Ioana marți, 22 iulie 2008


Maine e ziua mea.Finally! Maine fac 16 ani.Maine o sa plec la Amara.Maine o sa merg cu personalu'.Maine o sa facem debate in tren.Maine o sa primesc maxim 5 sms-uri,daca le primesc si pe alea.Maine...ehm,gata...nu stiu ce o sa mai fac :))
Oh,au trecut 16 ani,mai trece de doua ori pe atata timp si o sa am aproape juma' de secol.Oh,ce repede trece timpul,ce repede trec minutele,orele,zilele...viata! Let's live,people! I mean, live, not breathe!

Nu stiu ce sa mai scriu,vreau sa mai scriu ceva,dar nu stiu ce.

Aaaa,da...azi a plouat.Dar a plouat! M-a facut fleasca,cel putin la picioare.Mi-ar fi placut daca ar fi fost doar sa ma plimb prin ploaie,fara stres,dar asa....trebuia sa ajung de colo,colo,repede,am luat toate lacurile,mi-am facut nervi,m-am stresat ca nu gaseam un taxi...ghhh!

Altceva,hum...ce altceva? Vreau la mare,dar asta stiti deja.

Oh,inchei aici ca sunt prea plictisitoare.Vin duminica dar n-o sa am net o saptamana si ceva,deci,cam asta e.Ne mai citim,nu stiu cand...Pupici.


P.S.Would you buy me a summer,please? :X

P.S.2 Tocmai a inceput sa ploua.Ma duc sa privesc :X

Ioana joi, 17 iulie 2008


Vreau sa zambesc mai des.
Nu,n-am inspiratie,as vrea sa scriu ceva interesant,dar nu ma ajuta nici  creierul,nici ...degetele.Nu e chiar prea tarziu,dar mi-e somn,foarte somn,cred ca ar fi bine sa merg la culcare.Vai,cat o sa-mi lipseasca vacantza asta :-<>Helau,sa zambim :)

Imi place piesa asta ,mult de tot :X Ma face sa zambesc,da :) Pup pentru Laura,care mi-a...facut cunostinta cu ea.
Si ma mai fac sa zambesc copiii care se joaca in spatele sau in fata blocului,pentru ca imi aduc aminte de mine cand eram copil,vreau sa zic...mai copil decat acum.Imi dau seama si ma bucur mult de tot ca nu mi-am pierdut spiritul de copil,sunt multe momente in care sunt fericita si rad ca un copil,sau seri in care sunt asa obosita si dorm ca un prunc;singura diferenta e ca,spre deosebire de unii dintre ei,eu nu dorm niciodata,dar niciodata,cu gura deschisa.
Zambesc cand imi aduc aminte de copilarie.Sunt fericita si acum pentru ca invat incet,incet sa ma bucur de fiecare clipa,dar tot am niste nemultumiri : pepenele nu mai are acelasi gust ca atunci cand eram mica si il mancam in curte,la tara,pe iarba;sa fie "de la ei",de la...incalzirea globala,sau, pur si simplu,mirosul de iarba si sucul care mi se scurgea pana pe coate sa fi fost "condimentele" care ii dadeau gustul ala deosebit? Inghetata nu mai e chiar un deliciu.Aici totul e clar: nu mai e la fel de buna,dar si faptul ca mama imi dadea foarte rar cand eram copil,fiindca raceam des, o faceau sa fie delicioasa.
Si mai zambesc cand ploua.Nu stiu de ce,dar de la o vreme privesc fascinata ploaia, inchid televizorul,opresc muzica si orice alta sursa de zgomot,ma asez langa fereastra deschisa larg [asta daca ploaia nu e prea puternica si nu izbeste fix pe partea mea] si privesc.Privesc si zambesc,nu stiu de ce,dar clar,atunci sunt fericita.Simt un nod in stomac,parca imi vine sa plang de fericire si privesc fuga picaturilor de ploaie,care parca se intrec,vor sa vada care ajunge mai repede pe pamant,un pamant uscat,insetat si care miroase a fericire,a multumire dupa o ploaie sanatoasa.
In ultima vreme zambesc mult oamenilor.Zambesc vanzatoarelor de la magazine,functionarilor de la banca sau de la firma de telefonie unde pierd ore intregi sa platesc niste facturi care,colac peste pupaza,nici macar nu sunt ale mele,zambesc vecinului de la parter,care,desi il salut mereu,imi raspunde in sila,atunci cand imi raspunde ; nu inteleg de ce si de multe ori am zis ca mai bine nu-l salut,dar,in fond si la urma urmei,pe mine nu ma doare gura si cel care pierde e el,fiindca nu merita sa fii prea serios si imbufnat tot timpul.Mai zambesc,ca fapt divers,florilor,stelelor si astept sa vina vremea cand ii voi zambi marii.Imi zambesc mie cand fac ceva ce imi dau seama ca ma face fericita,dar,mai ales,cand face ceva ce ii face pe altii fericiti.Imi place sa adorm zambind,sperand asa ca voi visa frumos si voi zambi si in vis.Partea frumoasa vine atunci cand ma trezesc zambind.De unde stiu ca ma trezesc zambind? Nu stiu,simt...asa simt,simt ca,desi poate buzele nu poarta un suras atunci cand deschid ochii,sufletul meu-da.[NB! a nu se pune la socoteala zilele in care am lucrari,in special la biologie :))]

Si cel mai bine ma simt cand zambesc...vietii! Ii zambesc atunci cand imi ofera ceva frumos,dar ii zambesc si atunci cand e mai dura,ca sa priceapa ca sunt mai puternica decat isi inchipuie.

Imi place sa zambesc si vreau sa zambesc des,foarte des,cat pot de des.Viata e prea scurta ca sa o pierdem plangand.
Stiu ca am promis un post viitor despre lacrimi,dar,ziceti voi,nu-i mai fain sa fii fericit,sa zambesti,cu buzele si cu inima? :)

Ma retrag,am putina treaba,trebuie sa zambesc,sa adorm zambind,sa zambesc toata noaptea si sa ma trezesc zambind.Noapte buna! :)

Zambiti,maine poate fi mai rau!

P.S.Uitam sa va spun.Am reusit in sfarsit sa ajung la finalul jocului cu stelele si dorinta.Sa fie pentru ca le-am zambit? :)

Ioana duminică, 13 iulie 2008


Iata-ma din nou acasa,de ceva vreme de altfel si din nou pe picior de plecare.Mi-era dor sa scriu ceva si stiu ca am ceva de scris,dar imi zboara atatea prin minte si prin suflet,se amesteca,uit,imi aduc aminte,ma chinui sa ma inteleg,dar de fiecare data apare ceva nou,care ma macina si mai tare.
Ma gandeam ca mai tot timpul tanjim dupa ceva,parca de fiecare data ne dorim mai mult,dar de multe ori, cand obtinem acel ceva,nu ne mai face fericiti.De ce?Sa fie natura umana asa?Sa fie adevarat ca fericirea [deplina,as zice eu!] e ceva ce nu se atinge niciodata?Tot ce e posibil.Clar,exista multe lucruri care ne fac fericiti si care sunt aproape de noi,dar care ni se par normale,naturale,banale chiar,fara sa ne dam seama deseori ca atunci chiar suntem fericiti.Eu,spre exemplu...eu sunt fericita cand mananc ciocolata,cand privesc marea,ba mai mult,cand ma gandesc la ea,cand citesc ceva frumos,cand ascult Vama si,in general,piese care sunt aproape de mine,de sufletul meu,cand scriu pe blog [da,si atunci sunt fericita :)],cand stau de vorba cu mama,cand privesc stelele sau un rasarit de soare,cand aud ploaia si cand simt picaturi mari si reci alunecand pe umerii mei...sunt fericita de multe ori,dar de putine ori imi dau seama...
Uneori as vrea sa traiesc intr-o lume a mea,o lume ideala,in care sa nu existe tristete,totul sa decurga asa cum vreau eu,dar ma trezesc la realitate si ma gandesc ca,in primul rand,asta e imposibil si apoi,ce fericire ne-ar mai aduce,spre exemplu, un 10 la o teza,daca nu am fi constienti ca am pierdut nopti intregi facand eseuri sau chinuindu-ne cu niste teoreme absolut tampite?
Ma uitam in urma si ma gandeam cate am realizat anul asta,parca nu-mi vine sa cred ca am avut timp si ca experientele astea sunt ale mele.Da,am dormit putin,m-am stresat,am mancat cand mi-am adus aminte [mint,imi aduceam aminte des si sufeream,dar n-aveam timp si cand aveam timp eram cine stie pe unde,asa ca n-aveam ce sa mananc],m-am enervat,am intarziat,m-am grabit,mi-am dat banii de buzunar pe taxi-uri...dar ce farmec ar fi avut altfel? Cand nu te zbati pentru ceva,cand nu stii ca ai muncit si ai suferit oarecum ca sa obtii lucrul respectiv,nu il apreciezi la adevarata lui valoare...sau cel putin,asa mi se intampla mie.

Exista lacrimi de fericire? Sigur,suta la suta.Despre asta,vom mai discuta intr-un post viitor,tre' sa ma mai informez.Chiar vreau sa descopar legatura dintre tristete/fericire si lacrimi.Da,stiu ce sunt lacrimile,dar vreau sa stiu cum apar ele fix la timp,care e legatura dintre psihic,dintre emotii si picaturile astea sarate care ni se rostogolesc grabite pe obraji....

Be happy and have dreams!

P.S."...fara vise,n-ai neimpliniri,n-ai sperante,n-ai dezamagiri..."

Ioana miercuri, 2 iulie 2008


Ultima noapte in Targoviste,la mine in casa,in patul meu...:> Da,abia astept serile ce vin...acolo e mai racoare si e bine,chiar daca tre' sa te lupti cu niste gargauni negri absolut oribili,pe care pur si simplu nu ii suport...
Imi iau carti si muzica,mai pierd vremea la tv,stau afara,ma plimb,fac exercitii,alerg,joc badminton si volei,carti si rummy and co.,pierd serile afara,numarand stele si cautand febril Carul Mic,citesc noaptea si dorm pana la pranz si reiau totul a doua zi...
Pana atunci tre' sa ajung acolo...implica stres,bagaje,caldura,dar ce mai conteaza cand sunt acolo?

Poate imi vin idei si o sa incep sa scriu ceva mai interesant cand ma intorc,nu numai post-uri de astea lipsite de gust,sare si piper...

Ne mai citim cand o sa ma intorc.Sper sa am ce impresii sa notez :P

Vacantza placuta! Pe curand! :*

Ioana marți, 1 iulie 2008


Mi-am dat seama ca merg prea hotarata pe strada,prea pasiva,prea nu stiu cum.Cel putin atunci cand merg singura.Vreau sa pot sa casc gura prin vitrine mai mult timp,sa zambesc pe strada,nu sa merg..."normal"...vreau sa mi se para normal sa zambesc mereu.Ma enerveaza ca ma grabesc asa des...da,stiu,viata este viteza,nu mai poti sa te-opresti ...si totusi.Tot anu' asta asa m-am grabit, niciodata nu plecam la scoala la timp,mereu gaseam ceva de facut.Vechea problema,cea cu care am inceput activitatea mea pe blog,timpul! Damn it,am zis ca nu mai scriu despre asta!
Ma gandeam,eram mai fericita acum o luna cand asteptam cu nerabdare sa vina vacantza,ma facea fericita fiecare zi,fiecare ora,fiecare minut care trecea in favoarea mea.Fiecare zi din vacantza in care,cel mai des,pierd vremea,nu ma face,culmea!, sa ma simt extraordinar de bine,mirific,mirobolant cum imi inchipuiam acum o luna.Deloc! Simt ca imi lipseste ceva.Sa fie stresul de la scoala constructiv?Hum...
Mai e un pic si evadez,o sa plec din oras,ma duc la tara.E aproape,dar macar o sa fiu eu cu mine si o sa-mi pun ordine in ganduri si nu numai....tre' sa ma apuc de ceva constructiv,mi-am dat seama,nu sunt facuta sa stau degeaba,nu pot!Am o groaza de citit,dar faza e ca nu ma trage sufletul,fiindca tre' sa stau fara sa misc...eu simt nevoia sa fac ceva ce implica miscare,putin stres,da,stres [sunt nebuna? nu,n-am baut nimic!],am constatat ca lucrez mai bine in conditii ce presupun o doza admisa de stres....
E tarziu si,desi nu mi-e somn,cred ca o sa ma duc sa dorm.Cine o fi fost binevoitoru' care a sunat la usa azi dimineata cand dormeam asa bine si visam asa frumos? La naiba,de acum incolo o sa inchid soneria cand o sa raman singura!
A plouat azi :X Si maine ma duc sa o vad pe Daria.Daria e un fel de nepotica a mea,pe care nu am vazut-o pana acum,are 3 luni si n-am vazut-o inca...pacat,mie imi plac nou-nascutii,dar oricum,abia astept sa o vad...sper sa nu-i vina lu' mama alta idee pana maine :-?

Or fi stele afara? Ma duc sa ma uit....vreau sa imi pun o dorinta si sa fac jocul ala copilaresc in care timp de zece seri numeri stelele, in fiecare zi cu una mai putin,si daca ajungi la final ti se implineste dorinta....niciodata pana acum nu am ajuns la final ;))

Gata! In seara asta nu ma mai gandesc la nimic inainte sa adorm.Ma eliberez de orice gand,ma rog in afara de imaginea unei pajisti veeeerzi cu multe flori gaaaalbeene si frumoaaaase si o fetita blonda cu ochi albastri alergand,in incercarea ei de a prinde un fluture...

Noapte buna!