Si mate si na... Scuza-ma ca am adus vorba de mate, stiu ca iti place mult...

In loc sa scrii toate chestiile astea mai bine faceai un dus fierbinte si citeai Jane Eyre ca te asteapta cuminte pe etajera.Sau macar te mai uitai la Jeff Dunham.Aaa, te-ai amuzat cu Deny, sunteti niste rele! Stiu ca e un pic amuzant, dar totusi...bine, bine, fa ce vrei!
Uite ti-au inghetat mainile de tot si ti se face piele ca de gaina. Fugi si baga-te in pat!

Noapte buna si....cum ti-a urat vanzatorul de suveniruri din Sighisoara : "Sa fii iubita, draga!"

Duminica

2009-02-10T14:21:00.004+02:00

Ce piesa e duminica la teatruuuuuuuu?
Exaaaaact.......Hitler in Loveeeeeeeeee :X:X
Cine merge la teatru duminicaaaaaa? :X Sper ca euuuuuu :X

"Generali de cacat! Asta sunteti!" :X

A Mix Of Feelings

2009-02-09T21:29:00.006+02:00

Ce avem la masa de seara? Aaaa, e cam tarziu asa ca vom lua doar ceva usor....e foarte bun, oricum."Mix of Feelings" se numeste :)

Fericire.Tristete.Zambet.Lacrima.Indiferenta.Sau nu.Fiori.Liniste.Speranta.Frustrare.Vreau.Nu e de ajuns.Pot.Sigur?Incredere.Deziluzie.Asteptare.Semn.Mate.Muzica.Mare. Munte.A ras.Ba nu...nimeni.Va fi.Ba nu.Ba da.Ai vrea tu.Ciudat.Normal.Cred.Te minti.Calm.Nervi.

Sunt momente in care sufletul meu invata cativa pasi noi de dans...si ar vrea sa-i repete pe muzica, dar are nevoie de cineva sa o cante live, fiindca cd-ul poate sa sara oricand si singur n-o s-o mai ia niciodata de la capat...

Noapte buna!

Me and myself

2009-02-04T10:50:00.006+02:00

Alexandra mi-a pasat o noua leapsa, foarte interesanta, mai ales ca de acum ceva vreme aveam in minte asa ceva, dar nu aveam niciun "impuls" sa scriu.
Pentru ca e vacanta, pentru ca afara e nor, pentru ca am o stare de somnolenta si 3 in 1 in cana mea preferata, pentru ca viata imi zambeste timida, pentru ca acum stiu mai multe bancuri, pentru ca si matematica poate fi draguta, pentru ca acum stiu sa sper, pentru ca ...multe alte chestii...

Ioana : Hello, la naibaaa!! Ce faci, fata? :)

Dreamergirl : Hai ca azi nu am chef de glume.De fapt...azi vreau sa visez, sa visez cu ochii deschisi si sa zambesc...si sa ascult Enrique Iglesias si Savage Garden.

Ioana : Extraordinar! Nu poate omul sa mai rada cu tine...si de ce ti s-a pus pata pe astia doi?

Dreamergirl : Uite asa...lasa-ma ca prea te bagi in sufletul omului cu bocancii....! Nananaaa..... I could be your hero, baby....

Ioana : Bine, scuze! Uite, stii ce voiam sa te rog...voiam sa-ti iau un interviu, dar daca esti asa irascibila azi mai bine nu mai incerc...dar cand ai timp si chef, poti sa ma anunti, te rog?

Dreamergirl : Hmmm, hai lasa...zi acum ca imi place cand esti draguta si vorbesti frumos! Da' ce vrei sa ma intrebi, nu stii totul despre mine?

Ioana : Stii bine ca nu! De fiecare data cand vreau sa vorbim imi zici ca sunt prea fixista si ca nu ai ce discuta cu oamenii stresati, ca nu ma gandesc la sentimentele tale si ca judec totul la rece...ca pentru mine nu exista decat alb si negru, fara tonuri de gri si alte de astea...stii bine!

Dreamergirl : Am dreptate! Bun.Ai fix 5 intrebari pe care poti sa mi le pui!

Ioana : OK. In primul rand .... vreau sa te intreb daca preferi marea sau muntele.Stiu ca e o intrebare stupida, din aia pe care le puneam in oracolele din clasa a cincea, dar vreau sa stiu...

Dreamergirl : Auzi, am gandit cumva ceva cu voce tare zilele astea? Tu stii foarte bine ca iubesc marea, peste tot am spus, dar, intr-adevar zilele astea...

Ioana : Zilele astea nu te gandesti decat la munte si la zapada.Asa-i? Ai pleca si maine inapoi, nu?

Dreamergirl : Chiar azi.Acum....da, incepe sa-mi placa muntele mai mult decat de obicei.Stii, e ca atunci cand iti place un parfum fiindca iti aminteste de ceva...sau de cineva....e ca un fel de plan-cadru al tuturor trairilor tale mai profunde, desi sunt, paradoxal, niste sentimente atat de simple si...

Ioana : Oook, stiu ca par mai sentimentala azi, dar e de ajuns pentru mine...

Dreamergirl : Eh, da ...nu o sa reusesc sa te schimb niciodata.Urmatoarea intrebare...

Ioana : Bun.Pregateste-te.Tuica cu sirop sau 3 in 1?

Dreamergirl : Clar...am gandit cu voce tare.Tuica cu sirop, desi n-am baut niciodata si desi...

Ioana : ...desi nu-ti place tuica si desi adori 3 in 1-ul din cana ta superba pe care scrie Coffee.

Dreamergirl : Si ziceai ca nu ma cunosti!

Ioana : Iti amintesti ca intamplator noi doua locuim in acelasi corp...aa, aceeasi casa ? Si uneori stimulii astia gresesc momentul si drumul si ajung la mine ....

Dreamergirl : Ma roooog...recunoaste ca de multe ori iti spun eu toate chestiile astea si nu e nevoie sa asculti pe la usi ca sa le afli.Si ti-as spune mai multe,dar maaa...mi-e frica fiindca stiu ca tu nu ma intelegi mereu si ma crezi prea copila si prea visatoare si prea idealista si prea naiva.... Si da, sunt naiva, dar sa stii ca ala e un moment de fericire.Tu ai momente de fericire? Tu stii ce frumos e sa speri si sa astepti ceva ce poate nu va veni niciodata, dar sa-l astepti pentru ca asta te face fericita? Stii?

Ioana : Tu stii ca azi eu pun intrebarile? Dar pentru ca asta oricum s-a transformat dintr-un interviu intr-o simpla discutie intre colegele de apartament...o sa beau o gura din 3 in 1- ul tau si o sa-ti spun ce cred eu despre fericire.

Dreamergirl : Nu mai am 3 in 1 , dar poti sa iei niste pufarine!

Ioana : Multumesc, nu vreau...imi strica dintii.

Dreamergirl : Ioanaaaaa....

Ioana : Ok.Iti ziceam de fericire.Nu inteleg cum zici tu ca esti fericita cand esti naiva.Nu te gandesti ca fericirea asta dureaza atat de putin si apoi o sa fii din nou dezamagita pentru ca sperantele tale au fost desarte si pentru ca viata reala nu e un vis ? Nu te gandesti ca in viata mai exista si altceva decat Enrique Iglesias, Savage Garden, poze...

Dreamergirl : L-ai uitat pe Keith Urban ... :)

Ioana : ...ohhh,....Enrique Iglesias, Savage Garden, Keith Urban, poze, amintiri, zambete, bancuri si ciocolata la miezul noptii, discutii despre fotbal la 3 dimineata, serpentine si alte chestii...Nu te gandesti si la asta?

Dreamergirl : Nu! Si stii de ce? Pentru ca eu sunt fericita macar atunci cand nu ma gandesc la chestiile nasoale, pe cand tu nu esti deloc.Cum crezi ca e mai ... rentabil, ca sa folosesc termeni de astia de ii inveti tu la scoala?

Ioana : Devii ironica si nu-mi place.Mai bine sa pastram relatia aia mai "oficiala".Mai am trei intrebari disponibile.Ai gasit pana acum "baiatul perfect" ?

Dreamergirl : Hmmm.....toti par o data si o data perfecti.Nu sunt sigura.El cred ca e perfect, dar nu e prea aproape.De fapt, nu cred ca ma vede.

Ioana : Aaaa, si el are probleme cu ochii?

Dreamergirl : Trebuie sa iti tin intr-o zi o lectie speciala... "Metafore" se va numi.

Ioana : Scuze.Stii ce voiam sa-ti zic.L-am vazut si eu.Si eu cred ca e perfect.Ni se potriveste, stii...cred ca ar putea sa ne faca fericite pe amandoua.

Dreamergirl : Nu ma intereseaza daca te face fericita pe tine.

Ioana : Stii bine ca iti pasa, pentru ca tii mult la mine.Si eu tin la tine, dar nu iti arat asa des.

Dreamergirl : Ar trebui sa o faci.Si sa lasi mai des usa descuiata, asa cum fac eu.Eu te las mereu sa intri peste mine cand ai tu chef, tu mai niciodata...

Ioana : Ai dreptate....incerc sa ma schimb...

Dreamergirl : Stii...am cam obosit, nu vrei sa-mi pui urmatoarele intrebari maine?

Ioana: Mnuu...nu mai am intrebari.Mi-am dat seama ca ai dreptate si ca te cunosc mai bine decat imi inchipuiam....toti mai gresim, stii...

Dreamergirl : E bine....amandoua am invatat ceva din "interviul" asta sau cum vrei sa-i zici.Acum ma retrag, stiu ca e vremea sa iei fraiele in mana, o sa ma trezesc mai pe seara, o sa ascult iar Enrique si poate si Close To You....

Ioana : Bine...sa stii ca mi-a parut bine ca am stat de vorba, o sa las usa descuiata de acum incolo.Si o sa ascult si eu Keith Urban combinat cu numere complexe si analiza combinatorie :)

Dreamergirl : Si ma ajuti si pe mine la mate de acum incolo?

Ioana : Daca nu-ti gasesti intre timp pe altcineva....

Dreamergirl : multsssssumesc :)

Eh, cam asta a fost Interviul Cu Mine.Leapsa merge la oricine o vrea, dar special laaa....Laura :)

Incotro?

2009-01-23T17:47:00.008+02:00

Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

Bine zice Minulescu. Serios. Nu vi se pare ca oamenii merg pe strada parca programati? Mie da. Si nu, nu e de la criza, sigur! Nici de la incalzirea globala. Nu stiu, poate e ceva in aer sau..sau nu stiu!

Parca nimeni nu mai simte nimic, nimeni nu mai vede ceea ce e frumos in jurul lui, nimeni nu mai zambeste, nimanui nu-i mai pasa de ceilalti, putini isi mai cer scuze cand lovesc din greseala pe cineva...
Toti ne grabim undeva, ne grabim sa ajungem la scoala ca sa scapam de ore, sa vina dupa-masa o data ca sa dormim, ne dorim sa vina vacanta mai repede, ca sa nu mai avem griji si sa terminam liceul cat mai curand ca sa scapam de profa' de nu-stiu-ce, de tipa aia de la 10X care ne enerveaza si de salile nasoale in care am invatat.

Helllo!!! Incotro? Nu-si da nimeni seama ca de fapt, in fiecare dintre situatii ne grabim spre o dupa-masa in care dupa doua ore de somn, urmeaza altele doua-trei de exercitii la mate,eseuri la romana, analize contabile si portofolii, o vacanta care va trece prea repede si va culmina cu inceputul unui nou an, mai greu poate decat cel curent, inca minim! trei ani de facultate cu seminarii, cursuri de la 7.30, part-time job, pretestari, sesiuni, profesori care te fac sa-ti fie dor de profa mai sus amintita si camere de camin obtinute cu greu si mult prea mici pentru spiritul tau nonconformist?
Chiar nimeni?

Parca ieri ma gandeam cu ce sa ma imbrac la banchet, mi se inmoaie din nou picioarele cand ma gandesc la momentele in care asteptam cu sufletul la gura subiectele de la examenul de romana si zambesc automat cand imi amintesc de prima zi de liceu : "Dirigu': -Tu cu cine ai facut matematica ? Ea: - Cu o doamna! Dirigu': -Cum, cu o doamna? Ea: -Da, nu mai tin minte cum o chema!"
Cum sa-ti doresti atat de mult sa nu inveti in laboratorul de biologie si sa citesti pe lista : " Clasa a IX-a X : sala P3 " adica exact laboratorul de bio? Cum sa te rogi toata vacanta sa faci chimie cu profa cealalta si in prima zi dintr-a X-a sa citesti in orar : "IUG"? Cum sa chiuliti toti de la drept si sa stati inghesuiti la S2 o ora intreaga pentru ca profa n-are de gand sa iasa din clasa? Cum sa nu razi cand o auzi pe profa de desen cum vorbeste cu papagalul, care pe deasupra ii si raspunde?

De ce nu ne gandim mai des la clipele astea? Asta e natura umana sau vremea in care traim ne face sa fim asa? Inclin sa cred ca a doua varianta. De ce? Actiunea mediului. Cum sa fim calmi in secolul vitezei? Cum sa mai apreciem lucrurile simple cand conteaza mai mult cate Hermesuri sau Viuitoane ai? Cine sa mai fie motivat sa citeasca, daca Magda si Tolea sunt asa persoane importante? Cine sa mai studieze ani intregi ca sa intre la Conservator, cand Senzual-ele si Guta-Minune-Salam sunt mari artisti?

Clar, vremurile in care traim isi pun atat de tare amprenta pe noi. Si totusi, eu chiar vreau sa-mi aduc aminte cu placere de liceu.
Ahaaaa....apropo de liceu.La mine in liceu sunt copii dragutzi, bine-crescuti si inteligenti.Dar sunt si multi, foarte multi, cat mai multi...copii ne-dragutzi, ne-bine-crescuti si ne-inteligenti.Ne, ne, ne! Deloc! Nimic. Si care se cred buricul targului! Cel mai mare buric al celui mai mare targ. Si care rad cand fac vreo isprava...atunci ei cred ca sunt buricul pamantului, nu doar al targului!

Si sunt mandra sa spun : invat dimineata si e genial! Sincer, mi-e nu stiu cum sa-mi mai petrec dupa-amiezele in scoala! Nu,nu,nuuuu! Bobocii [cu exceptiile de rigoare!] sunt dragutzi si imi aduc aminte de noi anul trecut! Dar exista diverse "specimene" in liceu dupa-masa.Nu vreau sa par rea deloc si exista, evident, si exceptii, dar copiii astia care invata dupa-masa si care nu sunt boboci, deci care sunt la SAM, au parca o "eticheta".
Nu! Nu sunt urati, strambi, cu dungi, cu patratele, in niciun fel.Si nici ne-inteligenti nu sunt toti.Numai ca se cred ceea ce nu sunt si nu sunt deloc modesti.Daca o luam logic, pornind de la premisa ca oamenii destepti si care au o anume valoare, nu se dau niciodata mari si accepta cand gresesc, ajungem la o concluzie evidenta! Nu ma intelegeti gresit : inteligenta nu sta in notele pe care le ai si a fi destept nu inseamna a avea 10 pe linie [si a avea 10 pe linie nu inseamna nici a fi tocilar : tocilar : elev sau student care îşi învaţă lecţiile pe dinafară, în mod mecanic - www.dexonline.ro ], dar faptul ca unii ajung la liceu si altii la SAM denota interesul unora pentru ei ca persoana si pentru viitorul lor.

Un mesaj pentru tanara care m-a impins intentionat desi aveam o cafea in mana si care a ranjit multumita imediat dupa isprava si pentru cei de-acelasi nivel cu ea, pentru cei care se cred superiori si pentru cei care incearca sa-si dovedeasca "puterea" prin jigniri si misto-uri ieftine : "Mai bine taci si dai senzatia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa spulberi orice indoiala!".

Dar deh, pana si floarea-de-colt creste in munte, noi de ce nu am reusi sa ne facem loc printre "vedete"?

Da, am divagat... de fapt, nu, nu am divagat! E vorba ca ne indreptam spre...spre...de fapt, incotro?

Special Sunday

2009-01-18T14:46:00.004+02:00

E frumos sa-ti petreci duminica la birou, scriind la economie, ascultandu-l pe Keith Urban care-ti spune ca "you're the only one" si visand la zile insorite de vara, la valuri si talpi pe nisip, la zambete colorate si oameni fericiti...impreuna!

E chiar frumos! Pe cuvant! Aceasta e o zi speciala pentru ca eu am facut-o speciala si pentru ca eu vreau sa cred ca e speciala!

Nu ma intereseaza...

2009-01-12T19:14:00.006+02:00

...ca azi e luni, ca maine e posibil sa dau lucrare la mate, ca nu stiu sa fac tema si ca am ametit privind trei randuri cu : suma de la k=1 pana la n din k(k+1)(k+2) + puncte puncte.

...ca miercuri dau lucrare la bio si ca trebuie sa mai invat ventilatia pulmonara, volumele de aer, particularitatile structurale si functionale ale sistemului respirator la vertebrate, bolile sistemului respirator la om si prevenirea.

...ca vineri am de predat un proiect despre motoarele Diesel si nici ca trebuie sa caracterizez un oras al carui nume sa inceapa cu una din initialele mele.

...ca luni am lucrare la chimie din ceva ce n-am facut in clasa.

...ca trebuie sa ma apuc serios de Writing la engleza si ca trebuie sa fac si exercitii de la Proficiency.

...ca mai sunt inca 5 luni pana la vacanta.Vreau la mare!

...ca toata lumea e impotriva noastra! (ce manelista par =)) ) Vreau sa ma intalnesc cu Laura, in puiiiiii mei!

...ca o sa stau doar 3 saptamani la parter.Vreau acolo, acum! Si stiti ceva, spuneti tot ce vreti dar mie mi-e dor de S7.Da,da..acolo in bunker...da,da..langa centrala care porneste din 15 in 15 minute. Exaaaact, chiar acolo unde cu fiecare treapta pe care o cobori simti ca te afunzi, acolo unde pe caloriferul de pe hol e scrum de la tigarile lu' blida.Acolo, pe santierul ala in lucru, unde trebuie sa rogi 11A-u' sa-ti dea voie sa asculti muzica la priza lor si unde cand pui o melodie care nu le place iti scot cablul :)

...ca ar trebui sa citesc Fratii Jderi! Nu si nu si nu! Nu am de gand sa ma transform intr-o masochista, nu pot sa citesc o carte care nici dupa 70 de pagini de chin nu reuseste sa ma tina treaza!

...ca e posibil sa nu raman dintr-a 11 a cu ai mei colegi.Fiecare isi face viata cum vrea!

...ca multora nu le place muzica populara! O sa ascult in continuare...every time I feel like it! Si o sa ma straduiesc in continuare sa invat al doilea pas de Breaza.Vreo problema?...Asa ma gandeam si eu.

...ca Nica stie ce pozitie tre' sa ai la vals.Nu vreau sa-l mai vad la orele de dans populaaaaar! x(

...ca desi e opt seara eu beau 3 in 1!

...ca e la moda sa asculti muzica la maxim pe strada, de preferinta manele.O faceti, sunteti prosti si inculti! Nu-mi cer scuze! Asta cred si o sa tot cred!

...ca exista oameni care nu au respect nici macar pentru ei! Ei pierd!

...ca Tudor poate o sa mai gaseasca gandaci la Valahia.Vreau Vama in Targoviste!

...ca Dumitru Acris are treaba pe la Berlin, Moscova si mai ales Chisinau.Vreau "Hitler in Love" pentru a treia, a patra, a cincea...a bilioana oara.

...ca nu am abdomen si nici picioare de costum de baie! Vreau la mareee!

...ca pizza, tiramisu, ciocolata si frappe-ul ingrasa.Le vreau! [hahaa,de azi m-am dat pe carne fiarta =)) pe bune!]

...ca domnisoara asta insensibila, pe numele de scena "mintea mea" nu accepta sa iasa la o cafea cu baiatul asta dragutz si sensibil, adica "sufletul meu".Daca ar iesi macar o data nu stie ce bine mi-ar face.Sa se puna si ei de acord o data pentru totdeauna ca sa fiu si eu fericita.Esti o egoista, domnisoara "minte"! Sa stii!

...ca am scris un post plin de tampenii.E al meu si il iubesc!

Radem, glumim, dar chiar ma duc sa ma chinui cu deductia si inductia, cu volumele de aer si cu motoarele Diesel :)

Oare ce o sa visez la noapte? :-?

Pi.Es : Il iubesc pe Keith Urban! You'll think of meeee....

Pi Es. doi : Il vreauuuuu! :X:X

Miros de amintire

2009-01-09T18:23:00.004+02:00

Aceasta este doar o poveste, dar umbrela si paupsa cea roz au existat candva.Multumesc, Mos Nicolae si Mos Craciun!

3 decembrie 1993,la bunici acasă, repetând rolul pentru serbarea de Crăciun:

Lia: Eu mă numesc Lia,am trei ani şi cinci luni,sunt în grupa mică şi o să spun poezia „Crăciunul copiilor” de Octavian Goga : „Dragi copii din ţara asta/Vă miraţi voi cum se poate/Moş Crăciun, din cer de-acolo/Să le ştie toate,toate.....
Mama zâmbeşte fericită.
Lia:...Şi de-acolo ştie Moşul/Că-i şiret el,lucru mare.” Mulţumesc! (Cu reverenţa aferentă.)
Mama:Bravo,mami!Ia spune,ce vrei tu să-ţi aducă Moş Nicolae?
Lia: Hm…o umbreluţă!
Mama: Şi Moş Crăciun?
Lia: Oooo...păpuşică!
Mama: Şi cum o să le mulţumeşti Moşilor?
Lia: O să le spun o poezie şi o să le cânt un colind! Aaaa,şi o să fiu cuminte şi anul viitor!

Şi a fost cuminte în fiecare an de atunci.Şi nici nu s-a supărat pe Moşi că la un moment dat au încetat să-i aducă umbreluţe şi păpuşi…

19 decembrie 2008, la aceeaşi bunici :
-Iubito,ce vrei să-ţi aducă Moş Crăciun?
-Eh...vrei să fiu serioasă?
-Poţi să fii serioasă?
-Nu ştiu,încerc...
-Să vedem!
-Aş vrea să-mi aducă un colier din amintiri,ca să le pot purta mereu lângă inima mea. Ştii...uneori uit lucrurile....nu,de fapt uit să-mi mai amintesc de lucrurile frumoase din viaţă.Tu îţi mai aminteşti?
-Eu....eu îmi amintesc.Uite,eu îmi amintesc când te aşteptam în faţa blocului câte zece minute în fiecare dimineaţă când plecam la grădi,pentru că nu-ţi stătea nu ştiu ce fundiţă cum trebuia.Îmi amintesc tooooate sărbătorile de iarnă şi toate cadourile de la Moş,toţi oamenii de zăpadă şi toate cucuiele pe care le aveam de la săniuş.Îmi amintesc şi când mă învăţai să cânt prima strofa din „O,ce veste minunată!” ca să-mi aducă Moşu’ maşinuţa aia teleghidată pe care i-o cerusem în scrisoare! Şi-mi amintesc multe,multe lucruri frumoase, Lia...dar mai bine spune-mi ce mai vrei de Crăciun,te rog!
-Bine,pe lângă colierul ăsta,aş vrea multă zăpadă...măcar o zi să mai ningă aşa cum ningea când eram mici,să pot face mulţi,mulţi îngeraşi.Aş mai vrea o cutiuţă în care să închid ermetic nişte miros de cozonac de la bunica,să-mi ajungă până anul viitor şi nişte zâmbete colorate.Nu-mi place că iarna asta se poartă gri-ul.De ce poartă oamenii haine gri,dar mai ales chipuri gri,întunecate,mohorâte? Nu-mi place! Vreau ca Moşu’ să-i facă pe oameni să râdă!
Aş mai vrea ca oamenii din jurul meu să înţeleagă o dată pentru totdeauna că nu numai de Crăciun pot să dăruiască şi că pot dărui şi altceva decât jucării, haine şi ciocolată.Să priceapă că iubire pot dărui în fiecare zi şi că vor primi mai multă,cu cît vor oferi mai multă.Şi apoi,când dăruieşti un zâmbet,o îmbrăţişare,o vorbă bună, nu trebuie să te gândeşti : „Oare o să-i vină bine? Hm,nu o fi o mărime prea mare?Dar culoarea asta parcă nu o prinde pe Alexia şi nici pe David nu l-am văzut purtând fular.Vaaai,iar am depăşit bugetul,pentru Dănuţa ce mai iau?”.
Nu trebuie să-ţi faci griji, pentru că zâmbetele au mărime universală şi au şi 20% lycra,deci se pot întinde dacă e cazul.Îmbrăţişările sunt mereu la ofertă,dar special de Crăciun e o promoţie : dai una şi primeşti cel puţin două.Convenabil,nu? Iar vorbele bune sunt pictate cu o vopsea specială, care îşi schimbă culoarea, în aşa fel încât să se asorteze la orice ţinută. Aşa că, fuga-fuga, să scoatem cele mai frumoase hârtii de ambalat pe care le găsim în sufletele noastre şi să ajungem cu cadourile înaintea Moşului.
-Auzi, Lia, o întrebă Mihai după ce îi ascultase atent dorinţele de copil mare,cum îi zicea el,tu de ce nu poţi să fii măcar un piculeţ mai egoistă? De ce nu poţi să răspunzi: „Uite, vreau bluziţa aia cu dungi şi cerceii aia galbeni cu o faţă zâmbitoare pe ei.Nici lumânărelele alea parfumate în formă de moşi, spiriduşi, brăduţi şi îngeraşi n-ar strica pentru că şi-aşa nu aveam ce să pun pe raftul de deasupra biroului.Aa...şi să nu uit,cât mai multe bomboane de ciocolată sau Raffaello şi Milka Happy Cows.”
-Hm, ce întrebări pui şi tu, Mihai! Răspunse Lia râzând cu poftă.Păi nu trebuie să cerem de la Moşu’ ceea ce nu putem obţine singuri? Nu-ţi mai aminteşti când stăteam amîndoi la mine în cameră şi scriam scrisorile alea superkilometrice în care îi ceream să ne aducă tot felul de lucruri pe care părinţii ni le refuzau, chiar şi după minute întregi de rugăminţi şi lacrimi? Mai ştii când l-am rugat să-şi pună banii în comun cu Moş Nicolae şi să ne cumpere mie căsuţa aia pentru păpuşi, iar ţie ansamblul ăla cu parcare şi nu ştiu câte maşini?
Amândoi tac şi zâmbesc.E cald, iar mirosul de mere coapte de pe sobă le inundă nările. Privesc pe fereastră fulgii de nea care cad timid, ca nişte copii care abia învaţă să joace şotron.Lia se ridică, ia un album cu poze vechi şi porneşte magnetofonul bunicii din care se aude colindul copilăriei lor : „Moş Crăciun cu plete dalbe/A sosit de prin nămeţi...”.Bunica le aduce un ibric cu vin fiert cu scorţişoară (acum sunt mari şi au voie) şi cozonac cu nucă si cacao,proaspăt scos din cuptor.
-Dar tu, tu ce-ţi doreşti, Mihai? îl întrebă Lia, privindu-l fix în ochi.
-Eu, eu aş vrea doar să pot opri timpul în loc acum,când suntem împreună şi să-i dau drumul doar când nu vei fi lângă mine...şi să-l pot face să treacă atunci cât mai repede.
Se ţin strâns în braţe şi simt fiecare nostalgia care l-a cuprins pe celalalt privind pozele pe care timpul şi-a pus amprenta.Fulgii de afară sunt din ce în ce mai grăbiţi, parcă vor să termine treaba pe care le-a dat-o Moş Crăciun înainte să se întunece şi înainte să piardă ultimul autobuz către satul următor.
-Vezi tu, copil mare ce eşti, Moşu’ te-a auzit deja! îi zise Mihai sarutând-o uşor pe frunte.
-Şi pot să-i cer şi un ou Kinder,totuşi? Dacă Moş Nicolae tot n-a venit până acum...
-Eşti sigură că mai e nevoie să i-l ceri?
Lia merge lângă brad şi descoperă umbrela cea galbenă, cu două spiţe rupte, pe care Moş Nicolae i-a adus-o cu cincisprezece ani în urmă, păpuşa cea roz, cu pătuţ cu tot şi lângă ele un ou de ciocolată cu surprize...
-Dar... credeam că nu mai există de mult timp...cum?....
-Oare nu e Moşul cel care ne aduce tot ceea ce nu putem obţine singuri?....

Inceput romantic

2009-01-08T10:29:00.008+02:00

Iata ca a aparut si primul post din 2009 si pentru ca asa ii sta bine unui blog visator, incepem cu o leapsa primita de la Alexandra, care ma pune sa fac un top faiv al celor mai romantice melodii. Foarteee greu :-s Dar incercam, bineinteles, rugand pe cei care nu se gasesc in lista, sa nu se supere pe noi [ma refer la mine, la sufletul meu si la blogul meu, in ultima instanta], pentru ca nu vor inceta sa ne incalzeasca inimile si sa ne ude obrajii de fiecare data cand va fi cazul.

Nota : acest top nu este un top faiv al celor mai romantice melodii ever, ci al celor pe care noi le tinem strans in inima in perioada asta.

Sa incepem :

Locul 5 : Colbie Caillat - Oxygen [oooh,baby...if I was your lady, I would make you happy...]
Locul 4 : Holograf - Dimineata [am fost atata timp fara tine, dar vremea trece-oricum fara noi...]
Locul 3 : Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes [would she know how much I loved her...?]
Locul 2 : eterna Celine Dion - My Heart Will Go On [...and oooon...]

Locul 1 : VAMA - Undeva in Vama [...cum sa ametesti de la uuuuun saruuuut?...]

As avea de adaugat : Vama Veche - Epilog, Dragostea, Zmeul, Celine Dion - Because you loved me, Pour que tu m'aimes encore (si varianta in engleza : If that's what it takes) , Jennifer Love Hewitt - Take my heart back si multe altele pe care nu le mai scriu.

In orice caz, acestea sunt cele cinci piese lipite bine,bine de noi la momentul actual.

Pasez leapsa la Moniiiiiii si Laura.

In final, ca sa continuam intr-o nota romantica si ca sa-l copiez pe Chirila, as vrea, cei care aveti chef, sa-mi scrieti o definitie pentru suflet, in maxim 20 de cuvinte (asta cu cuvintele e molipseala de la engleza :)) ).

The end :)

The End

2008-12-31T19:44:00.004+02:00

Bun, am mai terminat de scris o carte.Adevarul e ca, uitandu-ma in urma, realizez ca are si o groaza de stersaturi, dar si o groaza de pagini curate...aproape perfecte!

Si e frumoasa pentru ca e a mea...si pentru ca nu pot da timpul inapoi ca sa evit petele, incerc sa vad si partea mai putin nasoala a lucrurilor.Si nu trebuie sa ma chinui mult.
E o carte frumoasaaaa, are fix 366 de pagini, unele pliiiine,pline, scrise pe muchie, altele nu chiar asa...pe unele le citesc cu zambetul pe buze, altele imi umezesc ochii, dar impreuna formeaza un volum frumos, care va fi asezat in biblioteca vietii mele la loc de cinste,ca toate celelalte!

Sper ca voi sa va bucurati citind cartile voastre cel putin atat cat ma bucur eu citind-o pe a mea!

La multi ani! si un An Nou cat mai fericiiiiiit! :)

Respect

2008-12-31T14:09:00.005+02:00

Sunt amuzantă,nu?

Cine şi pentru ce/cine mai are respect în ziua de azi? Zilele astea citeam un banc [parca :-?] şi apoi am tot trăit aşa nişte chestii care m-au făcut să mă gândesc la asta.Zicea bancul că într-un autobuz câţiva tineri de 16-17 ani stăteau pe scaun,iar nişte bătrânele, în picioare, vorbesc : "Ehe,nu mai sunt cavaleri în ziua de azi!" la care vine răspunsul "pliiiiin de respect" al unuia dintre tineri : "Ehehee, mamaie, cavaleri mai sunt, dar nu mai sunt locuri!".

Amuzant,nu? Şi mai amuzant e că aşa ceva se întâmplă des şi în viaţa de zi cu zi.Ok, nu sunt tocmai eu aceea care să aibă curajul să arunce cu piatra.Recunosc că deseori sunt o milkă foarte mare şi nu mă ridic de pe scaun sub nicio formă, dar măcar îmi rămâne un mililililigram de respect - nuuuu, nu pentru că sunt oamenii ăia în vârstă, nici pentru că sunt semenii mei - ci pentru mine şi tac naiba din gură.Fraţilor, voi nu simţiţi nevoia să fiţi respectaţi?Ba da, sigur, că toţi ne batem cu pumnii în piept : "Respectă-măăă!". Păi şi atunci? De ce nu faceţi voi primul pas? Bănuiesc că aţi auzit de zicala "Bine faci, bine primeşti!".Aşa şi cu respectul : respectă, dacă vrei să fii respectat!

Da, am lăsat două rânduri între paragrafe, dar nu schimbăm subiectul, că n-am terminat! Wait a minute...[..booooy,why're you drippin' like that? :> :)))]...

M-am trezit azi foarte conştiincioasă şi am coborât la magazin pe la 9 fără ceva, ca să aprovizionez bucătăria cu pâine şi alte chestii trebuitoare.Toate bune şi frumoase, destul de aglomerat că, nah, toată lumea a ieşit să mai cumpere ultimele chestii...doar azi e Revelionul şi magazinele se închid mai devreme şi nu mai ai de unde să cumperi şi eehee....
Şi tocmai când aceste gânduri îmi treceau prin cap, iar vânzătoarea era plecată în spate să-mi ia o sticlă de suc (ştiu, ştiu că are E-uri, dar e Revelioooonul...), aud o voce care întreabă de nu-ştiu-ce produs.Vânzătoarea spune cu un zâmbet amar pe buze : nu am, dar veniţi mai târziu că aduce marfă! Persoana : pe la 10?. Vânzătoarea : la 10? Dacă abia acum a plecat... . Persoana : Păi până la cât aveţi deschis?....şi-acum...paaampaaaam..... Vânzătoarea (cu un zâmbet uşor - de fapt, foarte- ironic şi mult mai amar decât cel anterior ) : până la 9, diseară! Eu zic : cum până la 9? Şi cu o faţă de tâmpită, insist : până la 9 diseară...în seara asta? Adică.... . Şi aflu de la drăguţa vânzătoare (nu e ironic atributul, vă zic sincer că deseori merg la magazinul ăsta numai din cauza vânzătoarelor...habar n-au patronii ăştia cât noroc au cu ele 8-|) că există la ea în cartier magazine care au avut deschis şi în ziua de Crăciun!
Ooook....mersi mult! am zis eu cu un zâmbet dintre cele mai amare. La mulţi ani! Şi am plecat.

Şi mă întreb.Nu suntem toţi oameni? Vânzătoarele nu sunt şi ele oameni? Nu au şi ele familie, copii, prieteni, o viaţă? Nu le-ar plăcea şi lor să poată sta azi să aranjeze prin casă, să scoată tiramisu-urile din frigider,după ce s-au gândit toată noaptea dacă li s-a legat crema, să facă friptură şi să pună masa, să facă o baie caldă cu spumă, să se aranjeze, să se dea cu parfum şi să se simtă frumoase? Nu le-ar plăcea să-şi întâmpine invitaţii cu un zâmbet larg şi adevărat (nu unul de ăla de care vorbeam mai sus) şi să pună muzică şi să închine un pahar de şampanie la cumpăna dintre ani fără să simtă că nu mai pot sta în picioare după ce au ridicat toată ziua baxuri de Cola şi Borsec?
Ba da, le-ar plăcea, dar problema e că noi nu ştim să respectăm oamenii din jurul nostru.Şi primul impuls e să zicem : patroni nesimţiţi! Nu,nu....sunt doar nişte profitori! Şi, într-adevăr, nu sunt toţila fel.Dar nici ăstia nu le-ar mai chema la serviciu dacă ar vedea că nu vine nimeni să cumpere.Şi nici asta nu e greu.Dacă am avea un pic de respect, ne-am face o listă când am merge la cumpărături şi le-am lua pe toate cu câteva zile înainte (sau măcar până la ora 12:00, că adevărul e că e cam nasol să mănânci pâine veche de 3 zile).
Dar asta nu o să se întâmple pentru că...nu ştiu de ce, dar nu o să se întample.Simt!

Şi problema respectului sau, mai degrabă a lipsei de respect, se poate dezbate (oups...sechele? :)) ) mult timp de-acum înainte.Eu sper doar că or să plece şi vânzătoarele de la magazinul din faţă mai devreme acasă în seara asta :)

Pi.Es. Să fim/fiţi respectaţi! :)

Once upon a time, there was a little girl...

2008-12-27T11:11:00.011+02:00

...called Ioana.She was a fat (hihii :) ), blonde, blue-eyed girl who lived at the countryside, loved chocolate veeery much, was afraid of the sea and darkness and was able to cut her third birthday cake by herself :)

Tablou la gradi, 3 ani si ceva, rochita de catifea grena cu guler de dantela.

23 iulie 1995, aniversare

Aici....aici e atunci cand se taie motu' creeeed...nu-mi amintesc sigur ca la cat par am avut euu :))

Ok,no comment :">

The little girl lives now inside the big girl's soul and she feeds herself with memories.You know, she's very naughty that little girl...she makes the big girl shed a lot of tears sometimes.

The end!

Pi.Es. Acest post ii este dedicat lui Georgica si este raspunsul la o rugaminte mai veche a Alexandrei ,care m-a rugat sa postez cateva poze cu copilul Ioana.Pasez leapsa Laurei si cui o mai vrea.

Rules

2008-12-26T21:33:00.004+02:00

Nu,nu e vorba de melodia aia a Shakirei, care [dacă tot veni vorba] e chiar draguţă. Nu e vorba de fapt nici de regulile unui joc, nici de regulile de circulaţie sau mai-ştiu-eu...
E vorba de regulile tâmpite facute de oameni, pentru că - la naiba! - chiar există şi încă câte [aşa, şi ce dacă e cacofonie? ăsta e blogul meu şi eu fac regulile aici,oookaaay? :) ]

Bun.Să vorbim despre reguli tâmpite! Acolo, nuuu, la stânga, băăi..nu trebuia aşaaa, nu vezi şi tu că n-ai respectat cerinţele? Mai în centru sauu...nu, de fapt las-o baltă că nu ai făcut cum ţi-am zis, nimic nu faci cum trebuie!
Nu, zău? Cine zice? Am o părere despre chestia asta: NOT! Un debater ar zice: "Aveţi dovezi? Palpabile..." Da, dragă, am! Calmo!

Exemplul numărul 1 (unu) : literatura! "În ultima strofă a poeziei "Lacul" de Mihai Eminescu punctele de suspensie au valoare expresivă şi sugerează regretul neîmplinirii visului de iubire : "Dar nu vine..."." Eeee, nu mă înnebuni! Facem pariu? De unde ştii tu că regretă el că n-a venit gagica? Poate a zis-o pe un ton de genul : "Haaahaaa, fraierilor, ce v-am păcăliiiit (cu nasul prăjit :))). N-a fost pe bune, am vrut doar să văd cum reacţionaţi! Glumă, măă!"
Eu în locul lui Eminescu şi celor asemenea lui, Dumnezeu să-i odihnească, m-aş răsuci în mormânt să văd cum fiecare debitează noaptea câte o chestie şi apoi vin şi o impun de parcă s-ar fi plimbat ei cu "badea Mihai" de acasă până la lacul cu nuferi galbeni înainte să scrie poezia şi i-ar fi zis badea Mihai : băăăi, vezi că asta şi asta vreau să zic prin puncte-puncte.
Şi aşa apare o regulă.Câţi dintre noi nu ştim că punctele de suspensie se folosesc ca să exprime asta şi asta şi asta? Scurt, clar şi cuprinzător.Mă, eu ştiu că literatura face parte din latura umanistă, de ce nu-i lăsăm pe oameni să decidă fiecare ce imagine i se formează când vede punctele alea de suspensie?

Da, ştiu că am exagerat dar mi se pare că de multe ori se insistă pe chestii fără rost şi în loc să se promoveze cultura şi ideea că un om, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să mai citească şi altceva decât ziare, reviste, pagini web şi etichete, se merge pe sistemul Predare-Primire, pe sistemul Îndopare. Şi care sunt efectele sistemului ăstuia ştiţi şi voi.E ca atunci când mănânc eu ca o Milka Happy Cow ce sunt şi aperitiv, şi felul întâi, şi felul doi, şi ciocolată, şi prăjituri, şi struguri, şi popcorn şiiiii multe altele şi apoi ghiciţi ce fac toată noaptea.M-am ales cu ceva? Răspuns corect,nu!

In concluzie, deşi am deviat mult, literatura are prea multe reguli pentru ceea ce este ea.Părerea mea...

Exemplul numărul 2 (doi) : Învăţământul şi sistemul de admitere în diverse cicluri de studiu din România . Mai are nevoie de comentarii? Cred că este arhicunoscut.Pentru ce îţi trebuie mediile din generală de la limba hindi ca să intri la liceu de mate-info? Pentru ce îţi trebuie mediile din liceu de la biologie ca să intri la fabbv? Aaaa, nu poţi să studiezi bursa dacă nu ştii câte feluri de fasole hibridă există sau cum respiră broaştele? Am înţeleeeees, scuze!
Ce să mai zic despre logica teribilă pe care trebuie să o aibă respectivul/a/ii/ele care a/au hot[rât că elevii de la liceele economice trebuie să facă M2? Aaaaa, nu dau ei majoritatea la ASE, unde le cere M1? Şi eu de ce auzisem aşa? Scuzeee!
Astea sunt nişte reguli tâmpite în viziunea mea.

Mai vrei? Avem milioaneeee de ideeei....

Să vorbim şi despre superstiţii, dacă le pot spune aşa?
Cel mai mult îmi plac regulile alea pe care trebuie să le respecte o fată când e pe stop. Subiect tabu? Dacă aşa ţi se pare citeşte rândul 4 al acestui post şi dacă nici aşa nu-ţi convine vezi că în dreapta sus de tooot e o pătrăţică roşie cu un X (ics), care, dacă funcţionează după regulile după care a fost gândită o să facă o magie şi o să-ţi dispară pagina asta.
Revenim!
Fetelor, trebuie să şiţi că în acea perioadă a lunii nu trebuie să facem maioneză, să privim bebeluşi, să mâncăm ciocolată, să ne uităm în aceeaşi oglindă cu o fată care nu e în acea perioadă a lunii şi mai aleeees....să nu cumva să facem baie! Fun, nu? :| Cică maioneza se taie, bebeluşii săracii fac boli de piele, cu ciocolata nu mai ţin minte exact, fetele nenorocoase or să se umple de bube pe faţă, iar cu baia...nu ştiu, probabil o să ne udăm :| Că altă explicaţie eu nu găsesc.
Frate,dar ce avem? Zici că suntem ciumate,nu că ni se întâmplă ceva normal.

Ok, nu sunt out of ideas, dar sunt out of order pentru că azi-noapte la 1 juma'te jucam avioane şi chiar am nevoie de somn.
Voi aveţi reguli care vi se par tembele? Gândiţi-vă dacă aveţi timp şi chef şi dacă nu aveţi de învăţat la biologie şi de făcut o incursiune în inima lui Ion Pop al Glanetaşului ca mine :)

Pi. Es. : Ce v-a adus Moşuuuu'? :D

Pi. Pi. Es. : Stay tuned, următorul post va dezvălui o nouă (sau veche?!) faţă a Ioanei şi îi va fi dedicat lui Georgică :))

Incursiune in trecut

2008-12-21T11:16:00.004+02:00

Azi plec la tara.De azi o sa redevin copil pentru cateva zile :X O sa ma uit la poze, o sa mananc covrigi si pufarine si bomboane spirtUase si cu fructe si mandarine si mere, o sa ma uit la filme de iarna si o sa respir un aer cu miros de amintire :X

Azi iubesc pe toata lumea :X

Sarbatori fericite si sa va aduca Mosu' tot ce va doriti :>

Bonurile de masa si fericirea conjugala

2008-12-19T22:32:00.005+02:00

Daca titlul acestui post v-a dus cu gandul la painica, branzica, legume si fructe mai aveti o incercare.
N-ati ghicit? Nici n-o sa puteti si nici n-o sa intelegeti decat daca va duceti la sex-shop-ul ala de pe Dealu' Mare [habar n-am pe unde e intrarea, dar va puteti lua dupa semne...banuiesc] si daca cititi afisul ala de afara "Catre sex-shop..."nu stiu ce si o hartie pe care scrie : "Vindem si pe bonuri de masa!" Hehe...si iata cum tichetele de masa te pot purta pe cele mai inalte culmi ale fericirii in pat :>

Asa ca daca dupa ce ai cheltuit tot cash-ul pe cadouri si decoratiuni de Craciun si dupa ce umpli cosul de la Kaufland cu destula mancare pentru 3 luni, nu pentru cateva zile, cat dureaza sarbatoarea, iti mai raman cateva bonuri de masa, mergi si achizitioneaza ceva ca sa faci pe cineva fericit de Craciun, respectiv pe sotul/sotia, iubitul/iubita.

Banii n-aduc fericirea, dar bonurile de masa - DA! ;)

Hitler in love...Ioana in love :)

2008-12-13T21:44:00.006+02:00

Back from "Hitler in Love"[one man show!] . Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.

De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:X
Cuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.

Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.

In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.

Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!

P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :X Si mi-am pus si dorinta :X
Let it snow,let it snow,let it snow...

Un copil,un zambet si un Craciun

2008-12-13T12:42:00.006+02:00

Ma gandeam ca astept cu ataaaata nerabdare Craciunul,mirosul de sarbatoare,caldura care e in sufletul meu,desi afara nici nu-ti simti nasul de frig,canile de ceai baute dupa cateva ore petrecute in frig ca sa nu racesc....si mi-am dat seama ca alti copii [da,inca mai sunt un copil,vreau sa cred ca sunt! :X] nu stiu daca vor avea macar sansa sa impodobeasca bradul si sa astepte cu sufletul la gura sa vina Moshu'.

Si mi-am dat seama de un lucru in ultimele doua saptamani : ar trebui ca de fiecare data cand avem posibilitatea sa salvam o viata donand o suma de bani,sa o facem cu drag.Sa ne gandim ce putem face noi cu acea [cat de mica] suma si sa ne gandim si cat de importanta ar putea fi pentru un copil a carui viata depinde de o operatie ale carei costuri sunt imposibil de acoperit de cei apropiati.

Sa ne gandim ca nu de fiecare data Dumnezeu pune in mainile noastre soarta unui om bolnav [cei ce l-au cunoscut pe Albert stiu despre ce vorbesc :-< ] si atunci cand avem posibilitatea de a face ceva,sa nu mai ezitam! Si uite ce ne roaga Cabral,dandu-ne astfel sansa de a face ceva si pentru sufletele noastre:

Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!
Scris la 08:10 - 12 Dec 08 de catre cabral

Duminica (adica poimaine) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!

Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!

M-au intrebat multi la evenimentul Pentru Erika 1 de ce am tinut atat de mult sa multumesc bloggerilor pentru ce s-a intamplat acolo. Am raspuns simplu… pentru ca in afara de a veni si-au adus prietenii, au scris pe blog, au imprastiat vorba si acest gest de ajutor s-a transformat intr-o miscare de amploare. Toti cei care au legatura cu netul au aflat de Erika. Poate nu toti au donat pana acum, dar la un moment dat, cunoscand situatia o vor face! Si asta in buna parte este si meritul blogosferei.

Asadar, va rog din nou: DATI DE STIRE! Ca dati sau nu dati link incoace nu mai conteaza, povestiti despre Pentru Erika 2 / Da-i un Craciun frumos!

Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei - Strada Glodeni 3, Bucuresti - harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:
- Spin
- Vama
- Directia 5
Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.

Info: toate trupele canta pro bono, Clubul Fiat 500 Cabaret ne-a fost pus la dispozitie gratuit (merci Bogdane!), cei implicati in organizare (in afara de mine se numara mamica Alina Ferseta si Alin Popa - plus inca cateva suflete) nu iau nici un leu, tot ce se intampla acolo se face 100% pentru Erika. Si va spun asta pentru a nu aparea intrebari aiurea.

Si va mai spun ceva:

Cand Tudor a spus ca va canta la Da-i un Craciun fericit! / Pentru Erika 2 mi-a zis ca vor trebui totusi niste bani pentru tehnic. La doua secunde dup-aia am spus ca platesc eu tehnicul doar sa iasa bine, la inca 2 secunde a spus ca plateste el. La doua zile ma suna si zice: Ba, fi atent, am vorbit cu baietii din tehnic si i-am intrebat cati bani trebuie sa le dau pentru evenimentul pentru Erika. Stii ce-au spus? Tudore, tatal copilei e coleg cu noi, lucreaza in bransa, venim moka si cu drag!

Asadar… asta inseamna sa ne regasim sufletele. Gata, ma opresc acum pana sa o dau in melodrama feroce, va rog sa vorbiti cu cati mai multi oameni, sa-i invitati la un show misto cu un scop frumos, sa-i invitati la o seara beton cu un scop superb… Sa-i dam un Craciun frumos… Erikai. Da, putem!

Pentru noi,cei care nu putem ajunge duminica acolo,exista la Cabral pe blog informatii despre un teledon si conturile unde putem dona.

Sa fim mai buni macar de Craciun!

December?

2008-12-07T12:24:00.006+02:00

Suntem in 7 decembrie si afara nu ninge,nici macar nu ploua si nici macar nu e innorat...e soare! Cat e de cald sau de frig,n-am idee,dar starea pe care mi-o da ceea ce vad pe fereastra nu e nicidecum cea despre care vorbeam in "Miros de Craciun",iar daca nu ar fi colindele care se aud din boxele mele acum...it would be even worse.

Teze mai sunt inca 3 de dat,agitatia ultimelor doua saptamani de scoala ma streseaza teriiiiibil, dorul incepe sa-si faca simtita prezenta,neputinta in care ne aflam cu totii in fata unor lucruri incep sa o realizez mai bine pe zi ce trece,speranta continua sa ma insoteasca si incerc sa ma conving ca poate a fost mai bine asa dar nu pot sa nu ma mai gandesc acolo.Inteleg acum si ce zicea profa de psiho la ora : "Cand suntem supusi actiunii a cel putin doi stimuli,este imposibil sa ne focusam pe unul singur si sa il/ii ignoram pe celalalt/ceilalti." Da,e imposibil si tind sa cred ca e doar inceputul!

Vom trece peste fiindca trebuie sa supravietuim,asta e natura umana [nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile...],dar inclin sa cred ca exista rani care nu se inchid niciodata,care prind doar o crusta suuubtire si sensibila la orice atingere.

Eh,acum ceva vreme Alexandra imi pasa o leapsa,ma ruga sa-l ajut pe Georgica.Din pacate, pozele cu copilul Ioana sunt undeva in niste albume de la tara,unde,spre nefericirea lui Georgica,dar mai ales a mea, nu am reusit sa ajung de mult timp.Ii promit lui Georgica,oricum,ca le voi posta imediat ce fac rost de ele :)

As putea sa stau si sa scriu inca vreo cateva ore de acum incolo,as putea sa ma bag in patura cu "La raul Piedra am sezut si am plans" in brate si inca o cana de ceai de capsuni,dar am niste efecte ale organizarii procesuale,niste argumentari de specii,niste factori care influenteaza calitatea produselor,niste orbitali hibrizi si multe alte chestii care ma asteapta prin caiete...:-<

P.S.N-are nimeni ciorapei ca ai mei [stiu ca sunt sosete dar nu rima] :> :> Multsumesc,cole mea >:d< :*

Cadou......?

2008-12-05T23:24:00.005+02:00

Si cand crezi ca trecutul a ramas in urma,vine o seara de decembrie cu miros de mandarine si Mos Nicolae! Si fluturii se joaca "matele incurcate" la tine in stomac,un film vechi de vreo 2-3 ani iti ruleaza pe panza usor ingalbenita a amintirii,iar vocea si zambetul lui te fac sa te intrebi :"What if...?".Si chiar daca plecati amandoi...in directii diferite,esti fericita!

Multumesc,Mos Nicolae!